Anulare act administrativ

Titlu: anulare act administrativ

Domeniu asociat: cereri

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentinţa nr. 602/2015

Şedinţa publică de la 22 mai 2015

Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul BIF în contradictoriu cu pârâta PL T, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă reclamantul personal, fiind lipsă pârâta.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, tribunalul, din oficiu, verificându-şi competenţa în temeiul art. 131 alineat 1 Cod procedură civilă constată că Tribunalul Gorj  - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal este instanţa competentă general, materiale şi teritorial să soluţioneze cauza de faţă, având în vedere dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare raportat la art. 95 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ şi art. 10 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Nemaifiind cereri de formulat, tribunalul acordă cuvântul asupra excepţiei tardivităţii emiterii deciziei de imputare invocată de reclamant.

Reclamantul solicită admiterea excepţiei tardivităţii emiterii deciziei de imputare şi anularea acestei decizii.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 18 martie 2015, reclamantul BIF a chemat în judecată pârâta PL T, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să dispună anularea deciziei de imputare nr. 292/25.11.2014, emisă de directorul executiv al pârâtei, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că la data de 30.12.2014 a depus la registratura instituţiei plângerea prealabilă împotriva deciziei de imputare nr. 292/25.11.2014, înregistrată cu nr. 8337/30.12.2014, plângere la care nu a primit răspuns.

A arătat în plângere că decizia a fost emisă peste termenul legal de prescripţie de 30 de zile, prevăzut de art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public, având în vedere că în urma constatărilor făcute de CC G, directorul executiv a luat la cunoştinţă de producerea unei pagube în valoare de 2.983,76 lei reprezentând consum carburant mai mare decât cel stabilit prin cota lunară, prin actul nr. 4357/20.06.2014.

Faţă de cele arătate a  solicitat admiterea excepţiei tardivităţii emiterii deciziei de imputare nr. 292/2014.

În drept reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 544/2004, dispoziţiile Legii nr. 188/1999, Codului civil şi Codului de procedură civilă.

În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică şi nefondată.

A solicitat respingerea excepţiei tardivităţii emiterii deciziei de imputare invocată de reclamant, dispoziţiile art. 85 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, republicată, prevăd că „dreptul conducătorului sau instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei”.

Aşadar, decizia de imputare contestată a fost emisă în termenul legal de prescripţie prevăzut de lege.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 205 C.pr.civ.

Luând în examinare excepţia tardivităţii emiterii deciziei de imputare invocată de reclamant, tribunalul constată şi reţine următoarele:

CC G a efectuat un control la CL T finalizat printr-un act de constatare cu nr. 4357 din 20.06.2014, prin care s-a constatat că s-a produs un prejudiciu de 16.481,13 lei reprezentând un consum de carburant mai mare decât cel stabilit de conducerea PL T, luându-se măsuri în vederea recuperării acestui prejudiciu de către administraţia acestei instituţii.

Din raportul CC G reiese că reclamantul în calitate de şef serviciu a confirmat foi de parcurs reprezentând curse efectuate de mijloace auto aflate în coordonarea sa deşi în unele situaţie au fost depăşite cotele lunare aprobate creându-se prejudiciul menţionat, din totalul prejudiciului acestuia i s-a imputat suma de 2983,76 lei prin decizia nr. 292 din 25.11.2014.

Potrivit dispoziţiilor art. 85 alin. 1 „repararea pagubelor aduse autorităţilor sau instituţiilor publice în situaţiile prevăzute la art. 84 lit. a şi b se dispune prin emiterea de către conducătorul unităţii sau instituţiei publice a pagubei sau după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situaţia prevăzută la lit. c a aceluiaşi articol pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile”.

Referitor la repararea pagubelor, art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 arată că aceasta se poate face prin emiterea de către conducătorul instituţiei a unei dispoziţii de imputarea în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.

Astfel că, actul normativ instituie un termen imperativ de 30 de zile în interiorul căruia trebuie emisă decizia de impunere şi acesta începe să curgă de la momentul constatării pagubei.

Art. 85 alin. 3 arată că „dreptul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei”, acest alineat a fost invocat de pârâtă prin întâmpinare, invocându-se faptul că pârâta avea posibilitatea să emită dispoziţia de imputare în termenul de 3 ani de la data producerii pagubei şi această pagubă se consideră a fi produsă prin actul de constatare al CC G.

Tribunalul apreciază că în situaţia de faţă se face aplicabilitatea dispoziţiei art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, unde se stipulează că decizia de imputare nr. 292 din 25.11.2014 trebuia emisă în termen de 30 de zile de la data constatării pagubei, iar paguba a fost constatată de către conducerea Poliţiei Locale a Municipiului Tg-Jiu la data întocmirii actului de constatare nr. 4357 din 20.06.2014 şi luarea la cunoştinţă a acestuia.

Aşadar, conducătorul PL T trebuia să emită dispoziţia de imputare cel târziu la data de 21.07.2014,dacă a luat la cunoştinţă de actul de constatare în data de 20.06.2014.

Invocarea de către pârâtă a dispoziţiilor art. 85 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 nu poate fi luată în considerare în acest caz  deoarece acest alineat menţionează că dreptul de a emite o dispoziţie de imputare se prescrie în 3 ani de la data producerii pagubei ceea ce presupune că paguba trebuie constatată într-un interval de trei ani de când aceasta a fost produsă, iar dacă această constatare s-a efectuat după trecerea unui termen de 3 ani, nu se mai poate emite un ordin sau dispoziţie de imputare.

Deci nu suntem în situaţia de a analiza dacă dispoziţia de imputare a fost emisă în termenul de trei ani de la producerea pagubei şi dacă această dispoziţie de imputare a fost introdusă în termenul de 30 de zile de la data constatării pagubei ceea ce se constată că nu a fost emisă în acest interval de timp deoarece decizia a fost emisă în data de 25.11.2014, după circa 5 luni de la întocmirea actului de constatare de către CC G.

Termenul de emitere al dispoziţiei de imputare este imperativ şi este de 30 de zile de la data constatării pagubei, iar în ceea ce priveşte termenul de prescriere al emiterii unei astfel de dispoziţii este de trei ani de la data producerii pagubei, ceea ce presupune că paguba trebuie constatată într-un interval de trei de ani de când a fost produsă, iar decizia de emitere a ordinului sau eventual a unei dispoziţii de imputare se va lua în 30 de zile de la constatare, constatare care trebuie să existe în intervalul de trei ani.

Deoarece, decizia de imputare a fost emisă după trecerea a 30 de zile de la constatarea pagubei se constată că este tardiv emisă şi, pe cale de consecinţă, se va dispune anularea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia tardivităţii emiterii deciziei de imputare nr. 292/25.11.2014 invocată de reclamantul BIF în cadrul acţiunii formulată în contradictoriu cu pârâta PL T.

Anulează decizia de imputare nr. 292/25.11.2014 emisă de PL T ca fiind emisă tardiv.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 22 mai 2015, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare