Contencios Administrativ – Contravenţii - cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei. Cazul Fortuit

Contencios Administrativ – Contravenţii - cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei. Cazul Fortuit

Prin Sentinţa nr. 575/11.04.2011 pronunţată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc s-a respins plângerea contravenţională formulată de petentul ML în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în speţă, contravenientul a fost sancţionat prin procesul verbal de contravenţie cu suma de 240 lei şi ca măsură complementară reţinerea permisului de conducere, întrucât a condus autoturismul Wolkswagen Golf cu nr. înmatriculare … pe Calea Bucovinei din Câmpulung Moldovenesc şi a efectuat o manevră de depăşire a autotractorului cu nr …. , marca „Mercedes”, încălcând marcajul longitudinal continuu, vizibil.

Procesul verbal de contravenţie se bucură de forţă probantă proprie atunci când cuprinde constatări personale ale agentului constatator, constatări care sunt prezumate a fi reale câtă vreme procesul verbal este întocmit cu respectarea cerinţelor legale privitoare la formă (art. 16 şi 17 din OG nr. 2/2001), iar contravenientul nu face dovada existenţei unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de către agentul constatator.

În cauză, procesul verbal nr. seria CC nr. 5720978 din 29 octombrie 2010 întocmit de Poliţia municipiului Câmpulung Moldovenesc a fost încheiat cu respectarea tuturor regulilor impuse de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Această soluţie este în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în ceea ce priveşte asimilarea procedurii contravenţională celei penale şi aplicarea prezumţiei de nevinovăţie prevăzută de art. 6 paragraful 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aspecte subliniate şi în cauza Anghel contra României.

La dosarul cauzei a fost depus raportul de eveniment din 29 octombrie 2010 întocmit de agent principal NG din cadrul Poliţiei mun. Câmpulung Moldovenesc, în care se arată că a constatat faptul că ML a încălcat prevederile art. 120 alin. 1 pct. i din O.U.G. 195/2002 modificată, în sensul că aceasta a efectuat o manevră de depăşire a unui autotractor marca Mercedes cu nr. … condus de FMG, încălcând marcajul continuu, autoturismul trecând pe sensul opus de circulaţie. 

În speţă, conform raportului întocmit de agent principal NG, rezultă că cele reţinute în procesul verbal de contravenţie au fost constatate personal de acesta, de altfel aceste constatări ale agentului se coroborează cu probatoriul administrat în cauză, respectiv declaraţia martorului FMG.

Conform declaraţiei martorului FMG care a semnat şi procesul verbal de contravenţie, a rezultat că el se afla în trafic conducând o autoutilitara marca Mercedes cu nr. de înmatriculare …. şi pe raza mun. Câmpulung Moldovenesc, la ieşirea din oraş, pe un traseu unde există restricţie privind depăşirea interzisă în sensul că există atât marcaj cu linie continuă cât şi o trecere de pietoni, a fost depăşit de un autoturism de culoare închisă.

Acesta a precizat că atât el cât şi conducătorul celuilalt autoturism au fost opriţi de poliţia rutieră, li s-au solicitat actele la control, ocazie cu care i s-a cerut să semneze în calitate de martor procesul verbal, precizând că lucrătorii de poliţie care se aflau în linie dreaptă la aproximativ 200 m şi au văzut cum contravenientul a efectuat depăşirea pe marcaj continuu.

De asemenea acesta a declarat că nu sunt reale susţinerile contravenientului cum că ar fi frânat brusc, fapt ce l-ar fi determinat să efectueze manevra de depăşire, el personal conducând cu viteză legală şi nu a frânat deloc când a fost depăşit şi nici nu are vreo legătură cu lucrătorii de Poliţie din mun. Câmpulung Moldovenesc, el lucrând şi locuind în Suceava, ca inginer la o firmă.

Referitor la martorul BG audiat în cauză la propunerea contravenientului, instanţa reţine că acesta nu a văzut personal depăşirea făcută de către contravenient, declarând că s-a dus la maşina petentului care era oprită, în apropiere fiind şi un echipaj al poliţiei rutiere, pentru a-l întreba ce s-a întâmplat întrucât îl cunoştea, acesta fiind cel care i-a relatat că o dubiţă a oprit brusc şi pentru a evita ciocnirea, a depăşit-o, iar echipajul i-ar fi spus că a depăşit linia continuă, prin urmare nu are relevanţă în cauză.

În cauză petentul a invocat cazul fortuit, cauză care înlătură caracterul contravenţional al faptei conform art. 11 alin. 1 din O.G. 2/2001, motivând că depăşirea efectuată de el a fost urmare a unei manevre imprevizibile a autovehiculului din faţa sa.

O.G. 2/2001 nu defineşte, ci doar enumără cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei, sens în care se iau în considerare definiţiile date în codul penal, respectiv art. 47, text care precizează că nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat este consecinţa unei împrejurări ce nu putea fi prevăzută.

Imprevizibilitatea la care se referă acest text de lege este însă o imprevizibilitate obiectivă, în sensul că nimeni nu poate să prevadă ivirea unei astfel de împrejurări fortuite, însă în cauză nu ne aflăm într-o astfel de situaţie, întrucât în cazul circulaţiei pe drumurile publice, şoferii au obligaţia de a păstra o distanţă în mers suficientă, tocmai pentru a nu fi nevoiţi să intre în coliziune cu autoturismul din faţă în cazul în care acesta ar fi nevoit să frâneze brusc, prin urmare acesta nu numai că trebuia să prevadă o asemenea situaţie, dar avea şi obligaţia legală, astfel că o astfel de împrejurare, care de altfel nici măcar nu s-a dovedit a fi existat în cauză, oricum nu înlătură caracterul contravenţional al faptei.

În consecinţă instanţa reţine că petentul se face vinovat de cele reţinute în cuprinsul procesului verbal de contravenţie, motiv pentru care instanţa a respins plângerea, ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare