Aplicarea prev. art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală. Soluţia de admitere a recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs.

Desi probatoriul administrat releva existenta unor indicii cu privire la derularea unui incident între inculpat si partea vatamata, pentru temeinica solutionare a cauzei si în vederea stabilii unei stari de fapt exacte, se impune lamurirea neconcordantelor cu privire la desfasurarea acestuia prin administrarea directa de catre instanta de recurs a probelor esentiale în cauza . Instanta de control judiciar a avut în vedere faptul ca prin recursurile promovate de procuror si de partea civila se tinde la o noua apreciere asupra raspunderii penale a inculpatului.

Prin sentinta penala nr. 215 din 10 mai 2010 Judecatoria Sighetu Marmatiei a dispus,  în baza art. 11 pct. 2 lit. a si art.10, alin.1, lit.”d” C.proc.pen. achitarea inculpatului M.M pentru infractiunea de vatamare corporala  prev. de art. 181 alin.1 C.pen.

S-a respins  actiunea civila  ca neîntemeiata.

În temeiul art. 193 alin.5 Cod.proc.pen., a obligat  partea civila  C.M., sa plateasca inculpatului M.M. suma de 800 lei cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 192 Cod.proc.pen.  a obligat partea civila sa plateasca statului cheltuieli judiciare în cuantum de 400 lei.

Pentru a hotarî astfel, judecatoria a retinut ca prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului M.M. pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala prev. de art. 181 C.penal, retinându-se în actul de sesizare  ca în data de 2.08.2008 acesta a târât si lovit pe partea vatamata C.M., cauzându-i leziuni vindecabile în 30-35 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 458/6.08.2008 si raportului de expertiza medico-legala nr. 214/16.03.2009.

Prima instanta a constatat ca starea de fapt expusa în rechizitoriu nu este dovedita si în  faza cercetarii judecatoresti  pentru ca  prin probele administrate în cauza nu a rezultat savârsirea unei actiuni  de lovire în sensul art. 181 C.pen., declaratiile martorilor care au fost de fata la momentul producerii presupusei agresiuni neconfirmând ca  inculpatul ar fi lovit-o sau împins-o pe partea civila .

Astfel martorul G.M. a sustinut ca a vazut-o pe ulita partea civila  C.M. care fiind sub influenta alcoolului care a  adresat insulte sotiei inculpatului si ca nu a observat  pe inculpat sa o fi lovit pe partea civila. Acelasi martor declara ca nu a vazut daca martorul C.I., care este sotul partii civile, se afla în poarta în  acel moment.

În ziua urmatoare incidentului, în timp ce martora M.M. si sotul ei treceau prin fata  portii lui C.M., aceasta a început sa strige la ei în sensul ca sotul martorei M.M. i-a rupt mâna si ca  o sa mearga la politie. Incidentul a avut loc vineri si partea civila  s-a deplasat la spital doar luni.

Si martorul  D.M. a declarat ca C.M. consuma  în mod  regulat bauturi alcoolice si ca sotul ei obisnuieste sa o bata, fiind tot timpul  scandaluri la ei în casa.

Aceleasi aspecte  sunt evidentiate si în  cuprinsul declaratiilor altor martori audiati în cauza.

Instanta a considerat ca declaratiile  celor 2 martori care  sustin ca  ar  fi vazut ca inculpatul  sa o loveasca pe partea civila  sunt contradictorii. Astfel daca martorul  C.I. a  declarat ca inculpatul a prins-o de mâini si a trântit-o în sant, martorul  G.D.  arata ca inculpatul  i-a dat o palma, apoi a târât-o pâna în sant unde  i-a aplicat alte lovituri cu pumnii, declaratie care vine în contradictie chiar si  cu sustinerile partii civile, care arata ca inculpatul  a prins-o  de piept si a  asezat-o  în sant, aratând ca  nu stie sa fi fost  lovita de acesta.

Instanta a avut în vedere si concluziile raportului de expertiza medico legala nr.214/16.03.2009 si ale completarii la raportul de expertiza medico legala nr.1255/2010/17.02.2010 conform carora nu se poate sti cu exactitate data producerii fracturii având în vedere ca documentele medicale ce atesta prezenta acesteia dateaza din 05.08.2008.

Leziunile  traumatice  suferite de C.M. s-au putut produce prin  lovire cu sau  de corpuri dure.

Instanta a apreciat ca este posibil ca leziunile sa fi fost produse  si prin  caderea partii vatamate având în vedere  ca la data  incidentului aceasta  era sub influenta bauturilor alcoolice.

Din analiza întregului material probator administrat în cauza instanta a constatat ca  declaratia partii civile nu se coroboreaza cu celelalte probe, motiv  pentru care s-a apreciat ca fiind incidente în cauza disp. art. 10 alin.1 lit.”d” C.pr.pen., conform carora actiunea penala  nu poate fi pusa  în miscare, iar când a fost pusa  în miscare nu mai poate fi  exercitata  daca  faptei îi lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii.

S-a considerat ca nu  a fost  dovedita savârsirea  unei actiuni  de lovire în sensul art. 181  C.pen., nefiind îndeplinite  conditiile pentru  retinerea infractiunii sub aspectul laturii obiective.

În privinta laturi civile a cauzei prin precizarea la cererea de constituire de parte civila  de la fila 56, în faza  cercetarii judecatoresti a aratat ca solicita  suma de 4728 lei cu titlu  de daune  materiale, cu dobânda legala în conditiile  O.U.G.nr.9/2000, începând cu  data ramânerii definitive  a hotarârii si pâna  la  achitarea integrala a sumei si suma de 1000 lei  cu titlu de daune morale.

Instanta a apreciat ca întrucât nu  s-a dovedit comiterea unei actiuni în sensul textului de încriminare, nu se poate angaja raspunderea civila a inculpatului pentru prejudiciul suferit de partea vatamata, motiv pentru care a respins actiunea civila ca neîntemeiata.

În temeiul art. 193 alin.5 Cod.proc.pen., instanta a obligat partea civila  C.M. sa plateasca inculpatului  M.M.  suma de 800 lei  cheltuieli judiciare

Partea civila a fost obliga sa plateasca statului si cheltuieli judiciare în cuantum de 400 lei.

Prin decizia penala nr. 313/R din 7.10.2010 Tribunalul Maramures a admis recursurile declarate în cauza de Parchetul de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei si de partea civila C.M. iar în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.penala, art. 38516 C.pr.penala a casat în întregime sentinta si a retinut cauza spre judecare, fixând termen pentru rejudecare la data de 18.11.2010.

În considerentele deciziei, tribunalul a retinut ca prima instanta a dispus achitarea inculpatului M.M. deoarece din probele administrate în cauza nu a rezultat savârsirea unei actiuni de lovire în sensul art. 181 C.pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infractiunii. Solutia a fost argumentata pe existenta unor dubii cu privire la comiterea faptei, deduse în principal din neconcordantele între declaratiile partii vatamate si ale martorilor audiati în cauza.

Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, tribunalul constata ca probatoriul administrat releva existenta unor indicii cu privire la derularea unui incident între inculpat si partea vatamata în data de 2.08.2008, în cauza nefiind contestat faptul ca partile s-au întâlnit în acea data. Martorii C.I. si G.D. au aratat ca inculpatul a exercitat acte de violenta asupra partii vatamate, în timp ce martorul G.V. a sustinut ca nu l-a vazut pe inculpat sa o loveasca pe partea vatamata, în acest sens declarând si martorii M.M. si M.M.

Pentru temeinica solutionare a cauzei si în vederea stabilirii unei stari de fapt exacte, se impune lamurirea neconcordantelor cu privire la desfasurarea incidentului prin administrarea directa de catre instanta de recurs a probelor esentiale în cauza.

În acest mod se asigura si dreptul la aparare al inculpatului, precum si dreptul la un proces echitabil, având în vedere ca prin recursurile promovate de Parchet si partea civila se tinde la o noua apreciere asupra raspunderii penale a inculpatului.

Domenii speta

Spete similare