Contestaţie la executare

Prin sentinţa civilă  nr. 1435/2011 pronunţată în dosar  nr. 1442.1/208/2009, instanţa a respins contestaţia la executare silită formulată ,  cererea pentru  despăgubiri , cererea  de  chemare  în  garanţie a  Primăriei X formulate de reclamantă.

Deliberând, constată:

Prin contestaţia la executare înregistrată la această instanţă sub nr. 1442/208/28 mai 2009 contestatoarea CI a chemat în judecată SC A SRL, BEJ X, precum şi Primăria X, solicitând anularea tuturor actelor de executare silită prin care  s-a făcut punerea în executare a sentinţei civile nr. 1142/2008. S-a mai solicitat readucerea terenului asupra căruia s-a făcut executarea în starea iniţială, întrucât executarea silită s-a făcut dintr-o interpretare eronată a sentinţei civile 1142/2008, iar activitatea executorului judecătoresc s-a constituit într-un veritabil abuz.

În motivarea contestaţiei se arată că titlul executoriu menţionat nu îi este opozabil contestatoarei, că asupra terenului ce a fost eliberat  aceasta avea o serie de construcţii, şi că în fapt, contestatoarea însăşi este proprietara terenului în cauză aşa cum rezultă din Hotărârea nr. 45/2008 emisă de Consiliul Local X.

La fila 21 a dosarului de fond s-a solicitat obligarea în solidar a SC A SA şi BEJ X la despăgubiri în sumă de 100.000.000 lei vechi ( reprezentând contravaloarea construcţiilor demolate), precum şi  chemarea în garanţie a Primăriei X pentru acest capăt de cerere.

Prin întâmpinarea de la fila 10 dosar, pârâta SC A SRL a solicitat respingerea acţiunii, întrucât contestatoare nu a fost parte în procesul în care s-a pronunţat sentinţa civilă 1142/2008, aceasta privind doar părţile Primăria X şi SC A SRL.

Prin sentinţa civilă nr. 2127/2009 Judecătoria Caransebeş a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea CI şi a luat act de renunţarea la judecată privind despăgubirile civile.

Prin decizia civilă nr. 66/R/17.02.2010 Tribunalul Caraş-Severin a admis recursul declarat de către contestatoarea CI şi a casat sentinţa Judecătoriei Caransebeş, trimiţând cauza spre rejudecare acestei instanţe. Pentru a hotărî astfel instanţa de control judiciar a reţinut că în mod greşit s-a dispus citarea în cauză a BEJ X ( fiind vorba de BEJ Y), iar pe de altă parte  instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de chemare în garanţie.

Cauza s-a reînregistrat la Judecătoria Caransebeş sub nr. 1442.1/208/27.04.2010, fiind astăzi dedusă judecăţii.

Din analiza probelor, instanţa reţine că prin sentinţa civilă nr. 1142/2008 ( irevocabilă) pârâta Primăria X a fost obligată să efectueze „ demersurile legale, necesare pentru deblocarea drumului public str. cu nr. top 8 Băile Herculane”, iar în caz contrar se va autoriza reclamanta în acest sens, pe cheltuiala pârâtei. Această sentinţă civilă a fost pusă în executare de către BEJ X executarea fiind finalizată cel puţin la data de 18.11.2009 când s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 2127/2009 a Judecătoriei Caransebeş ( se vedea practicaua sentinţei civile menţionate – fila 79 dosar 1442/208/2009 ). Contestatoarea  - care este terţ în raport cu executarea silită ce s-a desfăşurat – a fost total nemulţumită de deblocarea străzii nr. 8, întrucât pe o suprafaţă de teren de aproximativ 100 mp a avut nişte anexe gospodăreşti care bineînţeles că au fost desfiinţate. A comunicat personal acest lucru  şi executorului judecătoresc x arătând că nu permite demolarea, întrucât potrivit Hotărârii nr. 45 emisă de  Consiliul Local X este proprietară asupra nr. top. 23/b/2/1/1/1/1, iar construcţiile au fost edificate pe proprietatea sa. Numai că această hotărâre a Consiliului Local nu constituie dovada dreptului de proprietate invocat de către reclamantă. Mai mult decât atât, ea a fost anulată prin Hotărârea Consiliului Local nr. 91/26.11.2008, ambele hotărâri menţionate făcând obiectul dosarului nr. 113/115/16.12.2008 al Tribunalului Caraş-Severin. Astfel, prin sentinţa  pronunţată în acest dosar a fost anulată Hotărârea nr. 91/26.11.2008 şi menţinută Hotărârea nr. 45/25.04.2008. Deci, valabilitatea HCL 45/2008 ( invocată ca titlul de proprietate de către contestatoare) a reînceput abia la data rămânerii irevocabile a sentinţei civile nr. 213 a Tribunalului Caraş-Severin, adică la 08.10.2009.

Pe de altă parte,  se observă că prin HCL nr. 45 nu s-a conferit un titlu de proprietate contestatoarei CI, ci doar s-a aprobat trecerea din domeniul public în domeniul privat al oraşului asupra feţei de 100 mp din CF nr. 1 Băile Herculane nr. top 23/b/2/1/1/1/1pe care erau amplasate construcţiile reclamantei, urmând ca abia ulterior să se încheie contract de vânzare-cumpărare a acestui imobil între Primăria X şi contestatoarea CI, că acest contract nu s-a încheiat rezultă fără putinţă de tăgadă din sentinţa civilă nr. 333/2009 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin prin care abia la 28.04.2009 Primăria X a fost obligată să încheie cu reclamanta CI contract de vânzare-cumpărare având ca obiect suprafaţa de 100 mp din CF nr. 1 Băile Herculane ( filele 26-27 dosar 1442/208/2009).

Aşa cum se poate observa, reclamanta a făcut de-a lungul timpului numeroase demersuri judiciare pentru aducerea la îndeplinire a HCL nr. 45/2008, însă, datorită faptului că aceasta nu a formulat în cadrul contestaţiei la executare şi cerere pentru suspendarea executării silite, procedura executării silite s-a derulat în continuare, astfel că la data pronunţării sentinţei civile nr. 2127/2009 executarea silită era demult finalizată, iar construcţiile contestatoarei demolate. Cum nici cu prilejul rejudecării reclamanta nu a prezentat în faţa instanţei dovada că în fine a devenit proprietara  terenului cu nr. top 23/b/2/1/1/1/1, contestaţia la executare silită se va respinge ca neîntemeiată.

Văzând că din nici o probă a dosarului nu rezultă că reclamanta ar fi renunţat la judecata capătului de cerere având ca obiect despăgubiri, instanţa urmează a se pronunţa şi asupra acestuia. Astfel, deşi a solicitat despăgubiri în sumă de 100.000.000 lei vechi, reclamanta nu a precizat în faţa instanţei ce anume construcţii a avut asupra terenului şi care era valoarea unitară a fiecărei construcţii, nepropunând spre administrare nici o probă din care să rezulte existenţa prejudiciului, întinderea acestuia, fapta ilicită precum legătura de cauzalitate dintre această faptă şi prejudiciul produs. Prin urmare, cererea întemeiată pe disp. art. 998-999 Cod civil se va respinge ca nedovedită, urmând ca pe cale de consecinţă să se respingă şi cererea de chemare în garanţie formulată împotriva Primăriei X – cu referire la capătul de cerere având ca obiect despăgubiri civile.

Domenii speta

Spete similare