Faliment - contestaţie.

Faliment - contestaţie.

-Legea nr.85/2006,

-Cod procedură civilă, art. 27 pct. 7

În măsura în care, în cadrul procedurii insolvenţei, cererea de înscriere a creanţelor născute după data deschiderii procedurii cuprinde elemente sau probleme juridice noi faţă de cererea de înscriere a creanţelor anterioare deschiderii procedurii, judecătorul sindic care urmează a se pronunţa asupra acestora nu se află în situaţia de incompatibilitate prevăzută de art. 27 pct. 7 C.pr.civ.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1154  din 30.05.2013)

Prin cererea înregistrată în dosarul nr.28477/3/2012 în data de 20.07.2012 la Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă, creditorul SC M D SRL, prin reprezentant legal, a formulat, în legătură cu procedura insolvenţei debitorului constituind obiectul dosarului nr.1247.01/3/2008, în temeiul art.73 coroborat cu art.108 din Legea nr.85/2006, contestaţie la tabelul suplimentar al obligaţiilor debitorului menţionat, cu privire la neînscrierea în acest tabel a creanţei solicitate în cuantum de 9.000.000 Euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat de debitoare după intrarea în insolvenţă, prin refuzul aplicării dispoziţiilor Legii nr.346/2004 şi ulterior a sentinţei judecătoreşti prin care s-a confirmat dreptul contestatoarei la aplicarea acestor dispoziţii, solicitând înscrierea respectivei creanţe în tabelul suplimentar, conform declaraţiei de creanţă formulată.

Prin sentinţa civilă nr.829 pronunţată la 29.01.2013 în dosarul nr.28477/372012 Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă, prin judecătorul-sindic, a admis excepţia puterii de lucru judecat şi, în consecinţă, a respins contestaţia SC M D SRL ca urmare a existenţei puterii de lucru judecat..

Pentru a pronunţa această sentinţă civilă tribunalul a reţinut că excepţia puterii de lucru judecat este întemeiată având în vedere următoarele considerente:

Prin sentinta comerciala nr. 3981/24.05.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia A VII- A Civila in dosarul nr. 1247/3/2008 s-a admis in parte contestatia formulata de SC M D SRL la tabelul preliminar al creantelor asupra  debitoarei SC B SA si a fost mentionata  cu o creanta definitiva de 1.064.644 LEI potrivit art. 123 pct. 8 din Legea nr. 85/2006. Cu privire la celelalte sume de 173.850 EURO si 10.000.000 EURO solicitate de creditoare si inlaturate  de la masa credala de catre administratorul judiciar s-a retinut ca partea nu a putut invoca niciun temei de drept cu privire la creanta sa intitulata “daune interese” si ca prin decizia nr. 158/25.03.2008 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr. 39093/3/2007, instanta a respins ca prematur capatul de cerere de obligare a debitoarei la vanzarea activelor vizate de reclamanta. Instanta a mai dispus si prelungirea contractului de inchiriere  al partilor cu numarul 36/21.02.2005 pana la finalizarea demersurilor pentru incheierea unui contract de leasing imobiliar/de vanzare-cumparare si ca atare nu se poate vorbi despre vreo culpa a SC B SA care sa dea nastere unor daune interese. In continuare s-a retinut ca prin decizia nr. 367/03.02.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. 38346/3/2007 s-a respins cererea creditoarei privind anularea Hotararii Adunarii Generale Extraordinare a Asociatiilor SC B SA avand ca obiect inchirierea halelor A4, A5 si A12 cu motivarea ca reclamanta nu are acces prioritar la inchirierea activelor, bunurile nefiind declarate de SC B SA ca fiind disponibile. De asemenea  s-a retinut ca prin sentinta comerciala nr. 1801/18.02.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia A VI A Comerciala, SC M D SRL, in calitate de parata, a fost obligata sa-i plateasca reclamantei SC B SA suma de 558.000 EURO reprezentand chirie aferenta perioadei septembrie 2007-martie 2010.

Prin Decizia civila nr. 320/2011, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a V-a Civila a respins recursul promovat de SC M D SRL.

In considerente, instanta de recurs a mentionat: “SC M D SRL doreste sa fie inscrisa in tabelul preliminar al creantelor debitoarei SC B SA si cu sumele de 1.737.850 EURO si 10.000.000 EURO care in opinia sa reprezinta un bun in temeiul CEDO si sustine ca drepturile decurgand din Legea nr. 346/2004 care o obliga pe debitoare sa vanda anumite active sunt protejate conform practicii CEDO. Apare ca in mod legal si corect judecatorul sindic a mentinut masura administratorului judiciar de inlaturare a societatii de la masa credala cu sumele amintite. Pe langa deciziile irevocabile, retinute in considerentele deciziei atacate, prin care s-au respins pe fond pretentiile reclamantei, Curtea mai retine si incidenta art. 67 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. In sensul precizat, creditoarea trebuia sa depuna documente din care sa reiasa cuantumul exact al creantelor sale, legitimitatea si prioritatea acestora in raport cu alte creante. Nu este  suficienta invocarea unei sperante legitime de a dobandi un drept de creanta, pentru a consemna insasi creanta nerealizata impotriva debitoarei in tabelul preliminar… In speta, pretentiile contestatoarei se intemeiaza pe o ipotetica situatie de fapt si pe niste aprecieri subiective, neintemeiate in drept.”

Intregul rationament expus de Tribunalul Bucuresti si Curtea de Apel Bucuresti ramane valabil si in situatia in care creanta s-ar fi nascut ulterior deschiderii procedurii.

Atat prin declaratia de creanta, cat si prin contestatia formulata SC M D SRL solicita o creanta constand din “despagubiri pentru prejudiciul cauzat de debitoare… prin refuzul aplicarii Legii nr. 346/2004 a hotararii judecatoresti definitive si irevocabile pronuntate in dosarul nr. 39039/3/2007, cu consecinta incalcarii drepturilor… ”.

Sentinta  comerciala nr. 3981/24.05.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia A VII A Civila in dosarul nr. 1247/3/2008  are putere de lucru judecat fata de prezenta contestatie.

Sustinerile contestatoarei precum si situatia juridica dintre debitoare si creditoare au fost deduse anterior judecatii si au fost respinse in mod irevocabil, prin respingerea recursului introdus de catre SC M D SRL.

Atata timp cat solicitarile SC M D SRL au fost deja deduse judecatii si solutionate in mod irevocabil, prin admiterea prezentei contestatii s-ar incalca puterea de lucru judecat izvorata din hotararea anterioara.

Puterea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data (bis de eadem re ne sit actio) iar hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu poate fi contrazisa de o alta hotarare (res iudicata pro veritate habetur).

Principiul puterii lucrului judecat impiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, avand acelasi obiect, aceeasi cauza si fiind purtat intre aceleasi parti, ci si contrazicerea intre doua hotarari judecatoresti, adica infirmarea constatarilor facute intr-o hotarare judecatoreasca definitiva printr-o alta hotarare judecatoreasca posterioara, data in alt proces.

In doctrina s-a aratat ca efectul de "lucru judecat" al unei hotarari judecatoresti are doua acceptiuni:

Stricto sensu semnifica autoritatea de lucru judecat (bis de eadem), care face imposibila judecarea unui nou litigiu intre aceleasi parti, pentru acelasi obiect, cu aceeasi cauza.

Lato sensu semnifica puterea de lucru judecat (res iudicata), care presupune ca hotararea beneficiaza de o prezumtie irefragabila ca exprima adevarul si ca nu trebuie contrazisa de o alta hotarare.

Este vorba de distinctia intre "autoritatea de lucru judecat" si "puterea de lucru judecat", cele doua notiuni nefiind sinonime. "Autoritatea de lucru judecat" este o parte a "puterii de lucru judecat" intre cele doua notiuni existand o relatie de la parte la intreg.

Cu alte cuvinte, existenta unei hotarari judecatoresti poate fi invocata in cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci cand se invoca exclusivitatea hotararii, sau ca putere de lucru judecat, cand se invoca obligativitatea sa, fara ca in cel de-al doilea proces sa fie aceleasi parti, sa se discute acelasi obiect si aceeasi cauza.

Altfel spus, pentru a se invoca obligativitatea unei hotarari judecatoresti irevocabile privind solutionarea unei probleme juridice nu este necesara existenta triplei identitati de parti, obiect si cauza, ci este necesara doar probarea identitatii intre problema de drept solutionata irevocabil si problema dedusa judecatii, instanta de judecata fiind tinuta sa pronunte aceeasi solutie, deoarece in caz contrar s-ar ajunge la incalcarea componentei res iudicata a puterii de lucru judecat.

Puterea de lucru judecat este totodata, conform jurisprudentei CEDO, expresie a dreptului la un proces echitabil consacrat in art. 6 alin. 1 din Conventie.

In cauza Beian contra Romaniei, Curtea a statuat ca o practica judiciara contradictorie este contrara principiului securitatii juridice, ce constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept.

Notiunea de proces echitabil presupune ca dezlegarile irevocabile date problemelor de drept in litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept solutionate, au caracter obligatoriu in litigiile ulterioare si nu pot fi contrazise, deoarece s-ar incalca principiul securitatii raporturilor juridice, cu consecinta generarii incertitudinii jurisprudentiale si a reducerii increderii justitiabililor in sistemul judiciar.

Prin urmare, aspectele de mai sus invocate de contestatoare nu mai pot fi puse in discutie in prezentul litigiu atat timp cat ele au fost dezlegate printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila.

Împotriva acestei sentinţe civile precum şi împotriva încheierii de la 10.10.2012 prin care în cauză a fost respinsă cererea contestatorului de recuzare a preşedintelui completului de judecată, a declarat recurs contestatoarea SC M D SRL (iniţial prin reprezentant legal, iar ulterior, după deschiderea procedurii insolvenţei şi faţă de aceeaşi societate fiind citată prin administratorul judiciar CII S.C.D.), criticând hotărârile atacate ca nelegale.

În motivarea recursului s-a arătat, mai întâi în ceea ce priveşte încheierea din 10.10.2012, că anterior, în procedura insolvenţei derulată faţă de debitoarea SC B SA, SC M D SRL a mai solicitat înscrierea în tabelul preliminar al obligaţiilor debitorului a unei creanţe reprezentând prejudiciul ce i-a fost cauzat anterior deschiderii procedurii prin acelaşi fapt juridic, respectiv refuzul debitorului sub acelaşi aspect indicat în cauza de faţă, iar ca urmare a refuzului administratorului judiciar de înscriere a creanţei a formulat contestaţie, care a fost soluţionată, în sensul respingerii, de către acelaşi preşedinte de complet învestit şi în cauza de faţă. În această situaţie, la judecata contestaţiei în prezentul dosar, contestatoarea a recuzat judecătorul-sindic, având în vedere că acesta se pronunţase cu privire la temeiul creanţei, chiar dacă nu era vorba de aceeaşi creanţă. Cererea de recuzare a fost respinsă prin încheierea de la 10.10.2012, apreciindu-se că nu sunt incidente dispoziţiile legale referitoare la părerea deja emisă. Cu toate acestea, contestaţia la tabelul suplimentar a fost respinsă ca urmare a admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat, argumentele reţinute fiind aceleaşi de la respingerea cererii de recuzare. Dacă la soluţionarea cererii de recuzare s-a apreciat că este vorba de o cerere nouă, distinctă, ce poate fi judecată de acelaşi judecător, cum de s-a apreciat că intervine autoritatea de lucru judecat şi, dacă este incidentă autoritatea de lucru judecat, aceasta ar fi trebuit să fie avută în vedere în sensul admiterii cererii de recuzare, judecătorul fiind incompatibil, în acest sens fiind  şi practica instanţei.

S-a mai arătat de către recurent că deşi cererea de înscriere în tabelul suplimentar are ca temei refuzul debitoarei de a da curs Legii nr.346/2004 şi hotărârii judecătoreşti pronunţată în contradictoriu cu aceasta în aplicarea legii respective în dosarul nr.39039/3/2007, faptul generator de prejudiciu este altul, respectiv refuzul debitoarei sub aspectul respectiv după intrarea în insolvenţă. Prin urmare, instanţa nu ar fi putut aprecia asupra incidenţei autorităţii de lucru judecat decât în condiţiile analizei pe fond a cauzei.

Faţă de acestea, analizând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Prin încheierea pronunţată la 10.10.2012 în dosarul nr.28477/3/2012 Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă, prin judecătorul-sindic, a respins cererea de recuzare a acestuia din urmă, formulată de contestator în temeiul art.27 pct.7 Cod procedură civilă.

În acest sens tribunalul a reţinut că dezlegările date problemelor de fapt şi de drept privitoare la raportul juridic dintre părţi, derivate din neîndeplinirea pretinsei obligaţii a debitoarei de înstrăinare a creditelor conform Legii nr.346/2004 şi care se reflectă direct în soluţia pronunţată prin sentinţa civilă nr.3981/24.05.2011, rămasă irevocabilă, prin care a fost respinsă contestaţia împotriva tabelului preliminar al obligaţiilor debitorului formulată de SC M D SRL, intră în puterea lucrului judecat, potrivit art.1201 Cod procedură civilă civil în forma aplicabilă litigiului respectiv, care îşi produce efecte între cele două părţi şi astfel, problemele respective nu mai pot fi supuse unei noi analize a judecătorul-sindic, pentru a se putea aprecia că sunt incidente dispoziţiile art.27 pct.7 Cod procedură civilă.

În măsura în care cererea de înscriere a creanţelor născute după data deschiderii procedurii cuprinde elemente sau probleme juridice noi faţă de cererea de înscriere a creanţelor anterioare deschiderii procedurii, judecătorul-sindic urmează a se pronunţa asupra acestora fără a fi în situaţia de incompatibilitate prevăzută de art.27 pct.7 Cod procedură civilă.

Pentru a respinge cererea de recuzare tribunalul a avut în vedere, în mod temeinic şi legal, puterea de lucru judecat intervenită în raport cu considerentele sentinţei civile nr.3981/24.07.2011. Recurenta în mod eronat, deşi este vorba de instituţii juridice distincte inclusiv referitor la efecte, face confuzie între puterea de lucru judecat şi, respectiv, autoritatea de lucru judecat la care se referă în mod exclusiv şi expres în motivarea recursului. Puterea de lucru judecat se raportează la considerentele hotărârii judecătoreşti anterioare, considerente care constituie dezlegarea dată problemelor de fapt şi de drept privitoare la raportul juridic dintre părţi şi care intră în puterea lucrului judecat cu efectul, în ceea ce priveşte părţile ca problemele astfel dezlegate nu mai pot fi supuse unei noi judecăţi şi aceasta subordonat scopului securităţii juridice.

Pe de altă parte, autoritatea de lucru judecat se raportează la dispozitivul hotărârii judecătoreşti anterioare, în ceea ce priveşte obiectul, părţile şi cauza, intervenind în ipoteza în care aspectele enumerate sunt aceleaşi şi în cauza ulterioară, cu efectul înlăturării judecăţii acesteia din urmă. Pentru a respinge cererea de recuzare tribunalul nu a avut în vedere autoritatea de lucru judecat, aceasta nefiind incidentă, în condiţiile în care, practic, creanţa calculată după deschiderea procedurii este distinctă de aceea calculată anterior, prin prisma perioadelor de timp diferite de calcul, şi, prin urmare, nu există o identitate în privinţa obiectului cauzei, cu consecinţa că cele două contestaţii în discuţie, la tabelul preliminar, respectiv la tabelul suplimentar, constituie cereri separate, pentru niciuna neintervenind incompatibilitatea judecătorului. În ceea ce priveşte refuzul îndeplinirii obligaţiei de înstrăinare a imobilelor, pretins de contestatoare în sarcina debitoarei, acesta rămâne unul şi acelaşi sub aspectul conţinutului şi constituie partea problemei dezlegate în fapt şi în drept prin considerentele sentinţei nr.3981/24.05.2011, dezlegare intrată în puterea lucrului judecat.

Instanţa poate, conform susţinerilor recurentei, să aprecieze atât asupra puterii cât şi autorităţii de lucru judecat, fără să intre în analiza pe fond a cauzei.

Prin urmare, atât în cazul încheierii de la10.10.2012 cât şi al sentinţei recurate, tribunalul a reţinut în mod temeinic şi legal că nu intervine incompatibilitatea judecătorului, în contextul puterii de lucru judecat şi, respectiv, că se impune respingerea contestaţiei la tabelul suplimentar în raport cu puterea de lucru judecat invocată pe cale de excepţie, hotărârile pronunţate în acest sens trebuind să fie menţinute.

Având în vedere considerentele arătate, Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, a respins recursul, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare