Plângere împotriva rezoluţiei orc de sancţionare a lichidatorului judiciar cu amendă contravenţională pentru neîndeplinirea obligaţiilor impuse de art. 260 alin. 7 din Legea nr. 31/1990. Prescripţia aplicării sancţiunii contravenţionale. Dizolvarea de dre

Sentinţă civilă 308/C din 01.04.2015


Prin sentinţa civilă nr. 308/C din 01.4.2015 (Dosar nr. ***/62/2015-camera de consiliu), Tribunalul Braşov a admis plângerea formulată de petenta R SPRL împotriva rezoluţiei nr. emisă de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov, şi în consecinţă a desfiinţat rezoluţia nr. emisă de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov privind înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor cu privire la sancţionarea lichidatorului R SPRL cu amendă contravenţională în cuantum de 100 lei s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Braşov sub nr. petentul R SPRL a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. pronunţată de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov în şedinţa din 30.12.2014 în dosarul nr. prin care s-a dispus admiterea cererii formulate de către D.G.R.F.P. Braşov, care a solicitat sancţionarea contravenţională a Cabinetului petent cu amendă de 100 lei, soluţie pe care o consideră netemeinică şi nelegală.

La data de 27.01.2015, în procedura regularizării cererii deduse judecăţii, petentul R SPRL a formulat modificare şi completare a plângerii şi a solicitat instanţei ca, pe cale de excepţie, să constate nulitatea absolută a rezoluţiei atacate cu consecinţa admiterii plângerii şi anulării rezoluţiei atacate.

Petentul a invocat dispoziţiile art. 260 alin. 7 din Legea nr. 31/1990, art. 15 din O.G. nr. 2/2001 şi a arătat că, având în vedere situaţia de fapt, privită în raport cu dispoziţiile legale, este evident că sancţionarea realizată prin rezoluţie emisă în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 116/2009 este nelegală, întrucât contravenţia se constată şi se sancţionează de către directorul Oficiului Registrului Comerţului şi de către persoanele desemnate de acesta în baza şi cu respectarea O.G. nr. 2/2001.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.

În probaţiune s-au depus la dosar înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele :

Prin rezoluţia  Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov în dosarul nr. s-a dispus admiterea cererii de înregistrare în Registrul Comerţului a sancţionării lichidatorului R SPRL, cerere formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov pentru S.C. DM S.R.L. şi s-a dispus înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor cu privire la sancţionarea lichidatorului R SPRL la plata amenzii contravenţionale în cuantum de 100 lei.

Analizând plângerea formulată de petentul R SPRL împotriva rezoluţiei persoanei desemnate de directorul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov nr., în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din O.U.G. nr. 116/2009, instanţa reţine că plângerea este întemeiată, raportat la motivele de nelegalitate invocate de petent.

Excepţia nulităţii rezoluţiei nr. a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov, invocată de petent prin completarea de acţiune, reprezintă o apărare de fond, un motiv de nelegalitate a rezoluţiei atacate, iar nu o excepţie de procedură propriu – zisă, motiv de nelegalitate care urmează a fi analizat prin prezenta hotărâre judecătorească.

Astfel, analizând legalitatea şi temeinicia rezoluţiei nr. a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Braşov, instanţa reţine că, prin încheierea judecătorului delegat la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov nr. s-a dispus dizolvarea S.C. DM S.R.L., iar prin încheierea judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Braşov nr. a fost desemnat lichidator petentul.

Sancţionarea contravenţională a lichidatorului petent potrivit rezoluţiei nr. O.R.C. de pe lângă Tribunalul Braşov s-a realizat în speţă în temeiul dispoziţiilor art. 260 alin. 7 din Legea nr. 31/1990.

Potrivit dispoziţiilor art. VI alin. 1 din O.U.G. 43/2010, „Prevederile art. 260 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică în mod corespunzător şi procedurilor de dizolvare sau lichidare voluntară aflate în derulare la data intrării în vigoare a acesteia, data de la care curg termenele prevăzute la art. 260 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fiind data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă”, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol „Prin excepţie de la dispoziţiile alin. 1, societăţile comerciale care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se află în dizolvare sau lichidare voluntară de mai mult de 3 ani sunt radiate din oficiu din registrul comerţului. Radierea se dispune prin sentinţă a tribunalului comercial sau a secţiei comerciale a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul societăţii, la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului”.

S.C. DM S.R.L. se afla, la data sancţionării contravenţionale a petentului, în situaţia reglementată de art. VI alin. 2 din O.U.G. nr. 43/2010, fiind pronunţată la acea dată şi sentinţa civilă nr. 591/C/22.10.2014 a Tribunalului Braşov – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, prin care s-a dispus, la cererea Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov, radierea din Registrul Comerţului a S.C. DM S.R.L.

Având în vedere că, la data sancționării contravenționale, societatea pentru care fusese numit petentul ca lichidator, îndeplinea condițiile pentru radiere, fiind aplicabile în privinţa acesteia dispoziţiile art. VI alin. 2 din O.U.G. nr. 43/2010, iar nu dispoziţiile art. VI alin. 1 din O.U.G. nr. 43/2010, care fac trimitere la prevederile art. 260 din Legea nr. 31/1990, instanța reţine că sancționarea contravențională a petentului este nelegală.

În privinţa modalităţii procedurale de sancţionare a lichidatorului petent Restart SPRL cu amendă contravenţională, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 260 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 „În termen de 60 de zile de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerţului, pentru menţionare în registrul comerţului, un raport privind situaţia economică a societăţii. Dacă, potrivit raportului, debitorul îndeplineşte condiţiile pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă, lichidatorul are obligaţia de a solicita deschiderea acestei proceduri în termen de 15 zile de la data depunerii raportului”, iar potrivit alin. 5 al aceluiaşi articol „La împlinirea unui termen de 6 luni de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerţului un raport privind stadiul operaţiunilor de lichidare. La împlinirea termenului de un an prevăzut la alin. 1 lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerţului un nou raport, însoţit, dacă este cazul, şi de hotărârea instanţei de prelungire a termenului de lichidare, pentru menţionare în registrul comerţului”.

Dispoziţiile art. 260 alin. 7 din Legea nr. 31/1990 stabilesc modalitatea de sancţionare contravenţională a lichidatorilor care nu îşi îndeplinesc obligaţiile prevăzute de art. 260 alin. 4 şi 6 din Legea nr. 31/1990, stabilind că “Nerespectarea obligaţiei de depunere a rapoartelor prevăzute la alin. 4 - 6 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50 lei la 100 lei. Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se realizează, din oficiu sau în urma sesizării oricărei părţi interesate, de către directorul oficiului registrului comerţului şi/sau de persoana sau persoanele desemnate de către directorul general al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului”.

Faţă de dispoziţiile exprese ale art. 260 alin. 7 din Legea nr. 31/1990, instanţa reţine că sancţionarea contravenţională a lichidatorului în ipoteza expres prevăzută de acest text de lege, se realizează prin rezoluţie a directorului Oficiului Registrului Comerţului şi/sau de persoana sau persoanele desemnate de acesta, iar nu prin întocmirea unui proces – verbal de contravenţie conform O.G. nr. 2/2001, astfel că rezoluţia nr. Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov respectă aceste dispoziţii legale.

Chiar dacă sancţionarea contravenţională a lichidatorului se realizează prin rezoluţie a Directorului Oficiului Registrului Comerţului conform art. 260 alin. 7 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 116/2009, sancţiunea aplicată are natura juridică a unei sancţiuni contravenţionale, astfel că dispoziţiile art. 260 alin. 7 din Legea nr. 31/1990 se completează, în privinţa aspectelor nereglementate de legea specială, cu actul normativ care reglementează cadrul juridic general în materia sancţiunilor contravenţionale, care este O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Sunt aplicabile, aşadar, şi în cazul sancţiunii contravenţionale a amenzii prevăzute de art. art. 260 alin. 7 din Legea nr. 31/1990, dispoziţiile din O.G. nr. 2/2001 privind prescripţia aplicării sancţiunii amenzii contravenţionale, o altfel de interpretare putând duce la aprecierea că aceste contravenţii sunt imprescriptibile, ceea ce ar fi contrar raţiunilor avute în vedere de legiuitor la instituirea instituţiei prescripţiei, instituţie care este reglementată în toate ramurile de drept. Prescripţia aplicării sancţiunii contravenţionale intervine deoarece raportul juridic contravenţional de conflict nu a fost rezolvat într-o perioadă rezonabilă de timp în care sancţiunea contravenţională să îşi atingă scopul pentru care a fost instituită, respectiv să contribuie la prevenirea şi represiunea educativă a celui care acţionează cu ignorarea normelor de drept contravenţional.

Or, potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 „Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei”, iar în speţă data săvârşirii de către lichidatorul petent a faptei contravenţionale este data expirării termenului de 60 de zile prevăzut de art. 260 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, fără ca lichidatorul să depună la O.R.C. raportul privind situaţia economică a societăţii sau data expirării termenului de 6 luni prevăzut de art. 260 alin. 5 teza I din Legea nr. 31/1990, fără ca lichidatorul să depună la O.R.C. raportul privind stadiul operaţiunilor de lichidare ori data expirării termenului de 1 an prevăzut de art. 260 alin. 5 teza II din Legea nr. 31/1990, fără ca lichidatorul să depună la Oficiul Registrul Comerţului un nou raport. La rândul lor, termenele de 60 de zile şi respectiv de 6 luni şi 1 an prevăzute de art. 260 alin. 4 şi 5 din Legea nr. 31/1990 încep să curgă de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 43/2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 316 din data de 13.05.2010, faţă de dispoziţiile art. VI alin. 1 din acest din urmă act normativ.

Termenul de 6 luni de prescripţie a aplicării sancţiunii amenzii contravenţionale se împlinise aşadar, la data sancţionării lichidatorului petent R SPRL cu amendă contravenţională în cuantum de 100 lei, potrivit rezoluţiei nr. 21892/30.12.2014, astfel că sancţionarea lichidatorului este, şi din această perspectivă, nelegală.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 6 alin. 5, 6, 7 din O.U.G. nr. 116/2009, instanţa va admite plângerea formulată de petenta R SPRL împotriva rezoluţiei nr. emisă de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov şi va desfiinţa, în consecinţă, dispoziţiile acesteia.