Dreptul familiei. Încredinţare minori

Dreptul familiei. Încredinţare minori

Potrivit dispoziţiilor art. 42 din Codul familiei , instanţa  judecătorească va hotărî , odată cu pronunţarea divorţului , căruia dintre părinţi  vor fi încredinţaţi copiii minori , ţinând seama  , cu prioritate de interesele acestora. În speţă, minorul a fost încredinţat  mamei spre creştere şi educare  cu ocazia pronunţării divorţului dintre părinţii copilului, apreciindu-se că ,  aceasta îi poate asigura copilului condiţiile materiale şi morale pentru  o dezvoltare plenară a personalităţii sale.

Reâncredinţarea copilului minor  spre creştere şi educare , de la un părinte la celălalt, urmează a se dispune  numai atunci  când se constată că părintele  în a cărui îngrijire  se află nu-i mai poate  asigura  condiţiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 42 şi art. 44 C. familiei  reiese că , acţiunea de reâncredinţare  poate fi deci admisă , numai  dacă au intervenit situaţii noi, în sensul că ,s-au schimbat  împrejurările  care au determinat încredinţarea iniţială. O schimbare doar parţială a  situaţiei , nu trebuie să atragă  revenirea asupra măsurii luate dacă elementele esenţiale  care au fost avute în vedere  au rămas aceleaşi.

.

DECIZIA  NR. 10/A/MIF  DIN 20.01.2012

DOSAR  NR. 2985/241/2010 AL TRIBUNALULUI VÂLCEA

Prin cererea de chemare în judecată dedusă aici judecăţii , tatăl minorului solicită reâncredinţarea minorului  spre creştere şi educare reclamantului , motivând , în esenţă că, situaţia  de la momentul primei încredinţări unuia dintre părinţi s-a schimbat , menţinerea ei periclitând situaţia minorului în cauză.

Tribunalul, constată că, dovezile administrate în cauză, prin coroborare, atestă că, în realitate , împrejurările avute în vedere de către instanţă la vremea soluţionării acţiunii de divorţ şi încredinţării copilului mamei spre creştere şi educare , nu au suportat schimbări esenţiale de natură să  determine  la reâncredinţarea minorului celuilalt părinte în sensul dispoziţiilor art. 44 C. familiei implicit ale dispoziţiior art. 2 din Legea 272/2004.

Declaraţiile martorilor audiaţi la instanţa de fond , dar şi în apel, coroborate cu datele de anchetă socială şi caracterizarea şcolară privindu-l pe minor(f. 25,26, 48 …) relevă împrejurarea , de altfel , temeinic reţinută de către prima instanţă , că nu au intervenit schimbări ale situaţiei ce au determinat încredinţarea copilului mamei spre creştere şi educare, în sensul că, pârâta intimată  se preocupă continuu de minor,este o persoană muncitoare, serioasă, o bună gospodină, îi asigură cele necesare unui trai decent , se interesează de situaţia lui şcolară, copilul manifestând un comportament normal în familie, dar şi  afara acesteia implicit la şcoală. Situaţia şcolară este una pe alocuri  deficitară( f.26 dosar apel) însă, copilul frecventează regulat cursurile de învăţământ  şi este  disciplinat . Nu se confirmă că, pârâta  locuieşte împreună cu cei cinici copii  ai ei din prima căsătorie, aceştia , dovedindu-se a fi majori cu familii proprii  care o sprijină chiar, pe intimată.

Depoziţia martorei audiată din partea apelantului în calea de atac , este una izolată în ansamblul celorlalte probe administrate în cauză, iar gradul de subiectivitate al relatărilor martorei este evident , aceasta declarând că se află în stare de duşmănie cu pârâta intimată de mai mulţi ani , de când soţii celor două au purtat un litigiu cu privire la un teren. De altfel, depoziţia respectivei martore este în mare parte contrazisă de celelalte dovezi în cauză.

Chiar şi opinia minorului , exprimată în camera de consiliu a tribunalului(f. 29)  relevă  împrejurarea că pârâta se ocupă de copil, că îi asigură cele necesare şi ,că , între mamă şi copil  există  afectivitatea normală dintre părinte şi copil, acesta exprimându-şi deopotrivă afecţiunea şi faţă de tată. Minorul şi-a manifestat dorinţa să înveţe la aceeaşi şcoală , unde şi-a făcut o serie de prieteni , unde se înţelege bine  cu ceilalţi colegi .

În contextul actual al cauzei , tribunalul apreciază că, nu este oportun pentru satisfacerea reală a intereselor copilului  ca acesta să fie reâncredinţat tatălui spre creştere şi educare , câtă vreme condiţiile  materiale şi morale oferite de mamă copilului asigură realizarea intereselor prioritare ale acestuia , iar tatăl , nu a probat o situaţie contrară în speţă.

Pentru considerentele ce preced apelul va fi respins ca neântemeiat în conformitate cu dispoziţiile art. 296 C. proc.civ. iar, raportat la prevederile art. 274 C. proc.civ., apelantul , a cărui culpă procesuală  se va reţine în cauză , va fi obligat să plătească cheltuieli de judecată intimatei  reprezentând onorariu de avocat.

Domenii speta

Spete similare