Pretentii

DOSAR NR. XXXXX/193/2012 pretenţii

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BOTOŞANI

Şedinţa publică din data  de xx.xx.xxxx

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

GREFIER 

SENTINŢA CIVILĂ NR.  XXXX

Pe rol,  judecata cauzei civile având ca obiect pretenţii, formulată de reclamanta S.C. APA GRUP S.A., prin reprezentant D. C. L., în contradictoriu cu pârâtul M. D..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică –  la ambele strigări ale cauzei au lipsit părţile.

Procedura de citare, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Instanţa verificându-şi competenţa din oficiu, conform art. 1591 alin. 4 Codul de procedură civilă constată că este competentă general, material şi teritorial în baza art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. b şi art. 5  Cod de procedură civilă.

În temeiul art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă instanţa încuviinţează proba cu înscrisurile depuse la dosar de reclamantă şi în temeiul art. 129 alin. 5 din oficiu instanţa încuviinţează proba cu interogatoriul pârâtului acesta fiind citat cu menţiunea de a se prezenta personal la interogatoriu, apreciind probele ca fiind legale, pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei.

Nemaifiind alte probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de soluţionare şi în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanţa se socoteşte lămurită, declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

La data de xx.xx.xxxx, pe rolul Judecătoriei Botoşani – Secţia Civilă a fost înregistrată, sub nr. XXXXX/193/2012, cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenţii prin care reclamanta S.C. APA GRUP S.A. reprezentată prin lichidatorul judiciar D. C. L., a solicitat obligarea pârâtului M. D. la plata sumei de 2092,50 lei, din care: suma de 1518,84 lei reprezentând contravaloarea facturilor pentru serviciile de furnizare apă prestate şi neachitate în perioada 28.09.2009-30.09.2010, suma de 538,66 lei reprezentând penalităţi de întârziere pentru debitul restant aferent perioadei 28.09.2009-30.09.2010 şi suma de 35 lei reprezentând contravaloare notificare.

În motivare, reclamanta a arătat că pârâtul a beneficiat de serviciile de alimentare cu apă, prestate în perioada amintită, fără a  achita contravaloarea acestora, fiind emise facturi lunare care nu au fost respinse la plată, ceea ce dovedeşte indirect că acestea au fost recunoscute şi acceptate la plată. A precizat reclamanta că facturile cuprind contravaloarea serviciului prestat, cât şi penalităţile de întârziere pentru întreg debitul restant existent la data facturării.

A mai menţionat reclamanta că faptul că pârâtul este utilizator a serviciilor prestate de către societatea reclamantă rezultă şi din inexistenţa unei solicitări scrise de debranşare.

Totodată a mai precizat reclamanta că întrucât pârâtul nu a înţeles să achite contravaloarea serviciului prestat, în încercarea de a soluţiona litigiul pe cale amiabilă a fost notificat pârâtul prin adresa nr. 5277/16.05.2012, conform art. 7201 Cod procedură civilă, însă pârâtul nu s-a prezentat pentru conciliere la data convocării, fiind încheiat procesul verbal de neprezentare din 04.06.2012.

Reclamanta a mai susţinut că penalităţile de întârziere au fost percepute în baza art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006 şi art. 30 alin. 4 din Legea nr. 241/2006, fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, astfel: în cuantum de 0.1% pe zi de întârziere de la data de 01.01.2007, în cuantum de 0,05% pe zi întârziere de la data de 01.07.2010 şi în cuantum de 0.04% pe zi întârziere de la data de 04.04.2011.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1177, 1178, 1270, 1272, 1522, 1526, 1531, 1535 din Codul civil, art. 43 din Codul comercial, Legea nr. 51/2006, Legea nr. 241/2006 şi Legea nr. 210/2005, OUG nr. 39/2010 precum şi art. 7201 Cod procedură civilă, art. 77 din Legea nr.85/2006.

În susţinerea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: încheierea nr. 197/03.03.2011 a Tribunalului Botoşani privind deschiderea procedurii insolvenţei (f. 5-6), notificarea nr. 5277 din data de 16.05.2012 (f. 7); dovada de comunicare a notificării (f. 8); procesul verbal de neprezentare încheiat la data de 04.06.2012 (f. 10); fişă abonat ( f. 11), fişă dosar la data de 19.09.2012 (f. 12), facturile fiscale emise în perioada 28.09.2009-30.09.2010 (f. 17-31), detaliu calcul penalizări (f. 14-16), tabel centralizator calcul penalitati ( f.13), factură nr. 13801 din 05.06.2012 (f. 9).

Cererea reclamantei este scutită de la plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, potrivit dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Conform dispoziţiilor art. 242 alin. ultim din Codul de procedură civilă reclamanta a solicitat ca judecarea cauzei să se facă şi în lipsă.

Pârâtul M. D., deşi a fost legal citat cu menţiunea de a depune întâmpinare şi de a se prezenta în instanţă personal la interogatoriu, nu a participat la judecată şi nici nu a formulat întâmpinare.

Pentru justa soluţionare a cauzei, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de reclamantă şi, din oficiu, interogatoriul pârâtului, acesta neputând fi administrat din cauza neprezentării la judecată a pârâtului.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între părţile în litigiu s-au desfăşurat relaţii comerciale în virtutea cărora societatea reclamantă a furnizat pârâtului servicii de alimentare cu apă, cu obligaţia pentru acesta din urmă de a achita la scadenţă contravaloarea serviciilor furnizate. Existenţa raporturilor contractuale dintre cele două părţi s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 35-36 Cod comercial (reclamanta nu a făcut dovada încheierii unui contract sub forma unui instrumentum probationis) care, pentru motive de celeritate, permit desfăşurarea unor relaţii comerciale fără a fi concretizate într-un înscris.

În executarea acestui contract, reclamanta a furnizat pârâtului în perioada 28.09.2009-30.09.2010 serviciile contractate, aspect ce rezultă din facturile fiscale depuse la dosar, filele 17-31, care însumează valoarea de 1518,84, conform fişei dosarului (fila 12).

Din înscrisul numit detaliu calcul penalizări (filele 14-16), în care reclamanta a arătat modul în care au fost calculate penalităţile de întârziere solicitate, instanţa constată că au fost percepute penalităţi de întârziere şi pentru un debit restant anterior datei de 28.09.2009, mai precis pentru debite începând cu data de 29.04.2009.

Totodată, din facturile fiscale depuse la dosar (f. 17-31) instanţa reţine că debitul aferent fiecărei facturi fiscale este scadent, având în vedere prevederile legale în materie.

Instanţa mai constată că pârâtul nu a făcut dovada că ar fi contestat debitele înscrise în facturile fiscale emise în perioada 28.09.2009-30.09.2010, iar neprezentarea acestuia pentru administrarea probei cu interogatoriul va fi apreciată de instanţa potrivit art. 225 Cod procedură civilă un început de dovadă în favoarea reclamantei, care se coroborează cu proba cu înscrisurile administrate în cauză.

Reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă a concilierii directe cu respectarea dispoziţiilor art. 7201 Cod procedură civilă, astfel cum rezultă din notificarea depusă la fila 7 din dosar, dovada de comunicare a notificării (f. 8) şi procesul verbal de neprezentare (f. 10).

În drept, instanţa reţine că situaţiei de fapt reţinute îi sunt aplicabile dispoziţiile în vigoare la momentul încheierii contractului, având în vedere dispoziţiile art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, conform cărora „contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa”.

Instanţa reţine că potrivit art. 1073 din Codul civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiilor, iar potrivit art. 36 din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice, raporturile juridice dintre operatorii şi utilizatorii serviciilor de utilităţi publice sunt raporturi juridice de natură contractuală şi sunt supuse normelor de drept privat.

De asemenea, potrivit art. 41 alin. 4 lit. c din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, membrii comunităţilor locale, persoane fizice sau persoane juridice au, în calitatea lor de utilizatori ai serviciilor de utilităţi publice, obligaţia să achite, în termenele stabilite, contravaloarea serviciilor furnizate/prestate.

Totodată, conform art. 42 alin. 9 din Legea nr. 51/2006, factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestaţia a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilităţi publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligaţi să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadenţă de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadenţă privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii. În acelaşi timp, art. 30 alin. 1 din Legea nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă şi canalizare statuează obligaţia utilizatorului de a achita la termen facturile emise de operatorul care are şi calitatea de furnizor; factura se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestaţia a fost efectuată.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosar de reclamantă, pârâtul a beneficiat constant de servicii de furnizare apă, având o datorie către reclamantă în sumă de 1518,84 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare apă, prestate şi neachitate în perioada 28.09.2009-30.09.2010.

Cu privire la împrejurarea neachitării acestei datorii de către pârâtă, aceasta este confirmată în cauză de probele administrate.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 1082 Cod civil, sub aspect probatoriu, creditorul este obligat sa facă dovada creanţei sale, iar apoi, odată dovedită existenţa creanţei, îi revine debitorului obligaţia de a dovedi executarea obligaţiei corespunzătoare.

Din întreg probatoriul administrat instanţa reţine existenţa unei creanţe principale în favoarea reclamantei şi în sarcina pârâtului, în sumă de 1518,84 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare apă, prestate şi neachitate în perioada 28.09.2009-30.09.2010. Cum în cauză pârâtul nu a făcut nicio dovadă în acest sens, neexecutarea obligaţiei de către acesta rezultă cu certitudine şi îi este imputabilă.

Având în vedere starea de fapt reţinută, în sensul existenţei obligaţiei de plată în sarcina pârâtului, precum şi prevederile legale incidente, instanţa urmează să admită cererea şi să oblige pârâtul la plata sumei de 1518,84 lei.

În ceea ce priveşte capătul accesoriu referitor la obligarea pârâtului la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 538,66 lei, instanţa reţine că potrivit art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006 neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenţei atrage penalităţi de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, respectiv penalităţile se datorează începând cu prima zi după data scadenţei, penalităţile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare şi valoarea totală a penalităţilor nu va depăşi valoarea facturii şi se constituie în venit al operatorului.

Instanţa reţine că, cuantumul majorărilor de întârziere utilizate pentru neplata obligaţiilor faţă de bugetul de stat este prevăzut de art. III din Legea nr. 210/2005 care stabileşte că acesta va fi de 0,1% pe zi, de la data de 01.01.2007, de 0,05% pe zi întârziere începând cu data de 01.07.2010 şi de 0,04% pe zi întârziere începând cu data de 04.04.2011. Totodată, art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006 prevede că neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenţei atrage penalităţi de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, respectiv: penalităţile se datorează începând cu prima zi după data scadenţei, penalităţile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare şi valoarea totală a penalităţilor nu va depăşi valoarea facturii şi se constituie în venit al operatorului.

Cu toate acestea, instanţa constată că reclamanta a perceput penalităţi de întârziere şi pentru un debit restant, anterior perioadei 28.09.2009-30.09.2010, mai precis pentru debite începând cu data de 29.04.2009 aspect ce reiese în mod evident din înscrisul numit „detaliu calcul penalităţi” (f. 14-17)  iar prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtului la plata penalităţilor de întârziere pentru debitul restant aferent exclusiv perioadei 28.09.2009-30.09.2010.

Faţă de aceste considerente, instanţa reţine că acest capăt accesoriu este în parte întemeiat, motiv pentru care va dispune obligarea pârâtului la plata penalităţilor de întârziere aferente debitului principal, calculate de la data scadenţei fiecărei facturi fiscale emise în perioada 28.09.2009-30.09.2010 (conform art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenţei atrage penalităţi de întârziere, iar scadenţa este după 15 zile de la emiterea facturii fiscale, potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 241/2006) până la data de 30.09.2010 (dându-se astfel eficienţă principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, reclamanta nesolicitând obligarea în continuare la penalităţi de întârziere, iar cele solicitate au fost calculate până la data de 30.09.2010) în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere până la data de 01.07.2010 şi în cuantum de 0,05% pe zi întârziere până la data de 30.09.2010, fără ca penalităţile de întârziere să depăşească cuantumul debitului principal.

Faţă de aceste considerente, instanţa va admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. APA GRUP S.A., prin lichidator  judiciar D. C. L., în contradictoriu cu pârâttul M. D., şi va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1518,84 lei reprezentând contravaloarea facturilor pentru serviciile de furnizare apă prestate şi neachitate în perioada 28.09.2009 - 30.09.2010 şi la plata penalităţilor de întârziere aferente debitului principal, calculate de la data scadenţei fiecărei facturi fiscale emise în perioada 28.09.2009 - 30.09.2010 până la data de 30.09.2010, astfel:  în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere până la data de 01.07.2010 şi în cuantum de 0,05 % pe zi de întârziere până la data de 30.09.2010, fără ca penalităţile de întârziere să depăşească cuantumul debitului principal.

Instanţa va obligă pârâtul şi la plata către reclamantă a sumei de 35 lei reprezentând contravaloare notificare, întrucât acestea au fost suportate de reclamantă ca urmare a neexecutării obligaţiei de către pârât, dovedite a fi efectuate cu înscrisurile de la filele 9 dosar, factură nr. 13801 din 05.06.2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea având ca obiect pretenţii formulată de reclamanta S.C. APA GRUP S.A., prin lichidator judiciar D. C. L., cu sediul în Botoşani, str. Octav Onicescu, nr. 3, judeţul Botoşani, în contradictoriu cu pârâtul M. D., cu domiciliul în Botoşani, str. X, nr. Y, judeţul Botoşani.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1518,84 lei reprezentând contravaloarea facturilor pentru serviciile de furnizare apă prestate şi neachitate în perioada 28.09.2009 - 30.09.2010 şi la plata penalităţilor de întârziere aferente debitului principal, calculate de la data scadenţei fiecărei facturi fiscale emise în perioada 28.09.2009 - 30.09.2010 până la data de 30.09.2010, astfel:  în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere până la data de 01.07.2010 şi în cuantum de 0,05 % pe zi de întârziere până la data de 30.09.2010, fără ca penalităţile de întârziere să depăşească cuantumul debitului principal.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 35 lei reprezentând contravaloare notificare.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare