Încălcarea principiului contradictorialităţii

Decizie 354/R din 04.05.2011


Contradictorialitatea este principiul care îngaduie partilor din proces sa participe în mod activ si egal la prezentarea, argumentarea si dovedirea drepturilor lor în cursul desfasurarii procesului, mai precis sa discute si sa combata sustinerile facute de fiecare dintre ele si sa-si exprime opinia asupra initiativelor instantei în scopul stabilirii adevarului si al pronuntarii unei hotarâri legale si temeinice.

În virtutea contradictorialitatii, partile îsi aduc reciproc la cunostinta pretentiile, apararile si probele de care înteleg sa se foloseasca în proces, prin cererile scrise adresate instantei, judecata nu se poate face decât dupa legala  lor citare, în cursul procesului toate partile sunt ascultate în mod egal, inclusiv asupra împrejurarilor de fapt sau de drept puse în discutie de instanta, în vederea aflarii adevarului în cauza, încuviintarea probelor se face în sedinta publica, dupa prealabila lor discutare de catre parti, iar hotarârile judecatoresti sunt comunicate partilor, în vederea exercitarii cailor legale de atac.

Decizia civila 354/R din 04.05.2011.

Prin sentinta civila nr. 9999 din 03.11.2010, pronuntata de Judecatoria Baia Mare se respinge exceptia netimbrarii cererii de chemare în judecata, precum si cea a netimbrarii cererii de chemare în garantie, exceptii ridicate de chemata în garantie S.C. G. A. S.A.

Se respinge exceptia prematuritatii cererii de chemare în garantie, exceptie ridicata de chemata în garantie S.C. G. A.S.A.

Se admite actiunea civila formulata de reclamantul C. V., în contradictoriu cu pârâtul C.G. si în consecinta:

Obliga pârâtul sa-i plateasca reclamantului suma de 3.216 lei, reprezentând despagubiri, precum si dobânda legala aferenta ce se va calcula la nivelul dobânzii de referinta stabilit de B.N.R., începând cu data de 15 aprilie 2010 si pâna la achitarea integrala a debitului.

Se admite cererea de chemare în garantie formulata de pârâtul C. G. în contradictoriu cu chemata în garantie S.C. G. A. S.A. Bucuresti si în consecinta:

Obliga chemata în garantie S.C. G. A. S.A. sa-i plateasca pârâtului C. G. suma de 3.216 lei, reprezentând debit, precum si dobânda legala aferenta ce se va calcula la nivelul dobânzii de referinta stabilit de B.N.R., începând cu data de 15 aprilie 2010 si pâna la achitarea integrala a debitului.

Este obligat pârâtul C. G. sa-i plateasca reclamantului suma de 780 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.

Este obligata chemata în garantie sa-i plateasca pârâtului suma de 780 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, judecatoria a retinut ca a fost investita cu actiunea civila înregistrata pe rolul Judecatoriei Baia Mare la data de 15 aprilie 2010 prin care reclamantul  C. V., în contradictoriu cu pârâtul C. G., a solicitat instantei ca, prin hotarârea pe care o va pronunta, sa dispuna urmatoarele:

- obligarea pârâtului la plata sumei de 2.200 lei, reprezentând despagubiri, cu dobânda legala aferenta ce s-a solicitat a se calcula începând cu data introducerii actiunii si pâna la plata efectiva,

- cu cheltuieli de judecata.

Odata cu întâmpinarea pârâtul a formulat si cerere de chemare în garantie solicitând în contradictoriu cu pârâta S.C. G. A.S.A. obligarea acesteia la plata sumei pretinse de catre reclamant, precum si a cheltuielilor de judecata efectuate.

Totodata au fost ridicate urmatoarele exceptii: exceptia netimbrarii ce¬re¬rii de chemare în garantie, prematuritatea formularii unei asemenea cereri prin neîndeplinirea procedurii concilierii directe prevazute de art. 7201 Cod pro¬cedura civila, exceptia netimbrarii cererii principale de chemare în ju¬de¬ca¬ta.

Exceptia netimbrarii cererii de chemare în judecata a fost respinsa de¬oa¬rece s-a constatat ca potrivit înscrisurilor de la filele 14 si 41 reclamantul si-a îndeplinit obligatia impusa de dispozitiile art. 20 alin.1 din Legea nr. 146/1997.

A fost respinsa si exceptia netimbrarii cererii de chemare în garantie în¬tru¬cât s-a retinut ca potrivit înscrisului de la fila 10 din dosar pârâtul si-a în¬de¬plinit obligatia prevazuta de dispozitiile art. 20 alin.1 din Legea nr. 146/1997.

Si exceptia prematuritatii formularii cererii de chemare în garantie, ca ur¬¬mare a neîndeplinirii corespunzatoare a procedurii concilierii directe pre¬va¬zu¬te de art. 7201 Cod procedura civila, a fost respinsa apreciindu-se ca nu este ne¬cesara o alta încercare de conciliere câta vreme pârâtul are pretentii îm¬po¬tri¬va chematului în garantie derivând din acelasi raport juridic.

Cu privire la fondul cauzei, judecatoria a retinut ca, la data de 06.01.¬2010 pârâtul C.G.conducea în localitatea S., judetul Ma¬ra¬mu¬res, autoutilitara marca Mitsubishi, cu nr. de înmatriculare … si întrucât drumul era acoperit cu mâzga si zapada si nu a circulat cu o viteza sub 30 km/h, acesta a pierdut controlul autovehiculului si a derapat tamponând poar¬ta de fier situata la intrarea în curtea imobilului , proprietatea re¬cla¬mantului C. V.

Starea de fapt mai sus expusa rezultata atât din cuprinsul procesului ver¬bal seria AP, nr. 0299796 încheiat la data de 06.01.2010 cât si din de¬claratia data în fata organului de politie de catre pârât.

Martorul audiat la solicitarea reclamantului, care este vecin cu acesta, a declarat ca în urma accidentului de circulatie produs din vina pârâtului au fost distruse poarta mica, portile cele mari, precum si stâlpii gardului casei re¬cla¬mantului. Acelasi martor a mai declarat ca el a fost cel care i-a confectionat si apoi a montat, la casa reclamantului, portile si gardul distrus, iar manopera a costat 500 lei, suma pe care i-a achitat-o reclamantul.

Din cuprinsul facturii fiscale depuse la dosar, rezulta ca su¬ma de 2.716 lei a reprezentat costul materialelor din care au fost confectionate por¬tile si gardul distruse în urma accidentului, valoarea totala a prejudiciului cau¬zat reclamantului din culpa pârâtului a fost de 3.216 lei.

S-a apreciat ca în cauza sunt întrunite elementele raspunderii civile de¬lic¬tuale (art. 998 coroborat cu art. 999 Cod civil).

Asupra cererii de chemare în garantie formulata de pârât, instanta a re¬ti¬nut ca la data producerii evenimentului rutier autovehiculul pe care acesta îl con¬ducea era asigurat la S.C. A.S.A. Bucuresti, potrivit politei de a¬si¬gu¬ra¬re de raspundere civila auto RCA seria RO/04/W12/ZP, nr. 000503040, a carei va¬labilitate era cuprinsa pentru perioada 31.07.2009-30.01.2010, acoperind ast¬fel si data producerii accidentului de circulatie .

În temeiul contractului de asigurare încheiat cu pârâtul, s-a constatat ca societatea chemata în garantie este tinuta a-l despagubi pe acesta, ca urmare a caderii sale în pretentii în raport cu reclamantul.

Împotriva acestei hotarâri, în termen legal a declarat recurs S.C.  G. A. S.A solicitând admiterea recursului, casarea si modificarea în totalitate a hotarârii recurate, rejudecare în fond a cauzei, respingerea ce¬re¬rii de chemare în judecata ca inadmisibila si neprobata, respingerea cererii de che¬mare în garantie  ca inadmisibila, cu obligarea reclamantului la suportarea chel¬tuielilor de judecata ocazionate societatii recurente.

În motivarea recursului se sustine ca, prin întâmpinarea depusa la do¬sar, recurenta a invocat mai multe exceptii de procedura si o exceptie de fond, pri¬vind inadmisibilitatea cererii de chemare în garantie si a actiunii principale, dar instanta de fond nu s-a pronuntat în nici un fel asupra acestora.

Se poate constata o neconcordanta majora cu privire la cuantumul pre¬ju¬diciului, astfel cum acesta este declarat de pârât la Politie si cel cuprins în de¬cla¬ratia martorului propus de reclamant. Exceptând proba cu martor, pentru do¬vedirea prejudiciului s-a obtinut în luna iulie 2010 o factura, depusa ulterior la dosar, care ridica serioase semne de întrebare asupra veridicitatii si rea¬li¬ta¬tii celor înscrise în cuprinsul ei, iar din probele administrate nu rezulta daca si în ce masura au fost folosite materialele prezentate în factura.

Se sustine de asemene a ca instanta fondului a savârsit o grava eroare de apreciere asupra datei de la care i se cuvin dobânzi reclamantului pentru e¬ven¬tualul prejudiciu produs. Fata de recurenta, dobânda nu poate sa curga de¬cât de la momentul punerii în întârziere, ori o notificare în acest sens nu a fost fa¬cuta fata de recurenta. De asemenea nu este lipsit de importanta ca dobânda nu poate sa curga atâta timp cât obligatia nu este exigibila. Având în vedere ca fac¬tura a fost depusa ulterior, exigibilitatea si dobânda asupra creantei nu pot lua nastere anterior existentei creantei.

Un alt motiv de recurs îl reprezinta depasirea atributiilor puterii ju¬de¬ca¬toresti. În acest sens sustine recurenta ca, desi prin întâmpinarea depusa au fost aratate normele legale aplicabile,  instanta nu a tinut cont de ele, mai mult chiar nu s-a pronuntat în nici un fel asupra apararilor formulate prin în¬tâm¬pi¬na¬re.

Hotarârea atacata nu cuprinde motivele pe care se sprijina, în¬cal¬cân¬du-se dispozitiile art.261 alin. 1 pct. 5 Cod procedura civila si este lipsita de te¬mei legal, sens în care se sustine ca raportat la dispozitiile art. 53 din Legea 136/1995, trebuie sa se asigure posibilitatea verificarii cuantumului pre¬ju¬di¬ciu¬lui de catre asigurator, ceea ce nu s-a asigurat în speta.

Trecând la solutionarea recursului prin prisma motivelor invocate, tri¬bu¬nalul retine urmatoarele:

Unul din principiile fundamentale a le procesului civil este principiul con¬tradictorialitatii. Contradictorialitatea este principiul care îngaduie partilor din proces sa participe în mod activ si egal la prezentarea, argumentarea si do¬ve¬direa drepturilor lor în cursul desfasurarii procesului, mai precis sa discute si sa combata sustinerile facute de fiecare dintre ele si sa-si exprime opinia a¬su¬pra initiativelor instantei în scopul stabilirii adevarului si al pronuntarii unei ho¬tarâri legale si temeinice.

În virtutea contradictorialitatii, partile îsi aduc reciproc la cunostinta pre¬tentiile, apararile si probele de care înteleg sa se foloseasca în proces, prin ce¬rerile scrise adresate instantei, judecata nu se poate face decât dupa legala  lor citare, în cursul procesului toate partile sunt ascultate în mod egal, inclusiv a¬supra împrejurarilor de fapt sau de drept puse în discutie de instanta, în ve¬de¬rea aflarii adevarului în cauza, încuviintarea probelor se face în sedinta pu¬bli¬ca, dupa prealabila lor discutare de catre parti, iar hotarârile judecatoresti sunt co¬municate partilor, în vederea exercitarii cailor legale de atac.

Se constata ca în speta acest principiu a fost încalcat, sustinerea re¬cu¬ren¬tei  în sensul ca  nu i s-a data posibilitatea sa se pronunte asupra înscrisului – fac¬tura nr. 4252 scadenta la 14.07.2010, proba esentiala luata în calcul pen¬tru stabilirea cuantumului prejudiciului, fiind verificata, acest înscris nu i s-a co¬municat recurentei si nici nu s-a pus în discutia partilor, recurenta având po¬si¬bilitatea de asi spune punctul de vedere cu privire la aceasta doar în recurs, ve¬rificându-se în acest sens ca factura a fost obtinuta în cursul procesului si ca din probele administrate nu exista posibilitate verificarii daca materialele in¬di¬ca¬te în factura au fost folosite integral pentru repararea prejudiciului cauzat re¬cla¬mantului.

În ce priveste data de la care se calculeaza dobânda legala, potrivit art. 1088 cod civil, aceasta este data punerii în întârziere, respectiv data promovarii ac¬tiunii. Având calitatea de chemata în garantie, ca urmare a admiterii cererii, che¬matul în garantie urmeaza sa suporte întreaga obligatie pusa în sarcina ce¬lui care l-a chemat în garantie, respectiv si dobânda calculata de la data for¬mu¬la¬rii actiunii, data corect stabilita de instanta fondului.

Fata de considerentele retinute, instanta apreciaza ca se impune ad¬mi¬te¬rea recursului, casarea hotarârii si trimiterea cauzei spre rejudecare. Cu o¬ca¬zia rejudecarii se impune a se administra probe, eventual o expertiza de spe¬ci¬a¬li¬tate, pentru a stabili în functie de prejudiciul creat reclamantului, materialul fo¬losit si manopera pentru remedierea acestuia.