Pretenții

R O M Â N I A

JUDEŢUL BACĂU

JUDECĂTORIA ONEŞTI

Dosar nr.  2426/270/2013  - pretenţii-

Din 16.04.2013

SENTINŢA CIVILĂ NR. 751

Şedinţa publică din 19.03.2014

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ---

GREFIER: ---

Pe rol fiind pronunţarea din data de 13.03.2014, în cauza civilă  formulată de reclamantul  --- împotriva pârâţilor ---, ---, ---  şi ---, având ca obiect pretenţii.

 Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 13.03.2014, fiind consemnate în încheierea din aceeaşi dată parte integrantă din prezenta sentinţă când instanţa  la solicitarea reprezentanţilor părţilor de amânare a pronunţării pentru a depune concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 19.03.2014.

INSTANŢA,

-deliberând-

Asupra cererii civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oneşti sub nr. 2426/270/2013 din 16.04.2013, reclamantul ---  a chemat în judecată pârâta  --- şi ---, solicitând instanţei obligarea în solidar a acestora la plata următoarelor sume:

-suma de 5000 euro reprezentând contravaloarea despăgubirii pentru piese, manopera şi transport platformă a autoturismului marca Audi A4, înmatriculat sub nr. ---

-suma de 2000 euro reprezentând lipsa de folosinţă a autoturismului de la data producerii accidentului,

-cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 10.09.2012 conducea autoturismul proprietate personală cu nr. --- iar pe raza oraşului  --- conform poliţei RO/H16/DV nr. 2000660939 iar  cel de-al doilea la --- Organele de poliţie au întocmit procesul verbal de contravenţie în care au constatat culpa conducătorilor auto. Pentru că pârâtele refuză plata despăgubirilor solicitate, este nevoit să promoveze prezenta acţiune.

În drept s-au invocat prevederile art. 1434, art. 1443, art. 1447, art. 1516-1520 C.civ.

În susţinere reclamantul a ataşat cererii, copii ale următoarelor înscrisuri: proces verbal de constatare a pagubelor la autovehicule din data de 12.09.2012, adresa nr. 565/2012 şi nr. 12816/09.12.2012, factura nr. 84/10.09.2012, chitanţa nr. 75/2012, autorizaţia de reparaţii, poliţa de asigurare nr. 003340110, chitanţa nr. 0069956/14.12.2011, dovada nr. 683424/02.09.2012, cartea de identitate a autoturismului ---, procesul verbal de conciliere directă, procesul verbal de contravenţie seria CP nr. 2157567/10.09.2012, reclamaţia online nr. RO-57379/05.11.2012, dovada nr. 0022819/10.09.2012, certificatul de înmatriculare a autoturismului ---, poliţa de asigurare şi chitanţa nr. 2000660939/03.08.2012, certificatul de înmatriculare a autoturismului ---, autorizaţia de reparaţii nr. 2052799/2012, poliţa de asigurare nr. 03438555/2012 şi invitaţia la conciliere directă.

Prin cererea depusă la dosar la data de 24.04.2013, în cadrul etapei scrise, reclamantul a solicitat introducerea în cauză a persoanelor implicate în accident, respectiv --- şi ---.

Pârâta ---, în etapa scrisă, la data de 24.07.2013, a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive întrucât în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 51 din Ordinul CSA nr. 14/2011 potrivit cu care când un autoturism este ataşat de un vehicul trăgător, este angajată răspunderea asigurătorului autovehiculului tractor întrucât conducătorul autoturismului tractat se afla în imposibilitate de a decide asupra direcţiei şi a manevrelor efectuate de conducătorul autoturismului trăgător. În ce priveşte sancţionarea contravenţională a ambilor conducători auto, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 850/28.11.2006 s-a stabilit că o societate de asigurări nu are dreptul de  a contesta un proces verbal de contravenţie întrucât nu este parte direct implicată însă are dreptul de  a se folosi în instanţă de orice probe pentru a se apăra împotriva celor consemnate în acesta.  Pe fondul cauzei pârâta a arătat că nu poate răspunde pentru daunele provocate de asiguratul altei societăţi de asigurare. În subsidiar a solicitat să se constate că valoarea despăgubirilor este vădit disproporţionată raportat la valoarea reală a avariilor suferite. În ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, se arată că reclamantul nu a ataşat înscrisuri doveditoare, art. 45 alin. 1 din Ordinul CSA 14/2011 stabilind în mod expres obligativitatea depunerii acestora de către păgubit.

În dovedire pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi expertiză tehnică judiciară.

Prin întâmpinarea depusă în cadrul etapei scrise, la data de 30.07.2013, pârâta S.C. --- S.A. (fosta ---)  a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. Totodată a invocat excepţia netimbrării acţiunii. Pe fondul cererii a arătat că în urma evenimentului rutier din 10.09.2012 a deschis dosarul de daună EJ63193 în care în urma analizării acestuia s-a constatat că sunt mai multe neconcordanţe în privinţa circumstanţelor producerii evenimentului rutier astfel că s-a respins plata despăgubirilor. Astfel, s-a considerat că este culpa conducătorului care se afla în autoturismul tractat întrucât acesta avea autonomie de voinţă fiind tractat cu o coardă elastică. Dacă acesta ar fi continuat aceeaşi direcţie cu autoturismul trăgător coliziunea nu ar mai fi avut loc. Pe de altă parte, suma solicitată ca despăgubire nu este justificată întrucât reclamantul a folosit preţurile maximale practicate de unităţile service pentru înlocuirea şi repararea daunelor. Cât priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, nu există nici un înscris care să dovedească lipsa de folosinţă.

Faţă de imposibilitatea citării legale a pârâtului ---, la termenul de judecată din data de 03.10.2013 a fost numit în calitate de curator special d-na av. Ochiroş Mioara cu un onorariu de 100 lei ce urma a fi achitat din fondurile Ministerului Justiţiei. Ulterior, acest onorariu a fost majorat la 300 lei.

La data de 18.10.2013, pârâtul --- prin curator special av. Ochiroş Mioara a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive întrucât a fost conducătorul autoturismului tractat astfel că nu avea posibilitatea de a controla direcţia de mers a acestuia. Decizia de a efectua manevra de depăşire a aparţinut în totalitate primului conducător auto, cel care îl tracta, decizie faţă de care nu a putut reacţiona în nici un fel. Pe fondul cauzei, dacă se va reţine şi culpa sa solicită să se facă aplicarea prevederilor art. 49-53 din Legea nr. 136/2007 şi să fie obligată --- la plata despăgubirilor către reclamant.

În ce priveşte excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţii --- şi ---, acestea au fost unite cu fondul cauzei la data de 12.12.2013. Excepţia netimbrării invocată de pârâta S.C. --- S.A. a fost respinsă tot la termenul de judecată din data de 12.12.2013 reţinându-se că reclamantul a achitat taxa de timbru stabilită de instanţă.

Instanţa a încuviinţat părţilor proba cu înscrisuri, interogatoriul părţilor şi proba cu expertiza tehnică auto.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, instanţa reţine că la data de 10.09.2012 s-a produs un accident în care au fost implicate trei autoturisme: autoturismul condus de reclamant cu nr. ---, autoturismul condus de pârâtul ---, asigurat RCA la pârâta S.C. --- S.A. (cu poliţa seria RO/16/H16/DV, nr. 2000660939), cu nr. --- şi autoturismul condus de ---, asigurat RCA la pârâta --- (poliţa seria RO/17/G17/HR0, nr. 03438555), cu nr. de înmatriculare ---.

Din declaraţia pârâtului --- dată la data de 10.09.2012 cu ocazia cercetărilor efectuate de poliţie (fila 198) rezultă că la acea dată, ora 9, în timp ce conducea autoturismul ---, tracta autoturismul --- cu o cordelină elastică întrucât acesta din urmă fusese avariat pe partea dreaptă într-un alt eveniment rutier. În timp ce se afla la km 52 pe DN 10 a văzut o căruţă pe partea dreaptă, despre care nu poate preciza dacă rula sau nu, jumătate pe carosabil, jumătate în afara acestuia astfel că s-a angajat în depăşire considerând că are spaţiu suficient pentru a efectua depăşirea. Maşina lui a trecut dar în după trecerea sa, căruţa a virat stânga iar autoturismul tractat pentru a evita impactul a virat stânga şi a intrat în coliziune cu autoturismul --- care venea din sens opus.

Conducătorul autoturismului ---, ---, a declarat cu aceeaşi ocazie (fila 199) că în data de 10.09.2012, ora 9, era tractat de autoturismul cu --- condus de ---. Ajungând în dreptul imobilului numitului Şerban Ion, pe partea dreapta era staţionată o căruţă, jumătate pe carosabil, jumătate în afara lui. Autoturismul care îl tracta a trecut pe lângă aceasta dar în momentul când a ajuns cu maşina şi el, căruţa s-a pus în mişcare intrând pe carosabil astfel că a fost nevoit să vireze stânga, moment în care a intrat în coliziune cu autoturismul  --- care circula din sens opus, coliziunea având loc pe sensul acestuia de mers.

Reclamantul, în declaraţia dată tot la 10.09.2012 (fila 200), a precizat că în timp ce „conducea autoturismul Audi cu nr. ---, ajungând în dreptul imobilului lui ---din localitatea Lunca, din sens opus circulau două autoturisme, prima cu nr. --- ce tracta pe a doua cu nr. ---, trecând pe lângă o căruţă ce era pe partea lor dreaptă, ajungând pe sensul meu de mers, prima am putut să o evit dar cu a doua ce era tractată, am intrat în coliziune lovind partea stângă faţă atât a maşinii condusă de mine cât şi cealaltă maşină”.

Prin procesul verbal de contravenţie seria CP, nr. 2157567/10.09.2012 a fost sancţionat numitul --- pentru contravenţia prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. j din H.G. nr. 1391/2006 reţinându-se că a efectuat manevra de depăşire când din sens opus se apropia un alt autovehicul cu nr. ---.

În urma acestui accident, la S.C. --- S.A. s-a deschis dosarul de daune cu nr. EJ 00163193. Prin adresa nr. 12816/09.12.2012, după propria investigaţie, asigurătorul comunică reclamantului că nu se pot trage concluzii cu privire la cauzele şi împrejurările producerii evenimentului astfel că în conformitate cu prevederile Ordinului CSA nr. 14/2011, partea II, Titlu II, cap. I, art. 45, pct.3, nu plăteşte despăgubiri.

Pârâta ---, cu ocazia concilierii directe (fila 21) a comunicat reclamantului că autoturismul asigurat la Carpatica, care în economia accidentului a fost autoturism tractat, nu are nicio culpă în producerea accidentului. Autoturismul trăgător este vinovat în întregime pentru că nu a respectat dispoziţiile legale privitor la tractarea unui alt autovehicul în sensul că nu a folosit o bară rigidă ci doar o bandă elastică de remorcare, că a tractat un autovehicul cu o masă mai mare decât propria sa masă, că a efectuat o manevră de depăşire ignorând faptul că forma în acel moment un ansamblu de vehicule,  precum şi pentru că autoturismul tractat nu avea posibilitatea de a decide direcţia, frânarea şi controlul ansamblului. Temeiul de drept al acestor apărări îl constituie art. 51 alin. 2 din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011, precum şi dispoziţiile art. 157 din H.G. nr. 1391/2006.

La interogatoriul luat la propunerea reclamantului, pârâta --- a răspuns că are obligaţia de acordare de despăgubiri în situaţia în care are loc un eveniment rutier din culpa asiguratului său dar că nu este de acord să-l despăgubească pe reclamant având în vedere prevederile art. 51 din Ordinul CSA 14/2011, răspunzător fiind asigurătorul auto trăgător.

Pârâta  S.C. --- S.A. a răspuns la interogatoriul luat la propunerea reclamantului că deşi s-a deschis dosarul de daună EJ 163193, în urma constatărilor inspectorilor de daună s-a constatat că dosarul de daună nu poate fi promovat la plată, motivul fiind cel din adresa nr. 12816/09.12.2012.

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară auto efectuată de expert Tindeche Victor s-au formulat următoarele răspunsuri la obiectivele stabilite de instanţă:

-în momentul impactului, în zona km 57 unde se afla oprită o căruţă, autoturismul --- s-a angajat în depăşirea căruţei, autoturismele --- şi --- au ajuns în acelaşi timp în zona căruţei, autoturismul --- a efectuat o deplasare bruscă spre stânga şi a intrat pe contrasens intersectând traiectoria de deplasare a autoturismului ---,

-devizul de reparaţii cuprinde piese înlocuite care în mare parte corespund cu cele identificate de asigurător la constatare şi cuprinse în devizul existent la dosarul de daune,

-ansamblul --- + ---, în deplasare se aflau în depăşirea căruţei trecând peste marcajul separator de sens în situaţia în care din sens opus se apropia autoturismul ---,

-se poate afirma nerespectarea de către conducătorul autoturismului --- a următoarelor norme rutiere: realizarea tractării unui autovehicul ce depăşeşte atât greutatea proprie a trăgătorului cât şi norma impusă de remorcare pentru autoturismul Nissan Primera pentru remorcarea unui vehicul cu sistem de frânare de 1500 kg; angajarea în depăşire cu intrarea pe contrasens de către autoturismul --- când din sens opus se apropia un alt autovehicul,

-din materialele puse la dispoziţie nu rezultă informaţii cu privire la avariile suferite de autoturismul tractat --- ca urmare a evenimentului anterior astfel că nu se poate confirma sau infirma că starea tehnică anterioară a contribuit sau nu la crearea condiţiilor de producere a accidentului şi nici dacă evenimentul anterior a afectat sau nu starea tehnică a motorului, mecanismului de direcţie sau a sistemului de frânare a acestuia,

-valoarea reparaţiilor autoturismului --- a fost de 22178,48 lei cu următoarea structură: manopera-971,71 lei, vopsitorie 2507,03 lei, piese - 14407,13 lei, total costuri-17885,87 lei la care se adaugă TVA de 4272,61,

-valoarea autoturismului la data evenimentului rutier de 9852 euro este superioară costurilor de reparaţii de 4984 euro şi ca atare valoarea de despăgubire reprezintă costurile de reparaţii ale autoturismului.

În drept, în primul rând trebuie stabilită legea aplicabilă având în vedere că la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Noul Cod civil care a abrogat o mare parte din dispoziţiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România.

Astfel, potrivit art. 6 alin. 5 din Codul civil (Legea nr. 287/2009) „Dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor  încheiate sau, după caz, produse ori  săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor  juridice născute după intrarea sa în vigoare”.

Având în vedere că atât poliţele de asigurare cât şi riscul asigurat s-au încheiat/produs după intrarea în vigoare a Noului Cod civil, respectiv la 02.06.2012, 04.08.2012 şi 10.09.2012, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile acestuia şi ale Legii nr. 136/1995 în forma modificată prin Legea nr. 71/2011.

În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului --- şi a pârâtei  ---, instanţa constată că aceasta este neîntemeiată întrucât, pe de o parte, citarea persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului este obligatorie conform art. 54 din Legea nr. 136/1995 şi, pe de altă parte, lipsa sau nu a culpei în producerea accidentului reprezintă o chestiune de fond iar nu de calitate procesuală. Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoană chemată în judecată şi cea din raportul juridic dedus judecăţii, potrivit art. 36 C.pr.civilă. Cum în cauză se discută răspunderea asigurătorului pentru fapta asiguratului său, fie cea a numitului ---, fie ce a lui ---, atât --- (în calitate de asigurător a autoturismului condus de ---) cât şi --- (despre care se afirmă că este persoană responsabilă de producerea accidentului) au calitate în prezenta cauză.

Invocarea dispoziţiilor art. 51 din Ordinul CSA nr. 14/2011 nu are relevanţă în cauză întrucât  autoturismul tractat nu poate fi considerat remorcă sau semiremorcă în sensul actului normativ, acesta referindu-se la cea definită la art. 6 pct. 27 şi 29 din O.U.G. nr. 195/2002. Astfel, potrivit acestui articol, remorca este definitivă ca fiind „vehiculul fără motor destinat a fi tractat de un autovehicul sau de un tractor” iar semiremorca „remorca a cărei masă totală maximă autorizată este preluată în parte de către un autovehicul sau de către un tractor”. Întrucât autoturismul tractat avea propriul său motor iar masa acestuia n fusese preluată în parte de către autoturismul trăgător, acesta nu poate fi considerat nici remorcă, nici semiremorcă.

În ce priveşte fondul cauzei, se constată că în perioada de valabilitate a poliţelor de asigurare pentru cele două maşini implicate în accident, considerate răspunzătoare de producerea acestuia, s-a produs unul din riscurile asigurate, astfel că asigurătorul are obligaţia de a-l despăgubi pe asigurat, aspect necontestat de părţi, problema în litigiu constituind-o care dintre asigurători trebuie să răspundă.

Potrivit art. 49 alin. 1 lit. a din Legea nr. 136/1995 „asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în conformitate cu legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislaţia respectivă şi cel prevăzut în contractul de asigurare”.

Din aceste dispoziţii rezultă că asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciul produs de asiguratul său faţă de terţe persoane. Prin urmare, trebuie stabilit dacă prejudiciul a fost produs de conducătorul autoturismului cu număr --- (asigurat la ---) sau conducătorul autoturismului  cu număr --- (asigurat la ---), respectiv de  a stabili cui aparţine culpa în producerea accidentului.

Din dinamica accidentului descris de persoanele implicate coroborate cu concluziile raportului de expertiză, rezultă că autoturismul trăgător s-a angajat în depăşirea unei căruţe staţionate pe marginea drumului, considerând că are „are spaţiu suficient pentru a efectua depăşirea” însă în momentul în care a ajuns şi maşina tractată în dreptul acestei căruţe, ea s-a pus în mişcare astfel că aceasta a tras stânga pentru a evita impactul cu aceasta însă a lovit maşina care circula regulamentar pe sensul opus. Deşi accidentul s-a produs între maşina tractată şi maşina de pe sensul opus, nu se poate considera ab iniţio că aceasta este cea vinovată de producerea accidentului. Aceasta pentru că manevra de depăşire a fost iniţiată de către autoturismul trăgător de către era legat autoturismul tractat care nu s-ar fi putut opune efectuării acestei manevre. De asemenea, manevra de depăşire a vehiculelor se realizează cu păstrarea unei distanţe suficient între cel depăşit şi cel care efectuează depăşirea astfel că acel vehicul parcat jumătate pe carosabil, jumătate în afara lui trebuie depăşit prin călcarea marcajului longitudinal care separă sensurile de mers ceea ce impunea trecerea, chiar şi parţială, pe celălalt sens (aceasta fiind şi concluzia din raportul de expertiză, respectiv că depăşirea se putea realiza numai prin călcarea marcajului separator de sens - fila 16 din raport). Aceasta configurare a modului de efectuare a depăşirii trebuia realizată de autoturismul trăgător anterior momentului de efectuare a depăşirii şi numai în situaţia în care considera că se poate efectua de ambele autoturisme această manevră de depăşire trebuia să se angajeze în depăşire. Conducătorul autoturismului trăgător, însă, nu a ţinut cont de faptul că din sens opus venea o maşină, de faptul că pentru efectuarea depăşirii căruţei este necesară trecerea parţială pe celălalt sens şi că timpul necesar efectuării acestei manevre este dublu întrucât cele două maşini sunt legate. Din aceste considerente, instanţa constată că vina aparţine conducătorului autoturismului trăgător iar nu al celui tractat care nu avea autonomie de voinţă în privind efectuării sau nu a depăşirii faţă de faptul că era legat de o coardă elastică de celălalt autoturism. Instanţa nu poate reţine apărarea pârâtei --- potrivit cu care trebuia menţinută aceeaşi direcţie cu autoturismul trăgător atâta timp cât în această direcţie a intervenit un obstacol (mişcarea căruţei) şi, deci, direcţia nu mai putea fi menţinută. Astfel, contrar celor invocate de pârâtă, instanţa reţine că autoturismul trăgător nu a efectuat toate manevrele pentru a nu pune în dificultate traficul rutier ci dimpotrivă, a efectuat o manevra de depăşire riscantă, considerând că are şi spaţiu şi timp suficient să o efectueze dar fără a avea în vedere şi faptul că aceeaşi manevră trebuie efectuată şi de autoturismul tractat. Este posibil să existe o culpă concurentă cu cea a conducătorului căruţei, dar întrucât nu rezultă cu certitudine că aceasta se deplasa la momentul în care conducătorul autoturismului trăgător a efectuat manevra de depăşire raportat la faptul că nu se cunoaşte numele acestei persoane şi, deci, nici nu putut fi audiată ca martor, instanţa va considera că vina aparţine  numai conducătorului autoturismului trăgător.

Potrivit art. 1357 Cod civil, „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea la uşoară culpă”.

Având în vedere că fapta sa ilicită (de a efectua manevra de depăşire când din sens opus se apropie un alt vehicul) a fost săvârşită de ---, că prejudiciul a constat în avarierea autoturismului condus de reclamant, că există o legătură de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul produs iar culpa aparţine conducătorului autoturismului trăgător, instanţa constată că răspunderea delictuală a acestuia este antrenată. Faţă de dispoziţiile art. 48 şi urm. din Legea nr. 136/1995, se constată că în cazul prejudiciilor produse  prin accidente de vehicule, cel care va plăti despăgubirile este asigurătorul persoanei responsabile, în speţă, ---.

Astfel, instanţa nu va reţine şi culpa conducătorului autoturismului tractat faţă de cele menţionate anterior, având în vedere că fapta acestuia de a accidenta vehiculul care circula din sens opus nu  a putut fi împiedicată de acesta întrucât era tractat şi, deci, nu putea opune rezistenţă manevrei de depăşire şi nu putea păstra aceeaşi direcţie faţă de necesitatea de a depăşi căruţa pe care  autoturismul trăgător i-o impusese, cauză ce se înscrie în limitele cazului fortuit ce reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere, potrivit art. 1351 Cod civil. Din aceste motive, instanţa nu va reţine aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1443 Cod civil privind solidaritatea dintre debitori invocată de reclamant şi nici ale art. 1434 (referitoare la solidaritatea între creditori) şi 1447 (referitoare la drepturile creditorilor) din Codul civil.

În ce priveşte cuantumul prejudiciului, din expertiza tehnică efectuată rezultă că reparaţiile efectuate şi cuprinse în devizul de reparaţii au legătură cu avariile constatate de asigurător şi cu accidentul produs, singurele reparaţii care nu erau incluse în cele constatate de acesta fiind cele legate de roata stânga faţă. Însă, în procesul verbal de constare a pagubelor la autovehicule aflat în dosarul de daune întocmit de --- (fila 218) rezultă că se menţionează că trebuie verificată roata faţă stânga faţă astfel că şi acesta a considerat că este posibil să existe defecţiuni cu privire la acestea, defecţiuni reţinute de unitatea reparatoare a avariilor şi reparate de aceasta.

Potrivit art. 50 alin. 3 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011, în forma în vigoare la data producerii accidentului, „cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparaţiilor părţilor componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la preţurile practicate de unităţile de specialitate, la care se adaugă cheltuielile cu transportul vehiculului, precum şi cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative, potrivit art. 55. Prin unităţi de specialitate se înţelege persoanele juridice legal autorizate, care au în obiectul lor de activitate comercializarea de vehicule, părţi componente, piese înlocuitoare şi de materiale pentru acestea, cu excepţia celor în regim de consignaţie, şi/sau executarea de lucrări de întreţinere şi reparaţie la vehicule” iar potrivit alin. 9 „costul reparaţiilor efectuate la vehicule se stabileşte pe baza documentelor eliberate de unităţile de specialitate”.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că valoarea totală a acestor reparaţii este cea reţinută în expertiza judiciară şi care corespunde devizului de reparaţii efectuate de reclamant prin --- şi anume 22178,48 lei (filele 163, 226-230).

Potrivit art. 50 alin. 1 din Ordinul CAS nr. 14/2011, „despăgubirile pentru vehicule nu pot depăşi cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA”.

Având în vedere că aşa cum rezultă din raportul de expertiză, valoarea acestor reparaţii nu depăşeşte cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului (nu este depăşită nici limita de 75%  din valoarea vehiculului pentru a se considera daună totală, conform art. 50 alin. 13) şi nici limita de despăgubire stabilită prin poliţa de asigurare RO/H16/DV nr. 2000660939 (limita fiind de 1000000 euro), instanţa reţine că suma cuvenită reclamantului este de 22178,48 lei.

La contravaloarea acestor reparaţii se adaugă cheltuielile de transportare a vehiculului avariat pe platformă în cuantum de 1000 lei dovedite a fi efectuate de reclamant prin factura nr.54/10.09.2012 şi chitanţa nr. 95/10.09.2012 (fila 13).

În ce priveşte lipsa de folosinţă a autoturismului de la data producerii accidentului şi până la data reparării acestuia, instanţa constată că şi în această situaţie trebuie aplicate dispoziţiile legale în materia despăgubirilor. Astfel, potrivit art. 45 pct. 1 din Ordinul CSA nr. 14/2011, în cazul despăgubirilor solicitate pentru lipsa de folosinţă, „sarcina probei aparţine păgubitului şi se face cu înscrisuri doveditoare”. Prin urmare, deşi se poate prezuma că reclamantul nu a putut circula cu autoturismul avariat şi că, deci,  a fost lipsit de folosinţa acestuia, proba privind contravaloarea acestei folosinţe trebuia făcută de acesta. De altfel, şi art. 249 C.pr.civilă prevede că „cel ce face o propunere în cursul procesului trebuie să o dovedească”. Întrucât în cauză nu s-au depus astfel de probe, instanţa nu poate analiza dacă suma solicitată de 2000 euro reprezintă lipsa de folosinţă şi nici măcar nu poate stabili care este cuantumul acestei lipse astfel încât această cerere se va respinge ca nefondată.

Este adevărat că potrivit art. 1073 C.civ. (temei de drept invocat de reclamant) „Creditorul are dreptul de a dobândi împlinirea exactă a obligaţiei şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare” dar aceste dispoziţii se coroborează cu cele procedurale care, aşa cum s-a arătat anterior impun obligaţia dovedirii efectuării acestora.

Faţă de aceste considerente, se va admite în parte acţiunea reclamantului şi va fi obligată doar pârâta S.C. --- S.A. la plata sumei de 22178,48 lei reprezentând contravaloare reparaţii şi la plata sumei de 1000 lei reprezentând contravaloare transport auto avariat, urmând a fi respinge pretenţiile către ceilalţi pârâţi şi privind lipsa de folosinţă ca nefondate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 453 rap. la art.451 C.pr.civ., „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”. În cauză, admiţând cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta S.C. --- S.A., instanţa urmează să oblige pe această pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4141,68 lei, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru achitate de reclamant (1441,68 lei faţă de pretenţiile admise), contravaloare expertiză (700 lei achitată de reclamant), onorariu avocat ales (2000 lei). În ce priveşte diferenţa de onorariu de expertiză, aceasta a fost achitată de pârâta --- iar aceasta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

De asemenea,  în temeiul art. 49 din O.U.G. nr. 80/2013, va fi obligată pârâta şi la plata onorariului curatorului ales pentru pârâtul --- către stat având în vedere că plata acestuia s-a dispus iniţial din fondurile Ministerului Justiţiei iar această sumă de 300 de lei constituie cheltuieli judiciare care sunt în sarcina părţii  care pierde procesul.

 Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta ---, ---, cu sediul în --- şi pârâtul ---.

Admite – în parte - acţiunea formulată de reclamantul ---, CNP----, domiciliat ---, în contradictoriu cu pârâta S.C. --- S.A., ---, CUI----,  cu sediul în ---; 

Obligă pârâta S.C. --- S.A. la plata către reclamant a sumei de 22178,48 lei reprezentând contravaloarea reparaţiilor autoturismului avariat şi 1000 lei contravaloare transport auto cu platformă.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul ---  în contradictoriu cu pârâţii ---, ---, CNP- ---, domiciliat în  --- prin curator special Ochiroş Mioara, cu sediul la Biroul de Avocaţi Oneşti, str. Tineretului nr. 1, jud. Bacău  şi ---, CNP- ---, domiciliat în ---, ca nefondată.

Respinge capătul de cerere privind plata sumei de 2000 euro reprezentând lipsa de folosinţă ca nefondat.

Obligă pârâta S.C. --- S.A. la plata către reclamant a sumei de 4141,68 lei reprezentând cheltuieli de judecată - taxa de timbru (1441,68 lei), onorariu expertiză parţial (700 lei) şi onorariu avocat ales (2000 lei).

În temeiul art. 49 din O.U.G. nr. 80/2013,

Obligă pârâta S.C. --- S.A. la plata către stat a sumei de 300 lei reprezentând remuneraţia curatorului special.

Dispune comunicarea prezentei hotărâri către ANAF- Serviciul Fiscal Orăşenesc Voluntari în vederea executării creanţei fiscale în sumă de 300 lei reprezentând onorariu curator special.

Cu apel în 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Oneşti.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 19.03.2014.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Laura Smarandi Mihaela Ladan

Red.S.L /31.03.2014

 Teh. 4ex M.L. /31.03.2014

Comunicat 2 ex. 1 rec./1ex. pârât. 31.03.2014

R O M Â N I A

 JUDECĂTORIA ONEŞTI

Sediul str.Tineretului nr.1

Telefon  0234 - 311224

Fax  0234 - 326170

Emisă la  26.03.2014 Dosar nr. 2426/270/2013

În răspuns vă rugăm să

menţionaţi numărul dosarului

şi termenul de judecată

Către,

Expert  TINDECHE VICTOR ,

Bacău, str. Mihai Viteazu nr. 8,  jud. Bacău

Vă aducem la cunoştinţă că s-a primit lucrarea de expertiză  iar prin  Încheierea din 13.03.2014 şi Sentinţa civilă nr. 751/19.03.2014, pe care le comunicăm alăturat,  s-a admis  cererea de suplimentare a onorariului de expert cu suma de 400 lei şi s-a stabilit în sarcina reclamantului  --- şi a pârâtei S.C. Carpatica Asigurări  S.A., plata acestei diferenţe,  câte 200 lei fiecare.

La data de 20.03.2014, reclamantul ---, a achitat  suma de 200 lei, stabilită în sarcina sa  prin chitanţa nr. 6142032/1 din 20.03.2014, urmând ca  pârâta S.C. Carpatica Asigurări  S.A.,  să achite diferenţa de 200 lei, stabilită în sarcina sa. 

Onorariul provizoriu în cuantum de 1.000 lei, stabilit  în sarcina ambelor părţi, a fost achitat după cum urmează: suma de 500 lei achitaţi de reclamantul ---, conform chitanţei nr.  5924627/1 din data de  17.12.2013 eliberată de CEC Bank Oneşti,  iar suma de  500 lei achitaţi de pârâta ---,  conform ordinului de plată  nr. 9323 din 17.12.2013.

Vă mulţumim pentru colaborare,

PREŞEDINTE, GREFIER,

Laura Smarandi Mihaela Ladan

R O M Â N I A

 JUDECĂTORIA ONEŞTI

Sediul str.Tineretului nr.1

Telefon  0234 - 311224

Fax  0234 - 326170

Emisă la  26.03.2014 Dosar nr. 2426/270/2013

În răspuns vă rugăm să

menţionaţi numărul dosarului

şi termenul de judecată

CĂTRE

TRIBUNALUL BACĂU

 BIROUL LOCAL PENTRU EXPERTIZE JUDICIARE

TEHNICE ŞI CONTABILE

Bacău, str. Cuza Vodă nr. 1, judeţul Bacău

Vă înaintăm alăturat  Încheierea din 13.03.2014 şi Sentinţa civilă nr. 751/19.03.2014 , prin care instanţa a admis şi cererea de suplimentare a onorariului de expert,  cu suma de 400 lei  şi s-a stabilit în sarcina reclamantului  --- şi a pârâtei S.C. Carpatica Asigurări  S.A., plata acestei diferenţe,  câte 200 lei fiecare. Onorariul definitiv fiind stabilit la suma de  1400 lei, din care s-a achitat suma de 1200 lei, rămânând de achitat suma de 200 lei;

Vă solicităm să achitaţi  către dl. expert  Tindeche Victor,  cu sediul în  Bacău, str. Mihai Viteazu nr. 8,  jud. Bacău, onorariul achitat în cuantum de 1200 lei,  pentru expertiza în specialitatea  auto depusă la dosar; 

Onorariul provizoriu în cuantum de 1.000 lei, stabilit  în sarcina ambelor părţi, a fost achitat după cum urmează: suma de 500 lei achitaţi de reclamantul ---, conform chitanţei nr.  5924627/1 din data de  17.12.2013 eliberată de CEC Bank Oneşti,  iar suma de  500 lei achitaţi de pârâta ---,  conform ordinului de plată  nr. 9323 din 17.12.2013.

La data de 20.03.2014, reclamantul ---, a achitat  suma de 200 lei, stabilită în sarcina sa  prin chitanţa nr. 6142032/1 din 20.03.2014, urmând ca  pârâta S.C. Carpatica Asigurări  S.A.,  să achite diferenţa de 200 lei, stabilită în sarcina sa. 

PREŞEDINTE, GREFIER,

Laura Smarandi Mihaela Ladan

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ONEŞTI

JUDEŢUL BACĂU

C Ă T R E,

JUDECĂTORIA ONEŞTI

-COMPARTIMENTUL EXECUTĂRI CIVILE-

Dosar nr. 2426/270/2013 din 01.04.2014

Vă  înaintăm alăturat un exemplar din Sentinţa civilă nr. 751/19.03.2014, prin care pârâta S.C. --- S.A., J23/2823/2011, CUI-5328123, cu sediul în Voluntari, Şoseaua Bucureşti Nord Nr.10, Global City Bussines Park, Clădirea  O23, Et.4, Judeţul Ilfov,  la plata către stat a sumei de 300 lei reprezentând remuneraţia curatorului special.

Preşedinte, Grefier,

Laura Smarandi Ladan Mihaela

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ONEŞTI

JUDEŢUL BACĂU

C Ă T R E,

JUDECĂTORIA ONEŞTI

-COMPARTIMENTUL EXECUTĂRI CIVILE-

Dosar nr. 2426/270/2013 din 01.04.2014

Vă  înaintăm alăturat un exemplar din Sentinţa civilă nr. 751/19.03.2014, prin care pârâta S.C. --- S.A., J23/2823/2011, CUI-5328123, cu sediul în Voluntari, Şoseaua Bucureşti Nord Nr.10, Global City Bussines Park, Clădirea  O23, Et.4, Judeţul Ilfov,  la plata către stat a sumei de 300 lei reprezentând remuneraţia curatorului special.

Preşedinte, Grefier,

Laura Smarandi Ladan Mihaela

Domenii speta

Spete similare