Revendicare

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova la nr. 820/105/2007 reclamanta S.G. a chemat în judecata pe pârâtii Orasul S. prin Primar, L.Gh. si L.L. solicitând instantei ca prin hotarârea ce va pronunta sa constate nevalabilitatea titlului Statului cu privire la preluarea imobilului situat în Sinaia, Calea Codrului nr. 26, jud. Prahova si sa fie obligati pârâtii sa-i lase în deplina proprietate si pasnica posesie doua apartamente din care primul compus din trei camere de locuit, bucatarie, WC, baie, iar cel de-al doilea din doua camere de locuit, baie, bucatarie, WC si casa scarii împreuna cu suprafetele de teren aferente de 41,18 mp. si, respectiv 34,43 mp. aflate la adresa sus mentionata.

În motivarea actiunii reclamanta a aratat ca autorii sai Jean si Elena Petrescu au dobândit un teren în suprafata de 1200 m.p. situat în Sinaia, Calea Codrului nr. 26, jud. Prahova, pe care au edificat o casa de locuit compusa din 6 camere, bucatarie, baie si garaj, imobil care prin sentinta civila nr. 309/23.09.1954 a fostului Tribunal Popular al orasului Sinaia a trecut în proprietatea Statului în baza Decretului nr. 111/1954.

A precizat reclamanta ca preluarea imobilului s-a facut în mod abuziv câta vreme la judecarea pricinii nu au fost citati ambii proprietari iar imobilul fusese rechizitionat, astfel încât autorii sai nu au mai putut exercita nici un act de administrare.

S-a mentionat totodata, de catre reclamanta ca în baza Legii 112/1995 a solicitat restituirea în natura a imobilului în litigiu însa Comisia Judeteana Prahova prin Hotarârea nr. 267/12.12.1996 i-a acordat despagubiri pe care a refuzat sa le încaseze iar dupa intrarea în vigoare a Legii 10/2001 a formulat notificare în acelasi sens iar prin Dispozitia nr. 164/15.11.2001 s-a constatat dreptul sau la restituirea terenului - curte în suprafata de 1050 mp. si în mod exclusiv a partii din locuinta ramasa nevânduta chiriasilor compusa din trei camere, baie, hol, 2 terase si pivnita cu o cota indiviza de 49,93 % din partile de constructii, instalatii si alte dotari, precum si o cota de 49,93 % din spatiile de folosinta comune si terenul aferent.

A sustinut reclamanta ca apartamentele în litigiu au fost înstrainate chiriasilor - pârâti persoane fizice din prezenta cauza - conform contractelor de vânzare- cumparare nr. 1802 si respectiv nr. 1803, ambele încheiate la data de 12.05.1999 în conditiile în care solicitase deja restituirea în natura a acestora.

Pârâtii Leurzeanu Octavian Gheorghe si Leurzeanu Liviu Nicolae au formulat întâmpinare prin care au invocat exceptia autoritatii lucrului judecat raportat la sentintele civile nr. 123/16.02.1998 si nr. 759/12.08.2002, ambele pronuntate de Judecatoria Sinaia, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata.

La termenul de judecata din data de 23.03.2007 la solicitarea reclamantei s-a dispus pentru opozabilitatea hotarârii introducerea în cauza în calitate de pârâte a sotiilor pârâtilor, respectiv Leurzeanu Elena si Leurzeanu Ioana, care la rândul lor au formulat întâmpinare prin care au invocat exceptia autoritatii de lucru judecat raportat la aceleasi sentinte iar pe fondul cauzei respingerea actiunii ca neîntemeiata.

Dupa administrarea probatoriilor, prin sentinta civila nr. 807/25.05.2007 Tribunalul Prahova a respins exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de pârâti si a admis actiunea formulata de reclamanta dispunând obligarea pârâtilor Leurzeanu sa lase acesteia în deplina proprietate si pasnica posesie imobilul situat în Sinaia, Calea Codrului nr. 26, jud. Prahova, compus din 3 camere, bucatarie, WC si teren, precum si imobilul compus din 2 camere, bucatarie, baie, WC, casa scarii si terenurile aferente situate la aceeasi adresa.

Pentru a pronunta o asemenea solutie instanta de fond a retinut ca referitor  la exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de pârâti în cauza nu sunt întrunite conditiile art. 1201 C.civ. raportat la sentinta civila nr. 759/12.08.2002 a Judecatoriei Sinaia întrucât chiar daca exista identitate de parti nu exista însa identitate de obiect, câta vreme litigiul a avut ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractelor de vânzare-cumparare nr. 1802 si nr. 1803 , ambele din data de 12.05.1999, dupa cum nu exista nici identitate de cauza, actiunile având temeiuri de drept diferite.

Motiveaza instanta de fond ca în ceea ce priveste sentinta civila nr. 123/16.02.1998 prin care s-a respins actiunea în revendicare a imobilului în litigiu nu se poate retine autoritate de lucru judecat cât timp la dosar s-a depus numai un certificat eliberat de grefa Judecatoriei Sinaia, din care rezulta solutia pronuntata, astfel încât nu se pot verifica celelalte doua elemente care trebuie întrunite cumulativ pentru existenta autoritatii de lucru judecat, respectiv identitatea de obiect si cauza.

Pe fondul cauzei, Tribunalul Prahova a retinut în esenta ca atât timp cât Decretul nr. 111/1954 în baza caruia imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului a fost considerat neconstitutional în raport cu Constitutia din 1948, astfel încât hotarârile judecatoresti pronuntate în temeiul sau nu pot constitui un titlu valabil pentru ca Statul sa fi dobândit dreptul de proprietate asupra bunului imobil, înseamna ca Statul nici nu putea înstraina în mod valabil catre chiriasi  parti din bunul imobil în litigiu.

Împotriva acestei sentinte au declarat apel atât pârâtii Leurzeanu cât si pârâta Orasul Sinaia prin Primar criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

În motivarea apelului lor pârâtii Leurzeanu au sustinut ca instanta de fond a interpretat în mod gresit actul juridic dedus judecatii, fara a sesiza ca nu este competenta sa solutioneze o asemenea actiune în revendicare, retinând-o ca un litigiu izvorât din Legea nr. 10/2001 si nu a avut în vedere nici valoarea imobilului.

Au sustinut apelantii-pârâti ca reclamanta nu a facut dovada titlului de proprietate valabil pentru a solicita restituirea imobilului, obligându-i sa-i lase în deplina proprietate si posesie imobilele pe care ei le detin în baza unor titluri valabile si mai mult chiar, în mod gresit instanta de fond a retinut ca imobilul a fost preluat în mod abuziv, în realitate preluarea facându-se în baza unui titlu valabil, temeiul invocat de reclamanta în sustinerea actiunii fiind si cel prevazut de Legea nr. 10/2001, desi nu au fost atacate dispozitiile de respingere a cererilor de restituire în natura.

Au precizat apelantii ca vânzarea-cumpararea imobilelor de catre ei s-a facut cu buna-credinta, cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 112/1995, reclamanta având dreptul numai la despagubiri în conditiile în care cumparatorii nu au avut nici cel mai mic dubiu cu privire la valabilitatea titlului Statului în momentul cumpararii.

În motivarea apelului sau, apelantul pârât Orasul Sinaia prin Primar a aratat pe cale de exceptie ca actiunea reclamantei este inadmisibila, fiind introdusa dupa aparitia Legii speciale nr. 10/2001, lege a carei procedura speciala reclamanta a si parcurs-o de altfel, notificarile sale fiind solutionate printr-o Dispozitie pe care reclamanta a contestat-o, contestatie care este suspendata pâna la solutionarea prezentei actiuni.

Primindu-se dosarul la Curtea de Apel Ploiesti, cauza a fost înregistrata la nr. 820/105/17.07.2007.

Prin Decizia nr. 448/31.10.2007 Curtea de Apel Ploiesti a respins ambele apeluri ca nefondate, retinând în esenta ca daca s-ar considera ca preluarea imobilelor de catre Stat s-a facut cu titlu valabil s-ar ignora dispozitiile art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 , potrivit carora " fac parte din domeniul public sau privat al Statului bunurile dobândite în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, daca au intrat în temeiul unui titlu valabil, cu nerespectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care România era parte si a legilor în vigoare la data preluarii de catre stat " , astfel încât simpla afectatiune a bunului sau apartenenta acestuia la domeniul public nu sunt suficiente prin ele însele sa conduca la consecinta unui titlu valabil pentru Stat.

Precizeaza instanta de apel ca apelantii Leurzeanu au solicitat vânzarea imobilului chiar în conditiile revendicarii de catre fostul proprietar, ceea ce conduce la concluzia ca au înteles sa suporte si riscul care ar putea decurge din restituirea în natura a bunului, iar referitor la exceptia inadmisibilitatii actiunii în revendicare, dupa aparitia Legii 10/2001, modificata, aceasta exceptie nu poate fi retinuta deoarece obiectul actiunii consta în revendicare prin compararea titlurilor de proprietate desfasurata între persoane fizice, respectiv intimata reclamanta si apelantii pârâti Leurzeanu si nu într-o revendicare în contradictoriu cu Statul Român, imobilul aflându-se la acest moment în proprietatea apelantilor pârâti Leurzeanu.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtii Leurzeanu si Orasul Sinaia prin Primar .

În motivarea recursului recurentii au aratat ca instanta de apel nu a cenzurat hotarârea instantei de fond si nu s-a pronuntat cu privire la exceptia autoritatii de lucru judecat pe motiv ca nu a fost depusa la dosar copia legalizata a sentintei civile nr. 123/16.02.1998 a Judecatoriei Sinaia ci numai certificat de grefa, judecând pricina fara administrarea probelor, respectiv fara sa faca minimul demers necesar pentru stabilirea adevarului în sensul de a solicita atasarea dosarului nr. 223/1997 în care s-a pronuntat sentinta sus mentionata, încalcând astfel principiul rolului activ al judecatorului instituit de art. 129 C.pr.civ.

Sustin recurentii ca raportat la aceasta sentinta sunt întrunite toate conditiile cumulative prevazute de art. 1201 C.civ,. pentru existenta autoritatii de lucru judecat, exceptie care este sustinuta si de prevederile art. 47 din Legea nr. 10/2001, astfel ca odata ce reclamantei i s-a respins definitiv si irevocabil actiunea în revendicare introdusa pe calea dreptului comun prin sentinta civila nr. 123/1998 a Judecatoriei Sinaia, aceasta nu mai poate introduce tot pe dreptul comun o noua actiune în revendicare.

Critica recurentii si faptul ca în mod gresit instanta a respins apararea privind inadmisibilitatea actiunii în revendicare întemeiata pe dreptul comun dupa intrarea în vigoare a Legii 10/2001 invocând în acest sens Decizia din data de 9 iunie 2008 pronuntata de Sectiile Unite ale Î.C.C.J. , art. 47 alin. 1 din Legea 10/2001, republicata si prevederile CEDO.

Au sustinut recurentii ca instanta de fond a interpretat si aplicat gresit legea si atunci când a dispus admiterea capatului de cerere referitor la restituirea în natura a imobilelor în litigiu catre reclamanta, motivând ca preluarea acestuia de catre Stat s-a facut fara titlu valabil, fara a lua în considerare buna lor credinta la cumpararea imobilelor or , în cazul în care s-ar considera ca preluarea imobilului s-a facut fara titlu valabil instantele aveau obligatia  sa faca aplicarea art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 întrucât prin hotarâri judecatoresti anterioare a fost stabilita buna lor credinta si prin coroborare cu disp. art. 45 alin. 5 din aceeasi lege sa constate ca dreptul la actiune al reclamantei, indiferent de cauza de nulitate invocata, s-a prescris în termen de un an de la data intrarii în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Au criticat recurentii solutiile pronuntate si pentru faptul ca instantele au aplicat gresit principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, în speta fiind vorba de o actiune în revendicare întrucât compararea de titluri s-a facut în primul rând între titlul reclamantei si titlul cu care Statul a preluat imobilul în litigiu, ajungând la concluzia ca titlul reclamantei este mai bine caracterizat decât al subdobânditorilor apartamentelor în litigiu fara a tine seama de disp. art. 45 alin. 2 si 5 din Legea nr. 10/2001.

Recurentul Orasul Sinaia prin Primar a criticat hotarârea în sensul ca actiunea reclamantei astfel cum a fost formulata în fapt si în drept pe disp. art. 480 C.civ. si art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind regimul proprietatii publice, este inadmisibila în raport de art. 46 din Legea nr. 10/2001.

Primindu-se dosarul la Î.C.C.J. cauza a fost înregistrata la nr. 820/105/2007 din data de 19.12.2007.

Prin Decizia nr. 8258/17.12.2008 instanta de recurs a admis recursurile, a casat Decizia nr. 448/31.10.2007 a Curtii de Apel Ploiesti si sentinta nr. 807/25.05.2007 a Tribunalului Prahova si a trimis cauza la Tribunalul Prahova spre rejudecare.

S-a retinut, în esenta, ca în raport de actele de stare civila existente la dosar si de inexistenta certificatului de mostenitor sau de calitate de mostenitor de pe urma defunctilor Petrescu Ion si nu Petrescu Jean, decedat la 14.01.1961 si Petrescu Elena, decedata la 08.09.1978, rezulta fara echivoc ca reclamanta nu a dovedit calitatea de titulara a dreptului de proprietate revendicat, cu atât mai mult cu cât din certificatul de mostenitor nr. 337/1979 rezulta ca de pe urma defunctei Petrescu Elena a ramas ca mostenitor Tudose Gabriela Andreiana, în calitate de nepoata de fiica, astfel ca instanta avea obligatia sa stabileasca daca Serbanoiu ( fosta Marcovici ) este una si aceeasi persoana cu Tudose Gabriela Andreiana, nominalizata în certificatul de mostenitor nr. 337/1979, referitor la masa succesorala ramasa de pe urma defunctei Petrescu Elena.

Motiveaza instanta de recurs ca reclamanta a mai sesizat instantele cu actiune în revendicare a aceluiasi imobil în anul 1997, astfel cum rezulta din sentinta civila nr. 123/16.02.1998 a Judecatoriei Sinaia, ramasa definitiva si irevocabila prin decizia nr. 1666/1998 a Tribunalului Prahova si Decizia nr. 3701/1998 a Curtii de Apel Ploiesti, iar dupa aparitia Legii 10/2001 reclamanta a notificat Primarul Orasului Sinaia pentru restituirea în natura a aceluiasi imobil, notificare solutionata prin Dispozitia nr. 164/15.11.2001 prin care s-a dispus restituirea terenului în suprafata de 1050 mp. si în mod exclusiv a partii din locuinta nevânduta chiriasilor, dispozitie atacata de reclamanta, contestatia fiind în prezent suspendata, iar în anul 2007 aceeasi reclamanta a formulat o noua actiune în revendicare a aceluiasi imobil întemeiata în drept pe disp. art. 480 C.civ., Legea nr. 213/1998 si HG 20/1996, context în care instanta de apel nu a raspuns criticilor formulate de recurentul Orasul Sinaia prin primar în raport si de prevederile art. 46 din legea nr. 10/2001.

Se arata în cuprinsul deciziei de casare ca în rejudecare se impune solicitarea reclamantei de a face dovada calitatii procesuale active în sensul depunerii certificatului de calitate succesorala sau a aceluia de mostenitor de pe urma defunctilor Ioan ( Jean ) Petrescu , decedat la 15.01.1965 si Petrescu Elena, decedata la 08.09.1978, acte de stare civila din care sa rezulte legatura de rudenie a acesteia cu defunctii, daca este una si aceeasi persoana cu Tudose Gabriela Andreiana, actul de partaj voluntar aut. nr. 4880/1965, dosarul administrativ ce a format obiectul legii 10/2001, atasarea dosarelor în care au fost pronuntate sentintele civile nr. 759/12.08.2002 si nr. 123/16.02.1998 ale Judecatoriei Sinaia, sa stabileasca situatia juridica a imobilului si, implicit a dreptului de proprietate invocat de reclamanta asupra imobilului compus din 6 camere, astfel cum rezulta din actele aflate la dosar, precum si sa se pronunte si cu privire la exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de pârâtii Leurzeanu în raport de sentinta civila nr. 123/16.02.1998 si a inadmisibilitatii actiunii în revendicare, si totodata sa analizeze titlul de proprietate al pârâtilor Leurzeanu confirmat printr-o hotarâre judecatoreasca irevocabila si consecintele juridice ale operatiunii de comparare a titlurilor de proprietate specifica actiunii în revendicare.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost reînregistrata la nr. 820/105/2007 din data de 06.04.2009.

Pe linia deciziei de casare s-au depus actele mentionate în cuprinsul deciziei, s-au atasat dosarele Judecatoriei Sinaia în care s-au pronuntat sentintele nr. 123/1998 si nr. 759/2002.

La data de 18.05.2009 pârâtii Leurzeanu au formulat întâmpinare prin care au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, exceptia autoritatii de lucru judecat în raport de sentinta civila nr. 123/1998, exceptia inadmisibilitatii actiunii, iar pe fond respingerea actiunii ca neîntemeiata.

Prin încheierea de sedinta din data de 13.11.2009, dupa punerea în discutia partilor a exceptiilor invocate, tribunalul a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei motivat de faptul ca din sentinta de divort depusa la dosar reiese ca Tudose Gabriela Andreiana este una si aceeasi cu Serbanoiu Gabriela Andreiana, a respins exceptia autoritatii de lucru judecat în raport de sentinta civila nr. 123/1998 motivat de faptul ca prin acea sentinta nu s-a solutionat fondul actiunii în revendicare si a unit exceptia inadmisibilitatii actiunii cu fondul cauzei.

Tribunalul examinând actele si lucrarile dosarului atât înainte cât si dupa casare, retine urmatoarele:

Conform contractului de vânzare-cumparare nr. 4977/1935 numitii Elena si Jean Petrescu au cumparat de la Eforia Spitalelor Civile din Bucuresti un teren de 1200 mp. situat în Sinaia, Calea Codrului, respectiv lotul nr. 226 bis, teren pe care cumparatorii au edificat o locuinta formata din subsol, etaj,  cu 6 camere, bucatarie, baie si garaj, ocupate de proprietari pe sezon, astfel cum reiese din certificatul nr. 5163/20.08.1948.

Prin sentinta civila nr. 309/13.09.1954 s-a dispus trecerea în proprietatea Statului a imobilului sus mentionat, în baza Decretului nr. 111/1954, motivându-se ca proprietarul acestuia, profesor Ion J. Petrescu a parasit imobilul timp de mai bine de un an de zile, fara ca în acest timp sa fi facut atât el personal sau prin persoane în drept a-l reprezenta legal, vreun act de conservare sau de administrare asupra acestuia, astfel cum rezulta din procesul-verbal din 10.08.1954 emis de organele financiare ale orasului Sinaia.

Potrivit actelor de stare civila existente la dosar, inclusiv declaratiilor de notorietate aut. nr. 1255/14.05.2009 ale numitilor Nastase Daniela si Nastase Ion, proprietarul imobilului în litigiu Petrescu Ion , decedat la 14.01.1961 a fost cunoscut si sub numele de Petrescu Jean si Petrescu Ioan si a fost casatorit cu Petrescu Elena, casatorie încheiata în anul 1925 si din care a rezultat o fiica Petrescu Cristina Eugenia Aurelia, casatorita la rândul sau cu Marcovici Petre, casatorie din care a rezultat numita Marcovici Gabriela Andreiana.

Casatoria dintre Marcovici Cristina Eugenia Aurelia si Marcovici Petre s-a desfacut la data de 26.09.1953, dupa despartire sotia pastrându-si numele de Marcovici , iar la data de 17.12.1954 s-a recasatorit cu numitul Iliescu - Anastasiu Gazi-Basil, numele dupa casatorie fiind acela de Iliescu-Anastasiu si a decedat la data de 16.02.1977.

Fiica defunctei Iliescu-Anastasiu Cristina Eugenia Aurelia, respectiv numita Marcovici Gabriela Andreiana s-a casatorit la data de 27.11.1973 cu numitul Tudose Constantin, casatorie desfacuta prin sentinta civila nr. 269/04.07.1981 iar la data de 17.11.1983 s-a recasatorit cu numitul Serbanoiu Dumitru Emil, casatorie desfacuta prin sentinta civila 4956/19.06.1996 a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, sentinta prin care s-a încuviintat ca sotia sa sa pastreze numele din casatorie, acela de Serbanoiu.

Conform certificatului de mostenitor nr. 145/24.04.1961 de pe urma defunctului Petrescu Ion cunoscut si sub numele de Petrescu Jean sau Petrescu Ioan, au ramas ca mostenitori Petrescu Elena în calitate de sotie supravietuitoare si Iliescu-Anastasiu Cristina Eugenia Aurelia în calitate de fiica.

Potrivit actului de partaj voluntar aut. nr. 4880/22.05.1965 cele doua mostenitoare legale ale defunctului Petrescu Ion au partajat averea acestuia constând în acel moment în imobilul situat în Bucuresti str. Daniel Barceanu nr. 27, compus din suprafata de 275 mp. si constructie.

În cuprinsul certificatului de mostenitor nr. 551/14.06.1977 se mentioneaza ca la data de 16.02.1977 a decedat numita Iliescu-Anastasiu Cristina Eugenia Aurelia de pe urma s-a ramânând ca mostenitori legali Iliescu-Anastasiu Gazi-Basil în calitate de sot supravietuitor ( decedat la 17.11.1991) si Tudose Gabriela Andreiana în calitate de fiica.

Conform certificatului de mostenitor nr. 337/22.05.1979 Petrescu Elena a decedat la data de 08.09.1978, de pe urma sa ramânând ca unica mostenitoare Tudose Gabriela Andreiana ( actualmente Serbanoiu ) în calitate de nepoata de fiica.

Dupa aparitia Legii 112/1995 reclamanta în calitate de mostenitoare a defunctilor Petrescu Ion ( cunoscut si sub numele de Jean sau Ioan ) si Elena a solicitat restituirea în natura a imobilului situat în Sinaia , Calea Codrului nr. 26, jud. Prahova, cerere solutionata prin Hotarârea nr. 267/12.12.1996 a Comisiei Judetene Prahova de aplicare a Legii 112/1995 în sensul ca s-a constatat dreptul reclamantei de a beneficia de masurile reparatorii prevazute de aceasta lege pentru imobilul în litigiu, prevazându-se acordarea de despagubiri si s-a respins cererea pentru restituirea în natura în temeiul art. 2 din actul normativ sus mentionat, imobilul nefiind liber, iar reclamanta nu locuia în acesta la data de 22.12.1989, hotarâre contestata de reclamanta în justitie, renuntând însa ulterior la judecata.

În anul 1997 reclamanta a formulat în contradictoriu cu Administratia Domeniului Public si Privat Sinaia si Consiliul Local Sinaia actiune în revendicarea imobilului situat în Sinaia, Calea Codrului nr. 26, actiune respinsa ca neîntemeiata prin sentinta nr. 123/1998 motivat de faptul ca reclamanta putea beneficia de procedura administrativa a Legii 112/1995 sub incidenta careia cadea imobilul, lucru pe care nu l-a facut, iar pe de alta parte instanta nu are competenta sa desfiinteze titlul de proprietate al Statului constând în sentinta civila nr. 309/1954 data în aplicarea Decretului nr. 111/1954.

Împotriva acestei sentinte reclamanta a declarat apel ce a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 1662/1998 a Tribunalului Prahova.

Recursul declarat de reclamanta împotriva ambelor hotarâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploiesti prin Decizia nr. 3101/1998, decizie atacata de reclamanta cu contestatie în anulare ce a fost respinsa ca nefondata prin Decizia nr. 468/18.02.1999 a aceleiasi instante.

Conform contractelor de vânzare-cumparare nr. 1802/N si nr. 1803/N ambele încheiate la data de 12.05.1999 SC Conti SA a înstrainat pârâtilor Leurzeanu Liviu Nicolae si Leurzeanu Octavian Gheorghe parte din imobilul în litigiu situat în Sinaia , Calea Codrului nr. 26, respectiv pârâtului Leurzeanu Liviu Nicolae i-a înstrainat apartamentul compus din doua camere în proprietate exclusiva cu bucatarie, baie, WC, casa scarii, atribuindu-i-se potrivit Ordinului nr. 136/03.09.1996 terenul în suprafata de 34,43 mp. care reprezinta o cota indiviza de 22,98 % din terenul situat sub constructiile din care s-a cumparat apartamentul sus mentionat si care era detinut cu chirie de pârât în baza contractului de închiriere nr. 5149/27.05.1987 iar pârâtului Leurzeanu Octavian Gheorghe i-a fost înstrainat apartamentul format din 3 camere de locuit în proprietate exclusiva cu bucatarie, WC, terasa, atribuindu-i-se în baza aceluiasi ordin suprafata de 41,18 mp. care reprezinta o cota indiviza de 27,09 % din terenul aflat sub constructiile din care s-a cumparat apartamentul si care fusese detinut de pârât în baza contractului de închiriere nr. 4834/08.10.1985.

Dupa intrarea în vigoare a Legii 10/2001 reclamanta s-a adresat intimatului Orasul Sinaia prin Primar cu notificare solicitând restituirea în natura a imobilului în litigiu, notificare solutionata prin Dispozitia nr. 164/15.11.2001, în baza careia s-a constatat dreptul sau la restituirea terenului - curte în suprafata de 1050 mp. si în mod exclusiv a partii din locuinta ramasa nevânduta chiriasilor compusa din trei camere, baie, hol, 2 terase si pivnita cu o cota indiviza de 49,93 % din partile de constructii, instalatii si alte dotari, precum si o cota de 49,93 % din spatiile de folosinta comune si terenul aferent iar în anul 2006 prin Dispozitia nr. 2251/04.12.2006 emisa de aceeasi intimata s-a constatat dreptul reclamantei de a beneficia de masuri reparatorii în echivalent - despagubiri - pentru partea din constructia cu destinatia de locuinta si terenul aferent în suprafata de 82,46 mp. înstrainat de Stat în baza art. 9 din Legea nr. 112/1995, conform contractelor de vânzare-cumparare nr. 1802/N/12.05.1999 si nr. 1803/N/12.05.1999.

În anul 2002 reclamanta a formulat o noua actiune prin care a solicitat constatarea nulitatii absolute a contractelor de vânzare-cumparare încheiate de pârâtii Leurzeanu Liviu Nicolae si Leurzeanu Octavian Gheorghe cu SC Conti SA nr. 1802/N si nr. 1803/N ambele din 12.05.1999.

Prin sentinta civila nr. 759/12.08.2002 Judecatoria Sinaia a respins actiunea ca neîntemeiata motivându-se ca pârâtii Leurzeanu s-au adresat Comisiei Judetene Prahova de aplicare a legii 112/1995 si li s-a comunicat la data de 04.05.1999 ca hotarârea prin care reclamantei i s-au acordat despagubiri în baza acestei legi a ramas definitiva, motiv pentru care pârâtii au solicitat Judecatoriei Sinaia sa li se comunice stadiul actiunii în revendicare iar din certificatul emis la data de 02.04.1999 a rezultat ca la acea data actiunea în revendicare fusese respinsa definitiv si irevocabil si numai dupa ce au întreprins aceste diligente pârâtii au procedat la data de 12.05.1999 la perfectarea contractelor de vânzare-cumparare, astfel încât reiese fara putinta de tagada buna lor credinta la încheierea acestor contracte.

Sentinta sus mentionata a ramas definitiva si irevocabila prin respingerea apelului ca neîntemeiat conform Deciziei nr. 1729/29.11.2002 a Tribunalului Prahova si respingerea ca nefondat a recursului prin Decizia nr. 600/27.03.2003 a Curtii de Apel Ploiesti.

Disp. art. 480 C.civ. stipuleaza ca dreptul de proprietate reprezinta acel drept de care se bucura o persoana fizica sau juridica în mod liber si nestingherit, însa în limitele stabilite de lege, astfel încât un asemenea drept presupune exercitarea cumulativa a urmatoarelor prerogative: dreptul de a întrebuinta bunul potrivit destinatiei sale, dreptul de a-i culege fructele sau productele si dreptul de a dispune de bun prin înstrainare sau consumare.

Art. 20 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea si completarea Legii 10/2001 prevede ca persoanele care au primit despagubiri în conditiile Legii nr. 112/1995 cu modificarile ulterioare pot solicita restituirea în natura numai în cazul în care imobilul nu a fost vândut pâna la data intrarii în vigoare a prezentei legi iar în cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 cu modificarile ulterioare, persoana îndreptatita are dreptul numai la masuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piata corespunzatoare a întregului imobil teren si constructii stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare sau daca persoanele îndreptatite au primit despagubiri potrivit Legii nr. 112/1995 ele au dreptul la diferenta dintre valoarea încasata actualizata cu indicele inflatiei si valoarea corespunzatoare de piata a imobilului.

Asadar, din analiza actelor si lucrarilor dosarului reiese ca imobilul in litigiu, situat in Sinaia, Calea Codrului nr.26, jud. Prahova, compus din teren in suprafata de 1200m.p. si constructia existenta pe acest teren, a apartinut in proprietate autorilor reclamantei, Petrescu Ion(cunoscut si sub numele de Petrescu Jean sau Petrescu Ioan) si Petrescu Elena, fiind preluat de stat de la acestia in baza Decretului nr.111/1954 motivat de faptul ca a trecut mai mult de un an de la data la care proprietarul a facut acte de conservare sau de administrare cu privire la imobil, iar dupa aparitia Legii nr.112/1995 s-a recunoscut reclamantei dreptul la despagubiri pentru imobilul teren si constructii ce a apartinut autorilor sai, sens in care s-a emis Hotararea nr.267/12.12.1996 a Comisiei Judetene de Aplicare a actului normativ sus-mentionat, hotarare ramasa definitiva prin renuntarea reclamantei la judecata impotriva acesteia.

Pe de alta parte reiese ca paratii Leurzeanu Liviu Nicolae si Leurzeanu Octavian Gheorghe au cumparat de la SC CONTI SA parte din imobilul ce a apartinut in proprietate autorilor reclamantei in baza contractelor de vanzare-cumparare nr.1802/N/1999 si nr.1803/N/1999, respectiv spatiile pe care le ocupasera pe baza de contracte de inchiriere inca din anul 1985, contractele fiind incheiate ulterior ramanerii definitive si irevocabile a sentintei prin care s-a respins actiunea in revendicare a reclamantei pe motiv ca imobilul in litigiu cadea sub incidenta Legii nr. 112/1995 si cu privire la care s-a constatat definitiv si irevocabil ca ca sunt valabil incheiate, paratii fiind de buna-credinta la intocmirea acestora.

 Totodata rezulta ca dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001 reclamanta a formulat notificare prin care a solicitat restituirea in natura a imobilului ce a apartinut autorilor sai in integralitatea acestuia, notificare solutionata prin Dispozitia nr. 164/15.11.2001 emisa de Orasul Sinaia prin Primar, in sensul ca s-a constatat dreptul reclamantei in calitate de mostenitoare a defunctilor Petrescu Ion si Elena de a beneficia de masurile reparatorii prevazute de aceasta lege constand in restituirea in natura a terenului-curte in suprafata de 1050 m.p. si exclusiv parte din locuinta ramasa nevanduta, respectiv spatiul vandut paratilor Leurzeanu iar prin Dispozitia nr. 2251/04.12.2006 emisa de aceeasi intimata s-a constatat dreptul reclamantei de a beneficia de masuri reparatorii în echivalent - despagubiri - pentru partea din constructia cu destinatia de locuinta si terenul aferent în suprafata de 82,46 mp. înstrainat de Stat în baza art. 9 din Legea nr. 112/1995, conform contractelor de vânzare-cumparare nr. 1802/N/12.05.1999 si nr. 1803/N/12.05.1999.

Ca atare, atat timp cat prin sentinta nr.759/12.08.2002 a Judecatoriei Sinaia s-a constatat incheierea in mod valabil a contractelor de vanzare- cumparare nr.1802/N si 1803/N ambele din anul1999 cu privire la imobilul in litigiu ce a facut obiectul acestor contracte de vanzare-cumparare, iar in baza Dispozitiei nr.164/15.11.2001 s-a dispus restituirea in natura a partii de imobil ramasa libera, neinstrainata catre parati, recunoscandu-se dreptul reclamantei de a incasa despagubiri pentru apartamentele instrainate, inseamna ca reclamanta nu mai poate pretinde obligarea paratilor sa-i lase in deplina proprietate si pasnica posesie spatiul in litigiu intrucat contractele de vanzare-cumparare incheiate de acestia cu SC CONTI SA produc efecte juridice in mod valabil, inclusiv fata de fostul proprietar care are dreptul doar la incasarea despagubirilor prevazute de Legea nr.10/2001 pentru acest spatiu imposibil de restituit in natura.

De altfel, disp.art.20 din Legea nr.10/2001 modificata prin Legea nr.1/2009 stabilesc clar dreptul reclamantei de a solicita restituirea in natura nu numai in baza legilor speciale ci si pe calea dreptului comun, numai daca imobilul nu a fost vândut , iar in cazul instrainarii cu respectarea dispozitiilor Legii nr.112/1995 reclamanta are dreptul doar la încasarea unor despagubiri reprezentând diferenta dintre valoarea încasata initial ce a fost recunoscuta in baza Hotararii nr. 267/1996 actualizata cu indicele de inflatie si valoarea de piuata corespunzatoare a imobilului.

Faptul ca întregul imobil, inclusiv spatiul in litigiu a fost preluat abuziv de stat in baza decretului nr. 111/1954 si ca prezenta actiune vizeaza revendicarea spatiului in litigiu pe calea dreptului comun prin invocarea art.480 c.civ. nu înseamna in mod automat ca in spata reclamanta are dreptul la restituirea in natura prin compararea de titluri întrucât in spata dreptul de proprietate al fostului proprietar asupra imobilului se analizeaza si se interpreteaza in strânsa legatura cu toate legile emise duba 1990 privind reglementarea raporturilor juridice dintre fostii proprietari si stat, cu actele juridice încheiate de catre statul roman ulterior intrarii in vigoare a anumitor legi de reparatie speciala, deci implicit cu contractele de vânzare -cumparare nr.1802/N si nr.1803/N ambele din 1999, cu Legea nr.10/2001 modificata prin Legea nr.1/2009.

De fapt, prin Legea nr.10/2001 reclamanta a reintrat in proprietatea imobilului preluat abuziv de catre stat liber la data intrarii in vigoare a Legii nr.10/2001 sub a carei incidenta de reglementare facea obiectul imobilului in integralitatea sa, inclusiv cu privire la spatiul in litigiu, iar in baza acestei legi reclamanta si-a valorificat drepturile recunoscute in favoarea sa, prin legi speciale, tinând insa seama de instrainarile efectuate in mod legal, motiv pentru care statul roman a asigurat cadrul legal pentru a-i da posibilitatea reclamantei sa-si recupereze bunul, insa cu respectarea drepturilor si actualilor dobânditori care au achizitionat spatiul in mod legal, având in vedere legislatia in vigoare emisa de catre stat la data încheierii contractelor de vanzare -cumparare.

Chiar daca imobilul a fost preluat abuziv de catre stat in integralitatea sa iar dispozitiile dreptului comun - art.480 c.civ.- confera dreptul proprietarului neposesor sa revendice bunul de la posesorul neproprietar, nu înseamna in mod automat ca in speta reclamanta are dreptul sa revendice spatiul in litigiu de la parati invocând lipsa titlului valabil de proprietate al statului la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumparare, deoarece in cauza nu se poate da eficienta titlului de proprietate detinut de autorii reclamantei asupra spatiului in litigiu in conditiile in care la data preluarii imobilului de catre stat exista un act normativ care a produs efecte juridice cu privire la dreptul de proprietate facând dovada dreptului de proprietate al statului de la data preluarii si pana la intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001.

Mai mult chiar, la data încheierii contractelor de vânzare-cumparare, opera prezumtia dreptului de proprietate al statului dobânditor legal iar declararea ulterioara a acestui act normativ ca fiind abuziv de preluare a imobilul inclusiv de Legea nr.10/2001, de doctrina si jurisprudenta in materie, nu determina in speta o comparare a titlurilor de proprietate pe calea dreptului comun, comparare care este posibila numai in cazul in care aceste titluri ar proveni de la autori diferiti, adica de la persoane care au figurat de-a lungul timpului proprietari asupra imobilului in baza unor acte translative de proprietate si nicidecum in cazul preluarii de la fostul proprietar de catre statul comunist a imobilului prin diferite acte normative de nationalizare, expropriere, etc.

Prin urmare, tribunalul, in raport de aceste considerente, a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de parati prin intampinare intrucat, atat timp cat reclamanta pretinde un drept de proprietate asupra spatiului in litigiu, are dreptul, in principiu, de a  se adresa instantei de judecata pentru valorificarea acestui drept, urmând ca instanta, pe baza probelor administrate, sa se pronunte cu privire la temeinicia sau netemeinicia actiunii in revendicare.

Totodata, tribunalul, având in vedere dispozitiile dreptului comun care reglementeaza actiunea in revendicare, coroborate cu dispozitiile Legii nr.10/2001 modificata prin Legea nr.1/2009, reglementari in raport de care se constata ca reclamanta nu are dreptul de a revendica spatiul in litigiu de la actualii proprietari care l-au dobândit in mod legal, a respins actiunea in revendicare ca neîntemeiata si a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

Domenii speta

Spete similare