Plangere contraventionala

Dosar nr. xxxxx/193/2012Plângere contravenţională

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BOTOŞANI

SECŢIA CIVILĂ

Şedinţa publică din data de xx.xx. 2013

Instanţa constituită din :

PREŞEDINTE –

GREFIER –

SENTINŢA CIVILĂ NR. xxxx

Pe rol judecarea cauzei civile, ce are ca obiect plângere contravenţională formulată de petentul A. D., în contradictoriu cu intimata Direcţia Silvică Botoşani.

La apelul nominal realizat în şedinţa publică, se prezintă petentul şi c.jr. A. G.  pentru intimată.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă.

Se prezintă martorul S. B..

Instanţa procedează la legitimarea martorului S. B. care se identifică cu  CNP: xxxxxxxxxxxxxx.

Instanţa procedează la administrarea probei testimoniale fiind ascultat martorul S. B. susţinerile acestuia fiind consemnate la fila 46 din dosar.

Petentul şi reprezentantul intimatului arată că nu mai au alte probe.

C.jr. A. G. pentru intimat, depune la dosar Sentinţa Civilă nr. xxxx din xx.xx.2013 pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr. xxxx/193/2012, reprezentând practică judiciară.

În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanţa încuviinţează proba cu înscrisurile aflate la dosar pentru ambele părţi, apreciind ca fiind legală, pertinentă şi utilă soluţionării cauzei.

Nemaifiind alte probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri pe fond.

Petentul solicită admiterea plângerii şi anularea amenzii, motivat de faptul că nu se face vinovat de faptele invocate în procesul verbal de contravenţie, că nu a furat lemne. Arată că el a fost cel bătut de către pădurar, consideră că dacă pădurarul a constatat că a sustras lemne, trebuia să anunţe organele de poliţie. Arată petentul că nu se consideră vinovat, dacă era vinovat plătea amenda.

C.jr. A. G., pentru intimat, solicită respingerea plângerii formulată de petent, procesul verbal de contravenţie întocmit de agentul constatator îşi păstrează forţa probantă până la proba contrarie. Cei doi martori propuşi de intimat care au fost audiaţi au demonstrat că petentul a încărcat căruţa cu lemne, crengi valorificabile, ce intră în noţiunea de masă lemnoasă, astfel cum este definită în anexa Legii nr. 46/2008, iar martorii petentului vorbesc despre altă situaţie. C.jr. arată că acele crengi fac parte din masa lemnoasă, iar martorii prin declaraţiile lor au demonstrat că petentul a încărcat crengi valorificabile şi nu este legal ca astfel de material lemnos să fie sustras de persoane. C.jr. arată că inclusiv martorii petentului au declarat că au văzut crengi în căruţa petentului. C.jr. susţine că petentul nu avea în căruţă vreascuri, în căruţă era o cantitate de 0,5 m3. C.jr. învederează că analiza bătăii nu face obiectul cauzei, din probatoriul administrat, nu a rezultat că pădurarul a fost cel care l- a bătut pe petent, Poliţia oraşului Flămânzi a luat o decizie în acest sens.

În temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanţa se socoteşte lămurită, declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare.

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la data de 17.12.2012, sub nr. de dosar xxxxx/193/2012, petentul A. D. a formulat plângere contravenţională în contradictoriu cu Direcţia Silvică Bootşani, împotriva procesului verbal de contravenţie seria BT nr. xxxxxxx încheiat la data de xx.xx.2012.

Plângerea contravenţională a fost depusă de către soţia petentului A. E. la Direcţia Silvică Botoşani, la data de xx.xx.2012 şi înaintată de această instituţie Judecătoriei Botoşani, iar petentul, prezent în instanţă la data de xx.xx.2013 şi- a însuşit plângerea contravenţională, semnând în faţa instanţei plângerea contravenţională.

Petentul a susţinut că este nevinovat, că nu a comis nicio infracţiune pe proprietatea lui I. C.. Petentul a precizat că în ziua de xx.xx.2012 a plecat, cu ştirea pădurarului F. V., la cules de bureţi, împreună cu tatăl său. Petentul a precizat că I. C. împreună cu fraţii săi l- au agresat fizic atât pe el cât şi pe tatăl său. Petentul a menţionat că a fost lovit cu picioarele, cu parul, iar tatăl său a avut o coastă ruptă.

Petentul a susţinut că a sunat la poliţie întrucât îi era frică să se apropie de căruţă, iar martorii care l- au văzut în acea zi în timp ce se întorcea spre casă au văzut că nu avea niciun lemn furat.

Petentul a solicitat anularea procesului verbal de contravenţie şi a susţinut că nu a furat nimic de la nimeni.

În drept, petentul nu şi- a motivat plângerea.

În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispoziţiilor art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, este scutită şi de plata timbrului judiciar.

Petentul a solicitat ascultarea în calitate de martori pe S. I., C. P., S. G..

Petentul a depus la dosar înscrisuri: copie certificat medico legal (f.4), notă probe (f. 22,30).

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale formulate de petent şi menţinerea procesului verbal de contravenţie cu toate măsurile dispuse prin acesta.

Intimata a precizat că agentul constatator a reţinut că numitul A. D. a sustras materialul lemnos în data de xx.xx.2012, iar fapta a fost constatată în prezenţa martorului B. C., contravenientul refuzând să se supună controlului şi fugind de la locul faptei. Intimata a susţinut că martorul B. C. a văzut cum petentul a încărcat lemne în căruţă dintr- o grămadă, a asistat la schimbul de replici dintre pădurar şi contravenient şi a vazut cum acesta din urmă a plecat cu căruţa, din aceasta căzând toporul. De asemenea, intimata a precizat că martorul S. B., care se afla în pădure pentru a încărca masă lemnoasă pe platformă, l-a făcut atent pe pădurarul I. C. întrucât a văzut masă lemnoasă în două atelaje hipo. Intimata a susţinut că le-a solicitat celor două persoane care conduceau atelajele hipo documentele de transport. Intimata a arătat faptul că toporul confiscat de la petent nu se foloseşte la cules de bureţi, operând prezumţia că toporul a fost folosit la sustragerea materialului lemnos.

Intimata a susţinut că certificatul medico legal depus de către petent la dosar nu are relevenţă în cauză atât timp cât situaţia de fapt poate fi dovedită cu martori.

Intimata a menţionat că procesul verbal întruneşte condiţiile prevăzute de OG nr. 2/2001, iar în acord cu prevederile art. 16, art. 34 din OG nr. 2/2001 şi art. 6 din Conv CEDO procesul verbal are forţă probantă şi constituie dovada situaţiei de fapt reţinută, atât timp cât contestatorul nu va fi în măsură să demonstreze o altă situaţie de fapt prin prezentarea unei probe contrarii.

Intimata a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu martorul B. C. şi audierea agentului constatator I. C..

Intimata a depus la dosar copie şi original de pe procesul verbal seria BT nr. xxxxxxx/xx.xx.2012 (f.5,17), fişa de calcul privind valoarea pagubelor provenite din materialul lemnos sustras produse de numitul A. D. (f.6), declaraţie B. C. (f.7), raportul agentului constatator (f.8), copie de pe confirmarea de primire a procesului verbal (f.27), declaraţie S. B. (f.31), fotografie (f.39), copie de pe notă de relaţii pentru pădurar F. V. (f.43).

Pentru justa soluţionare a cauzei, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru ambele părţi, proba cu martorii S. G., P. E.pentru petent, proba cu martorii B. C., S. B. pentru intimată, considerându- le legale, pertinente şi concludente şi utile pentru soluţionarea cauzei. Instanţa a respins proba cu interogatoriul agentului constatator I. C. solicitată de petent.

La termenul din data de xx.xx.2013, în acord cu prevederile art. 34 din OG nr. 2/2001 a procedat la luarea unei declaraţii petentului.

Analizând actele dosarului şi probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria BT nr. xxxxxxx din data de xx.xx.2012, întocmit de intimata Direcţia Silvică Botoşani, petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 500 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 8 alin. 1 lit. b din Legea nr. 171/2010 şi sancţionată de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 171/2010, cu amendă contravenţională în cuantum de 2000 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 19 alin. 1 lit. b din Legea nr. 171/2010 şi sancţionată de art. 19 alin. 1 din Legea nr. 171/2010, cu amendă contravenţională în cuantum de 2000 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 19 alin. 1 lit. f din Legea nr. 171/2010 şi sancţionată de art. 19 alin. 1 din Legea nr. 171/2010, constatându- se că la data de xx.xx.2012, ora 1600, a sustras cantitatea de 0,5 m3 material lemnos din partida 48145C, fapta fiind produsă în grup împreună cu A. P., a avut o atitudine recalcitrantă şi a fugit de la locul faptei, aducând injurii şi amneinţări.

Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria BT nr. xxxxxxx din data de xx.xx.2012 nu a fost semnat de către petent, fiindu- i comunicat acestuia la data de xx.xx.2012.

Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa învestită cu soluţionarea plângerii verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Sub aspectul legalităţii procesului verbal, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 16 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.

Potrivit dispoziţiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu.

Aşadar, în speţă, instanţa constată că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute indicate de dispoziţiile art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001, reţinând, de asemenea, şi împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa reţine ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor reglementează etapa judiciară de soluţionare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispoziţiile acestei ordonanţe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.

Instanţa reţine că deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumţie relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la  împrejurările constatate de agentul constatator.

Persoana sancţionată contravenţional se bucură de prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăţia sa. Această prezumţie nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenţie legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorităţii de stat.

Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumţie relativă de temeinicie, a cărei existenţă nu este de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie de care se bucură persoana sancţionată contravenţional, aspect care rezultă din posibilitatea persoanei sancţionate de a propune probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară. Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea (agentul, în această situaţie) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri, sau denaturări ale realităţii, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menţionării intenţionate sau chiar din neglijenţă a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancţiuni de natură disciplinară sau chiar penală.

Aşadar, pentru a proteja individul de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât, în opinia instanţei, nu se poate porni de la prezumţia că acestea îşi desfăşoară activitatea cu încălcarea legii) această prezumţie relativă dă posibilitatea instanţei să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situaţie de fapt care poată să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reţinută de agentul constatator. Această interpretare este în spiritul celor statuate de Curtea Europeană, care, în cauza Ozturk c. Germaniei a arătat că numai în situaţia în care judecătorul ar aplica în mod automat prezumţia irefragrabilă de responsabilitate, şi nu ar aprecia în mod liber asupra cauzei, prezumţia de nevinovăţie ar fi golită de însăşi substanţa sa (par. 28).

Calificarea faptei ca ”acuzaţie în materie penală” are drept consecinţe incidenţa în respectiva cauză a prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură petentul şi a obligaţiei autorităţilor statului de a proba faptele reţinute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Potrivit dispoziţiilor art. 31- 36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Forţa probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Pe de altă parte a conferi forţă probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumţiei de nevinovăţie, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăţiei” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcţionarea autorităţilor statului, făcând extrem de dificilă sancţionarea unor fapte antisociale, minore ca şi gravitate, dar extrem de numeroase.

În prezenta cauză, instanţa constată că procesul- verbal seria BT nr. xxxxxxx/xx.xx.2012 reprezintă un mijloc de probă şi conţine constatările personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

Instanţa reţine că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 171/2010 Constituie contravenţii silvice următoarele fapte: b) sustragerea ori însuşirea fără drept a materialului lemnos, a puieţilor ori lăstarilor din fondul forestier naţional, dacă valoarea prejudiciului stabilită conform legii este de până la de 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei.

Potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 171/2010 Faptele prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează: a) cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei dacă valoarea prejudiciului stabilită conform legii este de până la preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei.

Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 171/2010 Constituie contravenţii silvice şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei până la 5.000 lei şi confiscarea materialelor lemnoase în cauză următoarele fapte: b) transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoţire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulaţia materialelor lemnoase în vigoare; f) refuzul de a se supune controlului circulaţiei materialelor lemnoase, al depozitelor de materiale lemnoase şi instalaţiilor de prelucrare a materialelor lemnoase ori împiedicarea efectuării acestui control.

Situaţia descrisă în procesul verbal de contravenţie este susţinută de raportul agentului constatator (f.8), care se coroborează cu declaraţiile martorilor S. B. (f.46) şi B. C. (f.42). Astfel, martorul B. C. a arătat că a observat două atelaje trase de cai în care se încărcau lemne, iar, la un moment dat, pădurarul a strigat la oamenii din căruţe să arate documentele, însă aceştia nu s- au oprit, ci au plecat, având lemne în căruţă, iar în timp ce atelajele erau în mişcare au cazut nişte topoare din acestea. De asemenea, martorul S. B. a arătat că a observat două caruţe încărcate cu crengi, unele mai mai groase, altele mai subţiri, întinse pe toată lungimea căruţelor care ieşeau din pădure pe drumul forestier, iar pădurarul a strigat la oamenii care erau în căruţe să se oprească, însă aceştia şi- au contin uat drumul.

Declaraţia martorului S. G. se referă însă la un incident petrecut între petent şi fiul acestuia şi cinci persoane pe care martorul nu le- a putut identifica, acesta arătând că nu a stat cu petentul şi fiul acestuia întreaga perioadă şi nici nu a văzut maşina din care au coborât cele cinci persoane, martorul nefiind convingător în declaraţiile sale în condiţiile în care nu a fost în măsură să identifice acele persoane şi să precizeze ce fel de maşină a fost.

De asemenea, declaraţia martorei P. E.se referă la un incident petrecut între petent şi fiul acestuia şi cinci persoane pe care martorul nu le- a putut identifica.

Însă, instanţa reţine din declaraţiile celor doi martori S. G. şi P. E.că ambii au arătat că au observat braţe de crengi şi vreascuri în căruţa petentului.

În cauză, raportat la cele reţinute, petentul nu a făcut dovada unei situaţii contrare celei reţinute în procesul-verbal de contravenţie, susţinerile petentului din cuprinsul plângerii contravenţionale şi din declaraţia dată în faţa instanţei nefiind susţinute de niciun mijloc de probă. De asemenea, instanţa remarcă poziţia oscilantă a petentului, care în cuprinsul plângerii contravenţionale a susţinut că nu a furat niciun lemn, că a fost în pădure doar la cules de bureţi, iar în declaraţia dată în faţa instanţei petentul a recunoscut că a luat nişte braţe de lemne care erau în paza altui pădurar.

Instanţa reţine că procesul-verbal de contravenţie, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forţă probantă prin el însuşi şi constituie o dovadă suficientă a vinovăţiei contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Dacă nerecunoaşterea faptei de către persoana sancţionată ar face proba împotriva constatării directe a agentului de poliţie, s-ar lăsa la latitudinea persoanei sancţionate înlăturarea propriei răspunderi contravenţionale, iar agentul constatator ar fi lipsit de principala sa atribuţie, aceea de a constata direct faptele contravenţionale.

Faţă de aceste aspecte, instanţa apreciază că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumţia de legalitate şi veridicitate a procesului-verbal contestat, deşi petentului îi revenea această obligaţie potrivit dispoziţiilor art. 1169 din Codul civil şi ale art. 129 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă. Astfel, instanţa consideră că petentul A. D. se face vinovat de contravenţiile reţinute în sarcina sa.

Referitor la proporţionalitatea sancţiunii, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din acelaşi act normativ – care permite instanţei să aprecieze inclusiv sancţiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumţia de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum şi în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanţa apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancţiunilor aplicate petentului.

Opinia instanţei se fundamentează, pe de o parte, pe dispoziţiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancţiunea trebuie să fie proporţională cu pericolul social al faptei săvârşite, iar, pe de altă parte, pe dispoziţiile art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ, conform cărora, la aplicarea sancţiunii, trebuie să se ţină cont de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

Instanţa constată că pericolul social concret al faptelor săvârşite de petent a fost unul ridicat în condiţiile în care petentul a săvârşit în aceleaşi circumstanţe de loc şi timp un număr de trei fapte.

Cu privire la sancţiunile aplicate petentului, instanţa apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancţiunilor şi remarcă că petentul a fost sancţionat cu amenda minimă prevăzută de lege pentru fiecare dintre cele trei fapte.

Instanţa remarcă faptul că petentul nu a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, nu a învederat că i-ar fi părut rău pentru cele săvârşite, şi având în vedere gravitatea faptelor pe care petentul le-a săvârşit, şi gradul ridicat de pericol social al faptelor, precum şi faptul că sancţiunile cu amendă aplicate petentului au fost la nivelul minim prevăzut de lege, instanţa consideră că scopul educativ, dar şi cel punitiv al sancţiunilor poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenţia generală, cât şi cea specială, neimpunându- se sancţiunea avertismentului.

Faţă de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa va respinge plângerea contravenţională formulată de petentul A. D., împotriva procesului-verbal de contravenţie seria BT nr. xxxxxxx din data de xx.xx.2012 în contradictoriu cu intimata Direcţia Silvică Botoşani, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge plângerea contravenţională formulată de petentul A. D., cu domiciliul în oraşul Flămânzi, str. X, jud. Botoşani în contradictoriu cu intimata Direcţia Silvică Botoşani, cu sediul în mun. Botoşani, str. Pacea, nr. 47, jud. Botoşani, cu privire la procesul verbal de constatare a contravenţiei silvice seria BT nr. xxxxxxx încheiat la data de xx.xx.2012 ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, xx.xx. 2013.

PREŞEDINTE,GREFIER,

Domenii speta

Spete similare