Plângere contraventionala

Dosar nr. 14485/280/2010

R O M Â N I A

JUDECATORIA COSTESTI

SENTINTA CIVILA  Nr. 1368/2010

Sedinta publica de la 17 Decembrie 2010

Completul compus din:

PRESEDINTE Margareta Boros

Grefier Oana Maria Stefan

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent G L si pe intimat Garda Financiara Arges, având ca obiect - plângere contraventionala

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:

Dezbaterile si cuvântul pe fond au avut loc la data de 15 decembrie 2010, fiind consemnate în încheierea de sedinta din acea data, parte integranta din prezenta hotarâre, când instanta a amânat pronuntarea, cu urmatoarea solutie:

INSTANTA

Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:

Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecatoriei Pitesti la 19.07.2010, sub nr. 14485/214/2010, petentul G C L a solicitat, în contradictoriu cu intimata GARDA FINANCIARA ARGES, anularea procesului-verbal seria H nr. 0168166 din 01.07.2010.

În motivarea cererii, petentul a aratat, în esenta, ca a achizitionat cantitatea de tuica, precum si tigarile, pentru consum propriu si pentru a le oferi muncitorilor care îi lucrau la casa. Dupa o perioada de timp, a hotarât sa încerce sa schimbe tigarile pe cereale si furaje, necesare pentru cresterea animalelor.

Potrivit petentului, când mergea sa schimbe aceste produse, a fost oprit de agentii de politie, care i-au aplicat o sanctiune nejustificata, deoarece nu este platitor de accize în întelesul legii, neavând calitatea de persoana fizica autorizata sau de persoana juridica, neaflându-se în niciuna dintre situatiile limitativ prevazute de art. 4 din O.G. nr. 82 din 1997 si nefiindu-i aplicabile prevederile art. 193, alin. 1, art. 196 sau art. 192 si urm. din Codul fiscal.

Petentul a precizat ca nu poate fi subiect activ al contraventiei prevazute de art. 220, alin. 1, lit. k) din Codul de procedura fiscala, deoarece nu este subiect de drept fiscal, iar sanctiunea nu îi putea fi aplicata decât antrepozitarului autorizat, sens în care a invocat decizia Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectiile Unite nr. 61 din 2007 si prevederile art. 223, 226, 231, 163, litera g) din Codul de procedura fiscala, art. 186 si art. 187 din Codul fiscal.

Petentul a mai învederat ca persoana fizica ce transporta produse accizabile fara a face dovada provenientei acestora savârseste infractiunea prevazuta de art. 269¹, lit. c) din Codul fiscal, iar nu contraventia ce i-a fost imputata si ca masura confiscarii autoturismului încalca principiile constitutionale privind dreptul de proprietate, deoarece averea dobândita licit nu se confisca.

În drept, petentul a invocat dispozitiile O.G. nr. 2 din 2001.

Plângerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

Petentul a solicitat proba cu înscrisuri si proba testimoniala si a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal seria H nr. 0168166 din 01.07.2010 (filele 11-12), rapoartele de încercare nr. 897, 898, 899 si 900 din 24.06.2010 (filele 13-16), nota de constatare seria AG nr. 011676 din 21.06.2010 (filele 17-19), proces-verbal de prelevare din 21.06.2010 (fila 20), proces-verbal de sigilare-desigilare din 21.06.2010 (fila 21), proces-verbal de perchezitie domiciliara din 22.06.2010 (filele 22-26).

La data de 11.10.2010, intimata GARDA FINANCIARA – SECTIA JUDETEANA ARGES, a formulat întâmpinare (filele 32-37), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata, aratând ca, la 21.06.2010, ora 20, lucratorii de politie l-au depistat pe petent în trafic, pe raza comunei Lunca Corbului, transportând în portbagajul si pe bancheta din spate a autoturismului marca Dacia Logan, cu nr. B 86 HZV, urmatoarele: 454 pachete de tigari marca Plugarul cu timbre apartinând Republicii Moldova, 100 de pachete de tigari marca Gulfa, fara timbre, 21 de bidoane a câte 5 litri, pline cu lichid incolor, 7 bidoane a câte 20 de litri fiecare, pline cu lichid incolor si 5 bidoane a câte 20 de litri fiecare, pline cu lichid de culoare rosie, toate cu miros specific de alcool.

Petentul nu a prezentat documente legale de provenienta, aratând ca a cumparat tigarile din piata Ceair, iar bauturile de la o persoana necunoscuta din comuna Moraresti.

Potrivit intimatei, organele de politie au predat autoturismul si bunurile Garzii Financiare si, în urma verificarilor de specialitate s-a dovedit ca cele 33 de bidoane contineau 350 de litri de bauturi alcoolice, cu aroma de votca, tuica, rom sau visine, necorespunzând din punctul de vedere al concentratiei alcoolice. În urma declaratiilor petentului, care a aratat ca a cumparat bunurile pentru consum propriu si a buletinelor de analiza, organele de control au încheiat procesul-verbal contestat, în baza art. 220, alin. 1, lit. k) din Codul de procedura fiscala, la constatarea faptei fiind avute în vedere art. 219-220 din Codul de procedura fiscala si Decizia Curtii Constitutionale nr. 1045 din 2007. Cu privire la cele 554 de pachete de tigari, cu timbre din Republica Moldova sau netimbrate, intimata a precizat ca fapta constituie contraventia stabilita de art. 220, alin. 1, lit. c) din Codul de procedura fiscala, iar art. 220, alin. 2, lit. a) si b) prevede, ca sanctiuni complementare, confiscarea produselor, respectiv a mijlocului de transport utilizat.

Intimata a invocat prevederile art. 231, alin. 1 din Codul fiscal si art. 168, alin. 2 si 3 din H.G. nr. 44 din 2004 si a învederat ca sanctiunile prevazute de art. 220 din O.G. nr. 92 din 2003 se aplica, potrivit art. 221, alin. 2 din acelasi act normativ, persoanelor fizice si juridice, indiferent daca au sau nu calitatea de subiect fiscal, adica indiferent daca sunt sau nu platitori de accize, deci petentul are calitatea de subiect activ al contraventiei, iar masura confiscarii autoturismului este prevazuta ope legis, ca sanctiune complementara, fara a distinge dupa cum autoturismul apartine sau nu contravenientului, nefiind deci o masura abuziva.

În drept, intimata si-a întemeiat sustinerile pe textele de lege mentionate si pe art. 115 si urm. din Codul de procedura civila, art. 16, art. 17 si art. 32, alin. 2 din O.G. nr. 2 din 2001.

Intimata a solicitat proba cu înscrisuri si a depus la dosarul cauzei: borderou (fila 38) si, în copie certificata pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal contestat (filele 39-40), rapoartele de încercare nr. 897, 898, 899 si 900 din 24.06.2010 (filele 41-44), nota explicativa din 01.07.2010 (filele 45-46), nota de constatare din 21.06.2010 (filele 47-49), nota explicativa din 21.06.2010 (filele 50-51), proces-verbal de prelevare din 21.06.2010 (fila 52), proces-verbal de sigilare-desigilare din 21.06.2010 (fila 53), proces-verbal din 21.06.2010 (filele 54-56), proces-verbal din 21.06.2010 (filele 57-59).

Prin sentinta civila nr. 7923 din 11.10.2010, Judecatoria Pitesti a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Costesti.

Cererea a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Costesti la data de 10.11.2010, sub nr. unic 14485/280/2010.

La termenul de judecata din 15.12.2010, petentul a depus la dosar extrase din acte normative, copia Deciziei Înaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 61 din 2007 si practica judiciara.

În cauza a fost încuviintata proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat în cauza, instanta retine:

În fapt, prin procesul-verbal seria H nr. 0168166, încheiat de intimata la data de 01.07.2010 (filele 39-40), petentul a fost sanctionat contraventional cu amenda în cuantum de 20000 lei, respectiv cu avertisment, dispunându-se si confiscarea tigaretelor si a bauturilor alcoolice, precum si a mijlocului de transport, în temeiul art. 220, alin. 1, lit. c) din O.G. nr. 92 din 2003 raportat la art. 220, alin. 2 din O.G. nr. 92 din 2003, respectiv al art. 220, alin. 1, lit. k) din O.G. nr. 92 din 2003 raportat la art. 7 din O.G. nr. 2 din 2001.  S-a retinut în fapt ca, la data de 21.06.2010, la ora 20.00, petentul, persoana fizica neautorizata, detinea în autoturismul Dacia Logan, cu nr. de înmatriculare B 86 HZV, în afara unui antrepozit fiscal, urmatoarele cantitati de tigari, care constituie produse accizabile, supuse marcarii, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fara ca acestea sa fie marcate cu timbre de marcaj prevazute de legislatia în vigoare, respectiv Legea nr. 571 din 2003 cu modificari: 454 pachete. Plugarul, pe care erau aplicate timbre de Republica Moldova si 100 de pachete Gulfa care nu erau marcate. De asemenea, cu ocazia controlului din 21.06.2010, s-a constatat ca petentul transporta si cantitati de bauturi alcoolice cu diverse arome, care, potrivit art. 2062 si 2063 din Codul fiscal constituie produse accizabile si care nu au fost însotite de DAI. Bauturile erau transportate în bidoane de plastic de 20 de litri fiecare si în pet-uri de 5 litri fiecare, care nu aveau aplicate sigilii ale supraveghetorilor fiscali. Din rapoartele de încercare nr. 900, 899, 898, 897, din 24.06.2010, emise de INCDBM Stefanesti, rezulta ca produsele analizate reprezinta bauturi alcoolice intermediare cu concentratie de alcool cuprinsa între 16,82% si 17,96 %, cantitatile transportate fiind cele din nota de control 11676 din 21.06.2010, iar autoturismul apartine RCI Leasing Bucuresti, utilizator fiind petentul.

În procesul-verbal contestat s-a mai retinut ca, în conformitate cu art. 220, alin. 2, lit. a) din O.G. nr. 92 din 2003, au fost confiscate tigarile si bauturile alcoolice descrise mai sus si, în baza art. 220, alin. 1, lit. b) din O.G. nr. 92 din 2003, a fost confiscat autoturismul mentionat, în care au fost transportate bauturile alcoolice, acesta fiind sigilat si parcat în incinta DGFP Arges.

Procesul-verbal a fost semnat de petent, care a consemnat ca nu se considera subiect activ al contraventiei prevazute la art. 220, lit. k).

În drept, conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie, pronuntându-se, de asemenea, si cu privire la sanctiunea aplicata de catre agentul constatator prin acesta.

Sub aspectul legalitatii procesului-verbal contestat, verificând respectarea conditiilor de forma, instanta retine ca acesta cuprinde mentiunile obligatorii prevazute de art. 16, alin. 7 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

Referitor la îndeplinirea conditiilor de fond, potrivit art. 2062 din Codul fiscal, accizele sunt taxe speciale percepute direct sau indirect asupra consumului anumitor produse. Tutunul prelucrat sub forma de tigarete si bauturile alcoolice intermediare descrise în procesul-verbal contestat sunt produse accizabile, conform art. 2062, lit. a) si b) si art. 2063, punctul 1 raportate la art. 20615, lit. a) si art. 20613, alin. 1 din Codul fiscal.

Prin art. 2066, alin. 1 din Codul fiscal, s-a stabilit ca accizele devin exigibile în momentul eliberarii pentru consum. Eliberarea pentru consum este definita de art. 2067 din Codul fiscal si înseamna, printre altele, detinerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispozitiile prezentului capitol.

Mai mult, art. 20621, alin. 10 din Codul fiscal, interzice detinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, daca acciza pentru acel produs nu a fost perceputa, iar art. 20661, alin. 3 din Codul fiscal stabileste ca produsele accizabile pot fi eliberate pentru consum numai daca au fost marcate corespunzator.

În baza art. 2069, punctul 2, lit. b) din Codul fiscal, este platitoare de accize persoana care detine produsele accizabile sau orice alta persoana implicata în detinerea acestora, fara a se distinge dupa cum aceasta persoana este fizica sau juridica, autorizata sau nu (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus). Prin urmare, instanta nu poate primi argumentul petentului în sensul ca nu este platitor de accize deoarece nu se afla printre persoanele enumerate de art. 4 din O.G. nr. 82 din 1997.

Totodata, textul invocat de petent în sprijinul acestui argument (O.U.G. nr. 82 din 1997 privind regimul accizelor si al altor taxe indirecte) este abrogat din anul 2000, prin art. 57, alin. 2 al O.G. nr. 27 din 2000, precum si art. 192 si 193 din Codul fiscal, sediul materiei la data constatarii faptei fiind Titlul VII din Codul fiscal.

Legiuitorul a prevazut, la art. 220, alin. 1, litera a) din O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul de procedura fiscala, ca reprezinta contraventie detinerea de produse accizabile în afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare conform titlului VII din Codul fiscal. Totodata, potrivit art. 220, alin. 1, lit. k) din Codul de procedura fiscala, constituie contraventie transportul de produse accizabile care nu sunt însotite de documentul administrativ de însotire a marfii - DAI - prevazut la titlul VII din Codul fiscal (art. 20646 din Codul fiscal, n.n.), precum si transportul de produse accizabile efectuat prin cisterne ori recipiente care nu poarta sigiliile supraveghetorului fiscal ori au sigilii deteriorate.

Instanta constata ca, în raport cu descrierea celor doua fapte contraventionale retinute în sarcina petentului, încadrarea juridica a acestora în textele amintite din Codul de procedura fiscala este corecta.

Conform art. 221, alin. 2 din Codul de procedura fiscala, sanctiunile contraventionale prevazute la art. 220 se aplica, dupa caz, persoanelor fizice sau celor juridice. Nici în acest caz legea nu distinge dupa cum persoana este autorizata sau nu. De altfel, o asemenea distinctie ar fi fost contrara ratiunii textului, din interpretarea logico-juridica si sistematica a normelor incidente în cauza si expuse mai sus, rezultând fara dubiu ca, pentru a combate comercializarea si consumul unor produse sustrase de la plata accizelor legiuitorul nu putea restrânge sfera subiectilor activi ce pot savârsi aceste contraventii la persoanele care au calitatea de comercianti sau la antrepozitarii autorizati, astfel cum a sustinut petentul.

Aceasta concluzie este întarita de modificarea textului art. 221, alin. 2 din Codul de procedura fiscala, prin eliminarea sintagmei (persoanelor fizice sau juridice)„care au calitatea de subiect în raportul juridic fiscal“, dupa pronuntarea Deciziei Sectiilor Unite ale Î.C.C.J. nr. 61 din 2007, invocata de petent în sprijinul ideii ca doar subiectele raportului de drept fiscal pot fi sanctionate. Este deci vadita intentia legiuitorului de a largi sfera persoanelor ce pot fi sanctionate, iar decizia nu este aplicabila în speta, aceasta referindu-se la o forma a textului ce nu mai era în vigoare la data constatarii faptei.

De asemenea, sustinerea petentului ca fapta savârsita de persoanele fizice neautorizate nu poate constitui decât infractiunea prevazuta de  art. 269¹, lit. c) din Codul fiscal, nu si contraventia prevazuta de art. 220, alin. 1, lit. k) din Codul de procedura fiscala, care este rezervata comerciantilor si antrepozitarilor autorizati, este lipsita de suport logic, întrucât aceeasi fapta nu poate fi sanctionata mai grav când este savârsita de un neprofesionist, pentru acesta reprezentând infractiune, iar pentru persoana autorizata, contraventie.

Prin urmare, instanta nu poate retine nici al doilea argument al petentului, care a sustinut ca nu putea avea calitatea de subiect activ al contraventiei prevazute de art. 220, alin. 1, lit. k) din Codul de procedura fiscala, întrucât nu era subiect al raportului de drept fiscal, argument în sustinerea caruia acesta a citat, între altele, textele abrogate ale fostelor art. 163, 186, 187 din Codul fiscal.

Cât priveste legalitatea sanctiunilor aplicate, acestea se încadreaza în limitele prevazute de textul art. 220, alin. 2 din Codul de procedura fiscala (amenda de la 20 000 la 100 000 lei), iar posibilitatea aplicarii avertismentului este prevazuta de art. 7 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

Sanctiunile complementare constând în confiscarea produselor accizabile gasite la control (tigaretele si bauturile alcoolice), precum si a mijlocului de transport utilizat pentru deplasarea produselor accizabile, în cazul faptei prevazute la art. 220, alin. 1, lit. k), sunt prevazute de art. 220, alin. 2, lit. a), respectiv lit. b) din Codul de procedura fiscala.

Deci, masura confiscarii autoturismului nu este abuziva, încalcând principiile constitutionale referitoare la proprietate, ci este o sanctiune complementara prevazuta de lege si aplicata în temeiul acesteia. Dreptul de proprietate privata ocrotit de art. 44 din Constitutia României, revizuita în 2003, nu este unul absolut, ci este supus unor limitari, între care si cea prevazuta expres de alin. 9 al acestui articol, care stabileste ca bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate, în conditiile legii.

Deci, chiar textul legii fundamentale permite confiscarea bunurilor folosite în savârsirea unor contraventii, cu conditia respectarii legii. Or, în cauza, au fost respectate prevederile Codului de procedura fiscala ce instituie aceasta masura complementara.

Faptul ca petentul detine autoturismul în temeiul unui contract de leasing nu prezinta relevanta, întrucât textul art. 220, alin. 1, lit. b) nu instituie conditia ca persoana contravenientului sa fie proprietarul bunurilor respective, iar raportul juridic dintre petent si societatea de leasing nu formeaza obiectul prezentei cauze, societatea de leasing urmând a-si recupera eventualul prejudiciu în temeiul raspunderii contractuale sau delictuale a petentului, dupa caz.

În acelasi sens s-a pronuntat si Curtea Constitutionala a României, în decizia nr. 1054 din 2007, prin care a respins exceptia de neconstitutionalitate a art. 220, alin. 2, lit. b) din O.G. nr. 92 din 2003 în raport cu art. 44 din Constitutia României, statuând ca proprietatea privata poate constitui obiectul unor masuri restrictive, cum sunt cele care vizeaza bunurile folosite sau rezultate din savârsirea unor infractiuni ori contraventii; potrivit dispozitiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constitutie, „Averea dobândita licit nu poate fi confiscata“, ceea ce presupune, per a contrario, ca poate fi confiscata averea dobândita în mod ilicit.

În ceea ce priveste faptul ca bunurile confiscate nu apartin contravenientului, ci unei terte persoane, Curtea Constitutionala a aratat ca aceasta nu poate atrage ineficienta acestei masuri sanctionatorii. În acest sens, a retinut ca, pe de o parte, Constitutia prevede în art. 44 alin. (9) ca „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii“, fara a distinge dupa calitatea de proprietar sau detentor precar a contravenientului, iar o alta interpretare ar conduce la posibilitatea eludarii cu usurinta a dispozitiilor legale, deoarece de fiecare data contravenientul s-ar putea apara invocând faptul ca este un simplu detentor precar al bunului, iar activitatea ilicita de transport ar putea continua. Pe de alta parte, a aratat ca proprietarul bunurilor utilizate în mod ilicit nu se poate prevala de caracterul personal al raspunderii contraventionale, deoarece a încredintat folosinta bunului sau, asumându-si riscul ca activitatea utilizatorului sa genereze un pericol pentru societate. De altfel, pentru a-si recupera prejudiciul, proprietarul are la îndemâna calea actiunii în justitie împotriva utilizatorului, în temeiul contractului încheiat cu acesta.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contraventie contestat, instanta constata ca intimata a depus la dosarul cauzei: procesul-verbal contestat (filele 39-40), rapoartele de încercare nr. 897, 898, 899 si 900 din 24.06.2010 (filele 41-44), nota explicativa din 01.07.2010 (filele 45-46), nota de constatare din 21.06.2010 (filele 47-49), nota explicativa din 21.06.2010 (filele 50-51), proces-verbal de prelevare din 21.06.2010 (fila 52), proces-verbal de sigilare-desigilare din 21.06.2010 (fila 53), proces-verbal din 21.06.2010 (filele 54-56), proces-verbal din 21.06.2010 (filele 57-59).

Din aceste înscrisuri rezulta ca, în data de 21.06.2010, pe DN 65, pe raza comunei Lunca Corbului, petentul a fost depistat la volanul autoturismului marca Dacia Logan, cu nr. de înmatriculare B 86 HVZ, transportând în portbagaj si pe bancheta din spate, urmatoarele: 454 pachete de tigari marca Plugarul, cu timbre apartinând Republicii Moldova, 100 de pachete de tigari marca Gulfa, fara timbre, 21 de bidoane a câte 5 litri, pline cu lichid incolor, 7 bidoane a câte 20 de litri fiecare, pline cu lichid incolor si 5 bidoane a câte 20 de litri fiecare, pline cu lichid de culoare rosie, toate cu miros specific de alcool. În urma analizei probelor prelevate din bidoane, s-a constatat ca acestea contineau 350 de litri de bauturi alcoolice, cu aroma de votca, tuica, rom sau visine si concentratie alcoolica cuprinsa între 16,82% si 17,96 %.

Petentul nu a prezentat nici un document legal de provenienta a bunurilor, aratând ca a cumparat bunurile în urma cu 50-60 de zile, pentru consum propriu, pentru rude si pentru muncitori cu ziua. El a precizat ca a cumparat bauturile de la o persoana necunoscuta din Morarsti, iar tigarile din piata Ceair si ca, în momentul în care a fost oprit, se ducea sa le schimbe pe furaje si cereale (nota explicativa, filele 45-46), pozitie pe care petentul a mentinut-o si în cuprinsul plângerii formulate.

În cuprinsul notei explicative din 21.06.2010 (fila 50), petentul a recunoscut ca intentiona sa valorifice tigarile, vânzându-le persoanelor din comuna (fila 49). Având în vedere  acest aspect, precum si cantitatea foarte mare de tigari si bauturi alcoolice gasite asupra sa, instanta apreciaza drept nesincere sustinerile petentului ca bunurile erau destinate consumului propriu si ca le deplasa spre Slatina, la ora opt seara, pentru a le schimba pe furaje si cereale.

În primul rând, cantitatile detinute (454 pachete de tigari si 350 litri de bauturi alcoolice) sunt cu foarte mult peste ceea ce 20643 din Codul fiscal  raportat la art. 99 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal (H.G. nr. 44 din 2004, partea a doua) permite a se presupune ca este o achizitie pentru consum propriu (800 tigarete si 20 litri de bauturi alcoolice intermediare).

În al doilea rând, bunurile gasite cu ocazia perchezitionarii domiciliului petentului conduc la concluzia ca acesta nu este un novice în ceea ce priveste producerea si comercializarea de bauturi alcoolice intermediare: 28 sticlute de plastic de 25 ml de esenta de rom; 6 sticlute goale cu etichete pe care era mentionat colorant alimentar rosu; 39 de bidoane din plastic de 20 de litri si 22 de bidoane din plastic de 25 de litri, toate cu miros de alcool; 4 bidoane de 25 de litri; 1100 de pet-uri de 5 litri si o lada cu mânere atasabile acestora; recipient albastru de 100 litri prevazut cu robinet, cu miros specific de alcool (conform procesului-verbal de perchezitie domiciliara din 22.06.2010, filele 22-26).

De altfel, scopul achizitionarii bunurilor accizabile nu prezinta relevanta, câta vreme si în cazul cumpararii acestora pentru consum propriu, persoanele fizice datoreaza accize (în baza art. 20643 din Codul fiscal), iar, pentru calificarea drept contraventie a faptelor prevazute de art. 220, alin. 1, litera a), respectiv lit. k) din O.G. nr. 92 din 2003, nu se cere urmarirea unui anumit scop, fiind suficienta detinerea, respectiv transportul de produse accizabile în alte conditii decât cele stabilite de aceste texte. În caz contrar, contravenientii ar putea invoca mereu argumentul achizitionarii bunurilor în scopul consumului propriu, spre a eluda prevederile legale.

Coroborând toate probele administrate, instanta retine temeinicia contraventiilor imputate petentului prin procesul-verbal contestat.

În privinta sanctiunii, pentru prima fapta contraventionala, agentul constatator i-a aplicat petentului o amenda în cuantum de 20 000 lei, ceea ce reprezinta minimul prevazut de art. 220, alin. 2, litera a) din O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul de procedura fiscala, iar pentru a doua, i-a aplicat avertisment. Au fost aplicate si masurile complementare a confiscarii bunurilor accizabile gasite în autoturismul petentului,  precum si a mijlocului de transport.

Asupra cererii subsidiare, potrivit art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001, sanctiunea aplicata trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Faptele imputate petentului sunt fapte de pericol, ratiunea instituirii lor fiind, în primul rând, prevenirea evaziunii fiscale si a punerii în circulatie a unor produse sustrase de la plata accizelor si de la controalele prevazute de lege, iar limitele ridicate ale amenzii contraventionale (între 20 000 lei si 100 000 lei), denota un pericol social sporit.

Având în vedere elemente prevazute de art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001, precum si atitudinea nesincera a petentului, care, în ciuda cantitatii foarte mari de bunuri accizabile gasite asupra sa si a bunurilor gasite la domiciliul sau cu ocazia perchezitiei domiciliare, a continuat sa nege faptul ca a cumparat bunurile pentru a le comercializa în mod ilegal, la un pret mai scazut decât cel al bunurilor similare, aflate în circuitul obisnuit al comertului, instanta apreciaza ca sanctiunile aplicate sunt proportionale cu gravitatea faptelor savârsite, iar agentul constatator a procedat la o corecta individualizare a acestora.

Instanta retine si faptul ca activitatea contraventionala a petentului a pus în pericolul semnificativ sanatatea publica, prin încercarea de a distribui bauturi alcoolice intermediare.

Chiar daca am primi sustinerea petentului ca este prima data când a savârsit asemenea fapte (sustinere neverosimila, tinând seama de constatarile consemnate în procesul-verbal de perchezitie domiciliara din 22.06.2010), acest argument nu poate justifica, în sine, înlaturarea sanctiunilor contraventionale.

Prin urmare, nu se impune înlocuirea sanctiunii amenzii cu cea a avertismentului, nici înlaturarea masurii complementare a confiscarii mijlocului de transport, fiind necesara asigurarea scopului preventiv si a scopului educativ al sanctiunii contraventionale, având în vedere ca petentul a savârsit nu una, ci doua fapte contraventionale si i-a fost deja aplicat avertismentul pentru una dintre acestea, desi faptele prezinta o gravitate deosebita. Mijlocul de transport a fost utilizat pentru a savârsi contraventiile, petentul asumându-si riscul confiscarii acestuia (nemo censetur ignorare legem).

În consecinta, constatând legalitatea si temeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta va respinge plângerea ca nefondata.

PENTRU TOATE ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Respinge plângerea, formulata de catre petentul G L, cu domiciliul ales la Cabinet Individual Avocat F P, P, str. Ion Antonescu, Galeriile Praxis, et. x, jud. Arges, în contradictoriu cu intimata Garda Financiara Arges.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica, 17.12.2010.

S.G. 03 Ianuarie 2011

Domenii speta

Spete similare