Deschiderea procedurii insolvenţei

Sentinţă comercială 1052 din 26.04.2010


Prin Sentinta comerciala nr.1052/26.04.2010  pronuntata de Tribunalul Arad în dosarul1472/108/2010 a fost respinsa contestatia formulata de debitoarea SC D. N. SRL, admisa cererea creditoarei SC G. E.SRL si deschisa procedura împotriva debitoarei.

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca, la filele 4-7 dosar exista Contractul de vânzare-cumparare de produse petroliere nr. având ca obiect vânzarea de catre creditoare, respectiv cumpararea de catre debitoare de carburanti auto conform anexei 1 care face parte integranta din acest contract.

A retinut ca în baza acestui contract au fost emise facturile fiscale de la filele 26-35 dosar, înscrisuri care poarta stampila si semnatura debitoarei, fiind inserate pe aceste facturi mentiunea ca constituie titluri executorii si ca neplata la termen atrage penalitati de 0,5%/zi întârziere.

A retinut ca potrivit acestor mentiunii inserate pe facturi si acceptate de catre debitoare prin stampila si semnatura acesteia prin înscrisul de la fila 36 dosar raportat la data scadentei fiecarei facturi în parte au fost calculate penalitati de întârziere fiind emise facturile de la filele 39, 41 dosar, în baza notelor de calcul de la filele 40 respectiv 42 dosar.

Creanta rezultând din facturile fiscale mai sus evidentiate este de 1.236.852,42 lei iar aceasta creanta a fost recunoscuta de catre debitoare astfel cum rezulta din înscrisul fila 37 dosar respectiv 38 dosar prin extrasele de cont nr si nr. 

În privinta penalitatilor de întârziere potrivit prevederilor contractuale inserate la art. 6.2 neplata totala sau partiala de catre cumparator la termenul prevazut de art. 6.1 a unei facturi  are drept consecinta calculul unei penalitati de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere calculata de la data facturarii, data la care obligatia de plata este scadenta iar debitorul este de drept în întârziere fara alta notificare.

Aceasta prevedere a fost modificata cu acordul debitoarei în sensul ca neplata la termen atrage penalitati de 0,5%/zi întârziere fiind modificat asadar cuantumul penalitatilor de întârziere de la 0,15% la 0,5%.

Astfel a fost înlaturata  apararea care si-a facut-o debitoarea în privinta cuantumului penalitatilor de întârziere, ca acestea  au fost calculate gresit, avându-se în vedere cuantumul de 0,5% si nu de 0,15% cum s-a stabilit în contract, în conditiile în care s-au retinut mentiunile înserate pe facturi acceptate de debitoare privind plata penalitatilor de întârziere de 0,5%.

Judecatorul sindic va mai înlatura si apararea debitoarei în sensul ca, creanta  datorata creditoarei nu are caracter cert, lichid si exigibil, aceasta împrejurare fiind stabilita prin sentinta comerciala nr. 1333 din 27.01.2010 în dosarul 6306/108/2009 al Tribunalului Arad Sectia Comerciala, întrucât caracterul creantei în acest dosar a fost analizat în cadrul procedurii speciale a somatiei instituite de OUG nr. 119/2007, în aceste situatii creditorul caruia i-a fost respinsa cererea are la îndemâna procedura introducerii unei cereri de chemare în judecata împotriva debitorului, pe baza dreptului comun.

Aceasta constituie de fapt si ratiunea pentru care ordonantele pronuntate în temeiul reglementarilor OUG nr. 119/2007 nu au autoritate de lucru judecat privitor la fondul raporturilor juridice dintre parti, ele constituind însa titlu executoriu.

 Se observa ca lipsa acestei caracteristici ofera creditorului caruia i-a fost respinsa cererea introdusa, posibilitatea de a introduce împotriva debitorului o actiune civila pe calea dreptului comun, si în eventualitatea introducerii unei actiuni pe baza dreptului comun, cum este prezenta cerere de aplicare a prevederilor legii 85/2006 debitorul nu se va putea apara prin invocarea exceptiei autoritatii de lucru judecat.

Pe considerentele de mai sus Judecatorul sindic retine caracterul cert, lichid si exigibil al creantei detinute de creditoare împotriva debitoarei.

Prin Sentinta comerciala nr. 55/CC/25 martie 2010 pronuntata în dosarul nr. 1721/108/2010 instanta a admis cererea formulata de debitoare, iar în baza art. 14 si art. 20, alin. 2 din Legea nr. 381/2009, a deschis procedura concordatului preventiv fata de debitoare si a desemnat conciliator provizoriu în persoana Casei de Insolventa, retinând ca datorita crizei economice, societatea a înregistrat scaderi masive de comenzi ce a generat întârzieri  în achitarea facturilor si scaderea volumului de desfacere, generând o dinamica descrescatoare a potentialului de viabilitate economica.

Fata de afirmatia debitoarei ca nu este în  încetare de plati, întrucât executa plati catre diversi furnizori, platindu-si obligatiile fiscale catre bugetele centrale si locale, judecatorul sindic constata ca aceasta afirmatie  nu a fost dovedita de catre debitoare în sensul art. 1169 cod civil.

Apreciind asadar  ca,  creditoarea  are calitatea de creditor îndreptatit  în sensul art.3 punctul 6 din L.85/2006 sa solicite deschiderea procedurii, creanta sa  fiind certa, lichida si exigibila, debitoarea recunoscând creanta,  prin extrasele de cont nr. si nr., în conditiile în care penalitatile de întârziere au fost corect calculate, cererea sa fiind întemeiata chiar si în conditiile în care creditoarea nu a facut dovada existentei unei garantii reale si existenta unor masuri asiguratorii asupra bunurilor debitoarei,  aspect lasat  la latitudinea  creditoarei si nu o obligatie  a sa, pentru a se putea deschide procedura.

Judecatorul sindic apreciaza ca, creditoarea are o creanta certa, lichida si exigibila împotriva debitorului în cuantum de 5.067.606,03 lei, suma care se constituie din 1.226.825,42 lei, contravaloarea facturilor neachitate si 3.840.780,61 lei, reprezentând penalitati de întârziere.

Aceasta creanta este mai veche de 30 de zile si în cuantum superior creantei minime de 30.000 lei impusa la art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.

Fata de cererea debitoarei de obligare a creditoarei la plata unei cautiuni, Judecatorul sindic apreciaza ca nu se impune obligarea creditoarei la plata unei cautiuni, potrivit art. 33 alin. 3 din Legea 85/2006.

Fata de considerentele prezentate, judecatorul sindic în baza art. 33((4) din  Legea nr. 85/2006, va respinge  contestatia formulata de catre debitoare si pe cale de consecinta, va admite  cererea creditoarei de deschidere a procedurii  împotriva acestei debitoare.

Vazând prevederile art.11 litera c, art. 19 si art.34 din aceeasi lege, întrucât prin cererea introductiva creditoarea a solicitat numirea în cauza în calitate de practician care a depus la dosar o oferta de preluare a pozitiei de administrator judiciar în acest dosar, la care a anexat  dovada calitatii de practician în insolventa si o copie de pe polita de asigurare profesionala, judecatorul sindic  va desemna ca administrator judiciar provizoriu al debitoarei, pâna la  confirmarea sa, ori  dupa caz,  înlocuirea  sa  de  catre  Adunarea creditorilor.

 Prin Decizia nr.1235 /25.10.2010, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara în dosarul nr. 1472/108/2010  a fost admis  recursul declarat de debitoarea SC D. N. SRL împotriva sentintei civile nr. 1052/26.04.2010, pronuntata de Tribunalul Arad  fiind modificata sentinta recurata, în sensul ca a fost respinsa  cererea formulata de creditoarea SC G. E. SRL împotriva debitoarei, admitând contestatia debitoarei, respingând  cererea formulata de debitoare de restituire a cautiunii de 50.000 lei.

Pentru a hotarî astfel, Curtea a retinut ca, creanta pretinsa de creditoare nu este certa, lichida si exigibila, întrucât penalitatile solicitate de creditoare nu sunt întemeiate, întrucât exced procentului de penalitate stabilit prin contractul nr. 98/2006.

Astfel, în contract, procentul stabilit de comun acord este în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere, iar procentul la care au fost calculate penalitatile solicitate este în cuantum de 0,5 % pe zi de întârziere.

Ca atare, Curtea a apreciat ca în mod gresit a fost deschisa procedura insolventei.