Contestaţie împotriva tabelului definitiv de creanţe-art.75 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei

Contestaţie împotriva tabelului definitiv de creanţe-art.75 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei

Trecerea directă a unei creanţe într-un tabel definitiv, ca urmare a depunerii cererii de înscriere la masa credală după data expirării termenului limită pentru depunerea cererilor de creanţă şi a termenului limită pentru afişarea şi comunicarea tabelului preliminar, nu conduce la concluzia că singura cale de contestare a unui asemenea tabel este contestaţia reglementată de dispoziţiile art.75 din Lege.

Acest „tabel definitiv refăcut”, în privinţa creanţelor trecute direct în tabelul definitiv, trebuia contestat în termenul prevăzut de dispoziţiile art.73 alin.2), conform cărora „Contestaţiile trebuie depuse la tribunal în termen de 5 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată.”

În aceste condiţii, în speţă, nu ne aflăm în situaţia premisă a dispoziţiilor art.75 din lege referitoare la existenţa unei erori esenţiale, aşa cum este invocată de către contestatoare.

În fapt, în speţă, este vorba despre o lipsă de diligenţă a debitoarei în îndeplinirea obligaţiei de a formula contestaţie împotriva „tabelului definitiv refăcut”  al creanţelor, în termen legal, lipsă de diligenţă ce nu poate fi acoperită prin utilizarea contestaţiei speciale prevăzute de dispoziţiile art.75 din Lege.

SENTINŢA  Nr. 4748 din 10 Decembrie 2014 -TRIBUNALUL VÂLCEA - SECŢIA A II A CIVILA

La data de 22.08.2013 debitoarea X , prin administrator special, în contradictoriu cu administratorul judiciar AI SPRL şi  intimata-creditoare OI SRL a formulat contestaţie cu privire la creanţa de 21.549 lei, sumă înscrisă în tabelul creditorilor de către administratorul judiciar.

În motivare se arată că societatea creditoare a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 182.009,88 lei.

Având în vedere neregulile constate în gestionarea patrimoniului, precum şi organizarea şi conducerea evidenţei contabile de către fosta conducere, data preluării efective a atribuţiilor de către administratorul special, nereguli constatate cu ocazia expertizei contabile extrajudiciare aprobată de comitetul creditorilor, precum şi raportul de inspecţie fiscală, se arată că s-a procedat la o verificare analitică a majorităţii documentelor şi tranzacţiilor din perioada ultimilor 3 ani anteriori deschiderii procedurii, condiţii în care sunt contestate penalităţile calculate de către creditoare în cuantum de 21.549 lei.

Astfel, sunt invocate actele încheiate între părţi, şi anume: Contractul /26.06.2009, Procesul-verbal de conciliere /05.11.2009, acte în baza cărora creditoarea nu avea dreptul să solicite atât penalităţi de 0,15%, cât şi penalităţi de 1% pe zi.

De asemenea, se menţionează că suma de 1.425 lei priveşte penalităţi de întârziere calculate ulterior deschiderii procedurii,aferente perioadei 10-14.11.2011.

În drept, sunt invocate prevederile art.75 alin.1) din Legea 85/2006.

Ulterior, cererea a fost precizată, fiind contestată întreaga creanţa, având în vedere că societatea creditoare a depus cererea de creanţă la data de 18.01.2012, pentru suma de 182.009,80 lei, deşi termenul limită a fost stabilit la data de 26.12.2011.

Prin urmare, faţă de dispoziţiile art.75 şi 76 din Lege, contestatoarea apreciază că se impune admiterea contestaţiei.

În concret, se arată că, potrivit acestor dispoziţii,”După expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabel definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

(2) Judecarea contestaţiei se va face de judecătorul-sindic, după citarea contestatorului, a creditorului care deţine creanţa contestată, dacă acesta nu este chiar contestatorul, a administratorului judiciar/lichidatorului, a membrilor comitetului creditorilor şi a oricărei alte părţi interesate, după caz.

(3) Până la judecarea irevocabilă a contestaţiei, judecătorul-sindic va putea declara creanţa sau dreptul de preferinţă contestat ca admis numai provizoriu.”, respectiv „Cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase.

(2) Decăderea va putea fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acţiune sau excepţie.”

Prin urmare, fiind evidentă eroarea esenţială care a determinat admiterea creanţei, se solicită admiterea contestaţiei.

Prin întâmpinare se invocă excepţia tardivităţii contestaţiei, raportat la dispoziţiile art.73 alin.1 şi 2 din Legea 85/2006, conform cărora „Debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanţe.

(2) Contestaţiile trebuie depuse la tribunal în termen de 5 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată.”

Referitor la termenul fixat pentru definitivarea tabelului creditorilor, se arată că acesta a fost fixat la data de 01.02.2012, potrivit sentinţei 2180/09.11.2011, tabelul definitiv fiind publicat în BPI /06.03.2012, ocazie cu care creditoarea a fost trecută la poziţia 157 cu suma de 182.009,88 lei.

Prin urmare, se arată că prezenta contestaţie a fost depusă cu mult peste termenul prevăzut de art.73 alin.2) din Lege.

Se arată că societatea creditoare s-a înscris la masa credală în termen legal, în temeiul sentinţei civile 7782/30.10.2010 a Judecătoriei Buzău prin care debitoarea a fost obligată la plata sumei de 201.205 lei plus 5641 lei cheltuieli de judecată.

Pe fond, se arată că ceea ce se solicită de către contestatoare referitor la recalcularea penalităţilor de întârziere a fost supus controlului judecătoresc în dosarul sus-menţionat, dosar în care au fost verificate condiţiile derulării raporturilor comerciale dintre părţi conform Contractului /26.06.2009.

Prin urmare, se solicită respingerea contestaţiei, în principal ca tardiv formulată, în subsidiar, ca nefondată.

La data de 18.11.2014, fila 215 dosar, contestatoarea-debitoare a precizat că înţelege să se judece în contradictoriu cu intimata, doar pe tardivitate, având în vedere că acest creditor a depus cererea de creanţă la data de 18.01.2012, peste termenul prevăzut de lege, respectiv după data de 26.12.2011, stabilită prin sentinţa de deschidere a procedurii.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa a reţinut următoarele:

Referitor la excepţia tardivităţii invocată de către intimată, instanţa constată că temeiul juridic al contestaţiei îl constituie dispoziţiile art. 75 din lege, conform cărora „După expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabel definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.”

Cu privire la termenul introducerii contestaţiei, legiuitorul vorbeşte de perioada cuprinsă între „după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut de art.73 alin.2)”, adică după expirarea termenului de 5 zile de la publicarea tabelului preliminar în Buletinul procedurilor de insolvenţă şi  închiderea procedurii.

Prin urmare, nu se poate vorbi despre o tardivitate a formulării unei astfel de contestaţii, condiţii în care excepţia tardivităţii a fost respinsă ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte fondul contestaţiei, instanţa a constatat că, într-adevăr, cererea de creanţă a fost depusă după expirarea termenului limită stabilit de instanţă, 26.12.2011 şi a termenului limită pentru afişarea şi comunicarea tabelului preliminar, 16.01.2012, termene stabilite prin sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei nr.2180 din data de 9 noiembrie 2011, şi anume la data de 18.01.2012.

În fapt, creanţa în cuantum de 182.009,80 lei a fost trecută la poziţia 157 în tabelul intitulat „Tabel definitiv refăcut”, tabel publicat în BPI 3265/06.03.2012, fila 62 dosar.

Trecerea directă a unei creanţe într-un tabel definitiv, ca urmare a depunerii cererii de înscriere la masa credală după data expirării termenului limită pentru depunerea cererilor de creanţă şi a termenului limită pentru afişarea şi comunicarea tabelului preliminar, nu conduce la concluzia că singura cale de contestare a unui asemenea tabel este contestaţia reglementată de dispoziţiile art.75 din Lege.

Acest „tabel definitiv refăcut”, în privinţa creanţelor trecute direct în tabelul definitiv, trebuia contestat în termenul prevăzut de dispoziţiile art.73 alin.2), conform cărora „Contestaţiile trebuie depuse la tribunal în termen de 5 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată.”

În aceste condiţii, în speţă, nu ne aflăm în situaţia premisă a dispoziţiilor art.75 din lege referitoare la existenţa unei erori esenţiale, aşa cum este invocată de către contestatoare.

În fapt, în speţă, este vorba despre o lipsă de diligenţă a debitoarei în îndeplinirea obligaţiei de a formula contestaţie împotriva „tabelului definitiv refăcut”  al creanţelor, în termen legal, lipsă de diligenţă ce nu poate fi acoperită prin utilizarea contestaţiei speciale prevăzute de dispoziţiile art.75 din Lege.

Astfel, întrucât debitoarea nu a contestat în termen „tabelul definitiv refăcut” publicat în BPI 3265/06.03.2012, ea nu poate recurge la contestaţia reglementată de prevederile art.75 din Lege,după 1 an şi 5 luni de la publicarea tabelului, legiuitorul având în vedere numai acele situaţii de excepţie şi numai pentru cazurile expres prevăzute de lege.

 O altă concluzie conduce la posibilitatea eludării dispoziţiilor art.73 alin.2) din Lege de către „debitor, creditori şi orice altă parte interesată”, în cazul în care aceste persoane nu au înţeles sau au neglijat să conteste tabelul preliminar al creanţelor.

Faţă de cele expuse mai sus, contestaţia formulată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare