Imobil naţionalizat. Acordare de măsuri compensatorii

Legea nr. 165/2013: art. 4, art. 16.

Instanţa a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 în cauză, în contextul în care la momentul pronunţării hotărârii erau în vigoare prevederile Legii nr. 165/2013, unde la art. 4 se prevedere că dispoziţiile acestei legi se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 2 ale actului normativ menţionat, în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, precum şi măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.

În speţă, compensarea cu bunuri oferite în echivalent nu este posibilă, din înscrisurile aflate la dosarul instanţei de fond rezultând că nu au fost identificate astfel de bunuri care să poată fi oferite în compensare, astfel încât măsura reparatorie în echivalent care se poate acorda este compensarea prin puncte, conform prevederilor capitolului III din Legea nr. 165/2013.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1589 din 07.11.2014 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. 5103/102/2011* s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii B. E. D. B., B. A. J., B. C. M. I. și B. G. H., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Tg. Mureș – prin Primar, şi s-a dispus  anularea Dispoziţiei nr. 2653/ 21 iunie 2010 emisă de Primarul  Municipiului Tg. Mureş, instanţa constatând îndreptăţirea reclamanţilor la acordarea de măsuri reparatorii, fiecare în cotă de ¼ , pentru  imobilul înscris în Cf nr. 706 Mureşeni, nr. top 335/b/2 (A+1), 335a/1/2 ( A+2) şi 335c/2( A+4) în suprafaţă totală de 804 mp şi nr. top 335 17272 ( A+7), 335m( A+8) şi 335k/2/172 (A+9), în suprafaţă totală de 37814 mp şi dispunând înaintarea dosarului către Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor.

De asemenea, Tribunalul a respins cererea reclamanţilor de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că reclamanţii au făcut dovada potrivit prevederilor art. 4 alin . 2 din Legea nr. 10/2001 a calităţii  lor de moştenitori ai defunctei B. E. -  persoană  cu privire la a cărei proprietate  s-a formulat  notificare în temeiul legii.

 Referitor la incidenţa  legii reparatorii  cu privire la imobilul în cauză, instanţa a constatat că în cartea funciară se face referire  la o preluare/naţionalizare în temeiul adresei nr. 11268/1956 a Sfatului popular al oraşului Tg. Mureş, adresă care nu valorează titlu de proprietate, actul consemnând o simplă preluare, fără  să conţină temeiul legal  al acestei preluări. În consecinţă, Tribunalul a stabilit  că, în cauză, este vorba de o preluare  fără titlu valabil, potrivit prevederilor art. 2 lit. i din Legea nr. 10/2001.

Constatând, în baza probelor administrate, că terenurile revendicate nu sunt libere, iar restituirea în natură nu este posibilă, instanţa a stabilit că se impune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. În acest sens, instanţa a reţinut că, în cauză, s-a făcut dovada faptului că nu au fost identificate bunuri sau servicii ce se pot oferi  în compensare,  în conformitate cu prevederile art. 1 alin.5 din Legea nr. 10/2001, astfel că a dispus, în temeiul prevederilor titlului VII din Legea nr. 247/2005, înaintarea întregului dosar către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, aceasta urmând a se pronunţa asupra măsurilor reparatorii prin echivalent.

În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtului la plata  cheltuielilor de judecată, instanţa a constatat că pârâtul nu s-a opus admiterii acţiunii, reţinând incidenţa în cauză a prevederilor art. 275 din Codul de procedură civilă.

Împotriva acestei hotărâri pârâtul Primarul Municipiului Tg.-Mureş a formulat recurs, solicitând modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul reţinerii incidenţei prevederilor art. 16 raportat la art. 4 din Legea nr. 165/2013, respectiv acordarea măsurilor compensatorii sub formă de puncte.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că sentinţa atacată este nelegală, întrucât instanţa a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, deşi, potrivit prevederilor legale în vigoare, respectiv Legii nr. 165/2013, se acordă măsuri compensatorii sub formă de puncte, fiind abrogate prevederile reţinute de instanţă la pronunţarea hotărârii.

În drept, recurentul a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

Examinând hotărârea atacată din perspectiva motivelor invocate, instanţa de control judiciar a constatat că sunt întemeiate criticile recurentului, pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a constatat îndreptăţirea reclamanţilor la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul înscris în Cf nr. 706 Mureşeni, nr. top 335/b/2 (A+1), 335a/1/2 ( A+2) şi 335c/2( A+4) în suprafaţă totală de 804 mp şi nr. top 335l/2/2 ( A+7), 335m (A+8) şi 335k/2/1/2 (A+9), în suprafaţă totală de 37814 mp., întrucât din dovezile administrate s-a constatat imposibilitatea restituirii imobilului în natură.

Instanţa a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 în cauză, în contextul în care la momentul pronunţării hotărârii erau în vigoare prevederile Legii nr. 165/2013, unde la art. 4 se prevedere că dispoziţiile acestei legi se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 2 ale actului normativ menţionat, în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, precum şi măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.

În speţă, compensarea cu bunuri oferite în echivalent nu este posibilă, din înscrisurile aflate la dosarul instanţei de fond rezultând că nu au fost identificate astfel de bunuri care să poată fi oferite în compensare, astfel încât măsura reparatorie în echivalent care se poate acorda este compensarea prin puncte, conform prevederilor capitolului III din Legea nr. 165/2013.

Faţă de cele reţinute anterior, Curtea a constatat că prima instanţă a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, acestea fiind abrogate prin art. 50 lit. c din Legea  nr. 165/2013, fiind  incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, astfel că în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă, a admis recursul promovat de pârât, cu consecinţa modificării în parte a hotărârii atacate, în sensul constatării îndreptăţirii reclamanţilor la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în compensarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.

Domenii speta

Spete similare