Imposibilitatea reintegrării în postul deţinut anterior concedierii, când între timp a intervenit un caz de încetare de drept a contractului individual de muncă.

În cazurile de încetare de drept prevăzute de art. 56 alin. 1 Codul Muncii intervenite anterior pronunţării hotărârii judecătoreşti de anulare a deciziei de concediere, instanţa de judecată nu mai poate dispune reintegrarea salariatului în postul deţinut anterior concedierii.

Această soluţie este firească, întrucât în toate aceste cazuri, chiar dacă salariatul nu ar fi fost concediat, relaţia contractuală dintre părţi ar fi încetat de drept, fără ca vreuna dintre părţi sau ambele părţi împreună să poată împiedica acest lucru.

Art. 56 alin. 1 Codul Muncii

I. Sentinţa apelată:

Prin sentinţa civilă nr. 3319/28.08.2013, Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea formulată la 14.05.2013 de reclamantul TG în contradictoriu cu pârâta SC TP SA şi a dispus anularea în parte a deciziei nr. X/25.04.2013, anume sub aspectul individualizării sancţiunii disciplinare în sensul că a înlocuit sancţiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă cu sancţiunea avertismentului scris, a obligat pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorte şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, aferente perioadei 29.04.2013 – 21.05.2013, şi a respins cererea de reintegrare a reclamantului în funcţia deţinută anterior ca nefondată.

În motivarea sentinţei, tribunalul a reţinut că, în urma analizării detaliate a împrejurărilor de fapt în care abaterea a fost comisă, a consecinţelor ei şi a circumstanţelor personale ale contestatorului, se impune reindividualizarea sancţiunii dispuse iniţial şi înlocuirea acesteia cu sancţiunea „avertisment scris” prevăzută de art. 248 alin. 1 lit. a) din Codul Muncii.

Pe cale de consecinţă, decizia nr. 167/2013 a fost anulată în parte numai sub aspectul individualizării sancţiunii disciplinare în sensul că a fost înlocuită sancţiunea desfacerii contractului de muncă al contestatorului cu sancţiunea „avertisment scris”.

Văzând şi dispoziţiile art. 80 alin. 1 din Codul Muncii, întrucât concedierea a fost apreciată ca netemeinică, tribunalul a obligat intimata să-i plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, aferente perioadei 29.04.2013 – 21 mai 2013 (data la care a fost înregistrată la intimată comunicarea deciziei de înscriere la pensie a lui TG).

Admiterea în parte a contestaţiei a fost determinată de considerarea ca nefondată a cererii de reintegrare a contestatorului în funcţia deţinută anterior, în condiţiile în care, în prezent, acesta este pensionar.

II. Apelul:

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul TG, solicitând schimbarea acesteia în sensul obligării pârâtei la reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior concedierii şi obligarea pârâtei să plătească acestuia despăgubirile egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la 29.04.2013 până la reintegrarea în funcţie.

În motivarea cererii de apel, apelantul reclamant a arătat că tribunalul ar fi trebuit să admită şi cele două capete de cerere mai sus menţionate, ca urmare a admiterii contestaţiei împotriva deciziei de concediere, întrucât acesta doreşte să muncească în continuare şi nu doreşte să iasă la pensie. Se pune întrebarea cum a încetat contractul individual de muncă. Dacă reclamantul ar dori să stea la pensie, ar merge la societatea intimată cu o cerere în acest sens, dar are şi opţiunea de a continua munca.

Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

III. Analiza apelului:

Potrivit art. 80 Codul Muncii, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. La solicitarea salariatului, instanta care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere. În cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.

Din analiza acestor prevederi legale rezultă că reintegrarea salariatului concediat nelegal şi/sau netemeinic nu este o consecinţă esenţială a anulării deciziei de concediere, întrucât aceasta se dispune numai la cererea salariatului în cauză. In caz contrar, legea instituie un caz de încetare de drept a contractului individual de muncă, la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.

Acest caz de încetare de drept a contractului individual de muncă, care are la bază alegerea salariatului de a nu solicita reintegrarea în postul deţinut anterior, se adaugă celorlalte cazuri de încetare de drept prevăzute de art. 56 alin. 1 Codul Muncii, cu consecinţa că în niciunul dintre aceste cazuri, intervenite anterior pronunţării hotărârii judecătoreşti de anulare a deciziei de concediere, instanţa de judecată nu mai poate dispune reintegrarea salariatului în postul deţinut anterior concedierii.

Această soluţie este firească, întrucât în toate aceste cazuri, chiar dacă salariatul nu ar fi fost concediat, relaţia contractuală dintre părţi ar fi încetat de drept, fără ca vreuna dintre părţi sau ambele părţi împreună să poată împiedica acest lucru. Or, în condiţiile în care contractul individual de muncă ar fi încetat de drept şi în lipsa concedierii nelegale şi/sau neteminice, acesta nu poate să se afle în fiinţă nici după ce o asemenea concediere a fost anulată, în ambele cazuri concedierea neaflânu-se în fiinţă la momentul actual (fie că nu a existat niciodată, fie că a fost anulată).

Potrivit art. 56 alin. 1 lit. c) Codul Muncii, contractul de muncă existent încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comuniării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parţiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare.

Din cuprinsul deciziei nr. Y/14.05.2013 a Casei Judeţene de Pensii Tulcea rezultă că apelantul, care nu a împlinit vârsta standard de pensionare de 65 de ani, a beneficiat în vederea deschiderii drepturilor la pensia pentru limită de vârstă de reducerea cu 4 ani a vârstei standard de pensionare, ca urmare a muncii prestate în grupele I şi a II-a de muncă.

In speţă este incidentă teza finală a textului legal mai sus citat, potrivit căruia contractul individual de muncă încetează de drept la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare.

Astfel, chiar dacă nu ar fi fost concediat, reclamantul nu ar fi putut continua relaţia de muncă cu pârâta datorită încetării de drept a contractului individual de muncă, iar situaţia nu poate fi diferită nici dacă a fost concediat, iar decizia de concediere a fost anulată, cele două situaţii fiind similare, caracterizate de absenţa unei concedieri valabile.

Prin urmare, ca urmare a anulării de către prima instanţă a deciziei de concediere, motivul încetării contractului individual de muncă este cel prevăzut de art. 56 alin. 1 lit. c) Codul Muncii, care a intervenit la data comunicării deciziei de pensionare către angajator, corect reţinută de prima instanţă ca fiind 21.05.2013, astfel cum rezultă din adresa Casei Judeţene de Pensii Tulcea depusă la dosarul de fond.

Rezultă astfel că în mod legal şi temeinic tribunalul a respins ca nefondată cererea de reintegrare a reclamantului în funcţia deţinută anterior concedierii şi a acordat acestuia despăgubirile prevăzute de art. 80 alin. 1 Codul Muncii doar până la 21.05.2013.

Constatând astfel că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a legii, pronunţând o hotărâre legală şi temeinică, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, în baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., Curtea va respinge apelul formulat în cauză ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare