Somatie de plata

Dosar nr. 987/216/2009somaţie de plată

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEŞ

SENTINŢA COMERCIALĂ  Nr. 187

Şedinţa publică de la 03 Decembrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE A. B.

Grefier S.E.

Pe rol, judecarea cauzei comerciale având ca obiect somaţie de plată privind pe creditoarea S.C. R.S.A.  B. şi pe debitoarea P. M.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns avocat N. C., pentru debitoare, lipsind părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Avocat N. C, pentru debitoare, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.

Instanţa ia act că nu mai sunt cereri de formulat în cauză şi pe cale de consecinţă constată terminată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul în dezbateri de fond.

Avocat N. C, pentru debitoare, solicită respingerea acţiunii întrucât facturile emise de către creditoare nu sunt însuşite de debitoare, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de OUG 119/2007. Cu cheltuieli de judecată.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei comerciale de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 05.05.2009 sub nr. 987/216/2009 creditoarea S.C. R. S.A. B. a chemat în judecată pe debitoarea P. M., solicitând instanţei să dispună somarea debitoarei la plata sumei de 2.438,60 lei, actualizată în raport de rata inflaţiei, reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie, internet pentru perioada 05.2006-09.2006, majorări de întârziere, majorări la desfiinţare şi dobânda legală. Creditoarea a solicitat şi cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii creditoarea a arătat că între societatea creditoare şi debitoare s-a încheiat un contract care a avut ca obiect furnizarea de servicii de telefonie şi internet; creditoarea a prestat serviciile pentru care s-a obligat, emiţând o serie de facturi, însă debitoarea nu şi-a mai onorat obligaţia de plată a serviciilor furnizate. Astfel, creditoarea a calculat majorări de întârziere având ca temei legal Tarifele Romtelecom aprobate de Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii, în cuantum de 0,15 % pe zi pentru primele 15 zile de întârziere şi de 0,35% pe zi pentru următoarele zile, până la deconectare. Majorările sunt de două feluri – majorări cuprinse în facturi şi majorări la desfiinţare; de asemenea, între momentul deconectării debitoarei şi al convocării sale la conciliere, creditoarea a calculat şi dobânzi legale, conform OG nr. 9/2000.

Creditoarea a mai arătat că suma pe care o pretinde reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 din OG nr. 5/2001.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile OG nr. 5/2001 cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 295/2002, art. 969,1101, 1111 Cod civil, art.379 Cod procedură civilă, art. 7 alin.2 şi art. 10 pct.4 Cod procedură civilă, OG 9/2000.

La cerere au fost anexate modul de calcul al debitului (f.6-8), împuternicire nr. 7022/28.04.2009 (f.9), copii certificate de pe contract de mandat autentificat sub nr. 1858/20.05.2008 (f. 10-13), contract pentru furnizarea serviciului „Click Net Express”  nr. 204/05/DO-209440 din 13.04.2006 şi anexe (f.14-23), fişă client (f.24-25), factura fiscală seria BYCD nr. 7217518/14.05.2006 (f.26), factura fiscală seria BYCE nr. 0786036/14.06.2006 (f.27), factura fiscală seria BYDY nr. 1407811/15.07.2006 (f.28), factura fiscală seria BYDY nr. 4981000/14.08.2006 (f.29), factura fiscală seria BYDY nr. 8232226/14.09.2006 (f.30), copie de pe Ordinul Ministrului comunicaţiilor nr. 122/21.05.1998 (f.31-36).

La data de 29.05.2009, creditoarea a depus la dosarul cauzei concluzii scrise şi un set de înscrisuri (f.42-54).

La data de 01.07.2009 debitoarea a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care s-a solicitat în principal respingerea somaţiei de plată iar în subsidiar, admiterea  în parte a cererii de somaţie de plată, numai pentru debitul de 1.984,64 lei. S-au solicitat şi cheltuieli de judecată.

În motivare, debitoarea a arătat că este vorba de o somaţie de plată, întemeiată pe dispoziţiile OG nr. 5/2001, act normativ ce a fost modificat prin OUG nr. 119/207; pentru emiterea somaţiei de plată creanţa trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă, şi să fie recunoscută de către debitor. Debitoarea a adus la cunoştinţă creditoarei că înţelege să rezilieze contractul încheiat cu S.C. R. S.A., însă din culpa creditoarei contractul a fost reziliat mai târziu. Procedura reglementată de OUG nr. 119/2007 se aplică numai în condiţiile în care creanţa nu este contestată de debitor, deci pentru recuperarea unor creanţe necontestate. Pretinsele convorbiri telefonice şi internetul în perioada mai – septembrie 2006 nu sunt recunoscute de debitoare, existând doar nişte adrese emise de creditoare pe numele debitoarei.

Debitoarea a mai invocat şi prescripţia dreptului la acţiune, întrucât data primirii acţiunii este 5.05.2009, iar în raport de perioada pentru care se solicită contravaloarea serviciilor s-a împlinit termenul general de prescripţie de 3 ani.

Examinând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Analizând cu prioritate excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de debitoare prin întâmpinare, conform dispoziţiilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., instanţa constată că scadenţele facturilor invocate de creditoare sunt datele de 5.06.2006 (pentru f.f. seria BYCD nr. 7217518/14.05.2006), 6.07.2006 (pentru f.f. seria BYCE, nr. 0786036/14.06.2006), 7.08.2006 (pentru f.f. seria BYDY nr. 1407811/15.07.2006), 5.09.2006 (pentru f.f. seria BYDY nr. 4981000/14.08.2006), 6.10.2006 (pentru f.f. seria BYDY nr. 8232226/14.09.2006). Întrucât creditoarea invocă un drept de creanţă, este aplicabil termenul general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, calculat distinct pentru fiecare factură, de la scadenţa menţionată pe aceasta, conform prevederilor art. 7 alin. 3 din Decret. Cererea de emitere a somaţiei de plată, formulată de creditoare, a fost expediată prin poştă instanţei, fiind predată recomandat la oficiul poştal din B. la data de 29.04.2009, şi înregistrată pe rolul instanţei la data de 5.05.2009. Se constată astfel că la data depunerii cererii la oficiul poştal nu se împlinise termenul de prescripţie pentru nici una din facturile invocate de creditoare, astfel că, potrivit art. 104 C.pr.civ., cererea introductivă de instanţă a fost formulată în cadrul termenului general de prescripţie. În consecinţă, excepţia prescripţiei invocată de debitoare prin acţiune este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.

Instanţa constată că cererea introductivă de instanţă este întemeiată pe dispoziţiile OG nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, şi nu pe cele ale OUG nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale; acest din urmă act normativ reglementează o procedură distinctă de cea reglementată de OG nr. 5/2001, şi nu are valoare de modificare a OG nr. 5/2001.

Conform art. 1 al. 1 din O.G. nr. 5/2001, procedura somaţiei de plată se desfăşoară în scopul realizării creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

Creditoarea a invocat în susţinerea pretenţiilor sale contractul pentru furnizarea serviciului „Click Net Express”  nr. 204/05/DO-209440 din 13.04.2006, împreună cu anexele sale, precum şi facturile emise în baza acestuia în perioada mai-septembrie 2006 (f.26-30). Obiectul acestui contract îl constituia prestarea de către creditoare, în favoarea debitoarei P. M., a unor servicii de acces la internet (sub denumirea „ClickNet Express 512”), în schimbul plăţii de către debitoare a contravalorii acestor servicii, conform facturilor emise lunar de creditoare pe baza tarifelor R.. Contractul a fost încheiat pentru o perioadă de 1 an, cu posibilitatea prelungirii duratei (art. 1 din Condiţiile generale pentru furnizarea serviciilor ClickNet Express). La art. 6 din Condiţiile generale se prevedea că în cazul neachitării contravalorii facturii, până la scadenţa menţionată pe aceasta, se percepeau majorările prevăzute în Lista de tarife ROMTELECOM, până la a 60-a zi calendaristică; în a 61-a zi de neplată de la termenul scadent, opera rezilierea de drept a contractului, fără vreo formalitate prealabilă (a se vedea şi art. 11.2).

Creditoarea a emis facturile fiscale seria BYCD nr. 7217518/14.05.2006,  seria BYCE nr. 0786036/14.06.2006, seria BYDY nr. 1407811/15.07.2006, seria BYDY nr. 4981000/14.08.2006, seria BYDY nr. 8232226/14.09.2006, pentru servicii de telefonie şi servicii de internet, contravaloarea totală restantă a acestor facturi fiind evidenţiată în ultima factură  - 1990,42 lei.

Debitoarea a învederat instanţei că nu recunoaşte că a beneficiat de serviciile facturate, iar facturile nu au fost însuşite de aceasta; de asemenea, a menţionat că a solicitat rezilierea contractului încheiat cu creditoarea.

Instanţa reţine că în legăturile cu facturile depuse la dosar, creditoarea a susţinut că acestea au fost acceptate tacit la plată, conform art. 8 din condiţiile generale de prestare a serviciilor, aprobate prin Ordinul nr. 122/1998 al Ministrului comunicaţiilor. Se constată însă că la contractul nr. 204/05/DO-209440 din 13.04.2006 sunt anexate „Condiţii generale pentru furnizarea serviciilor ClickNet Express”, însuşite de ambele părţi prin semnare, care guvernează raportul contractual dintre părţi. Aceste condiţii generale sunt aplicabile în raporturile dintre creditoare şi debitoare, şi nu cele prevăzute în Ordinul 122/1998 al Ministrului comunicaţiilor, cu atât mai mult cu cât Ordinul respectiv a fost adoptat în perioada anterioară privatizării ROMTELECOM (fapt notoriu), când ROMTELECOM era Societatea Naţională de Telecomunicaţii "Romtelecom" - S.A., iar atribuţiile adunării generale a acţionarilor erau exercitate în numele acţionarului unic (statul român) de către Ministerul Comunicaţiilor, prin ministru (art. 9 alin. 2 din HG nr. 673/1997 privind înfiinţarea Societăţii Naţionale de Telecomunicaţii "Romtelecom" - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome "Rom-Telecom").

În Condiţiile generale pentru furnizarea serviciilor ClickNet Express – anexă la contractul nr. 204/05/DO-209440 din 13.04.2006 intervenit între părţi nu sunt dispoziţii referitoare la acceptarea tacită a facturilor de către abonat, prin necontestarea lor într-un anumit termen. Astfel, nu se poate considera că facturile au fost acceptate de către debitoare prin necontestarea lor, având în vedere că la dosar nu sunt depuse nici dovezi privind comunicarea acestor facturi către debitoare.

Creditoarea a mai arătat că acceptarea tacită a facturilor restante rezultă şi din plăţile parţiale efectuate de către debitoare. Se constată că în fişa clientului P. M., depusă la dosar (f.24), este evidenţiată doar plata unei sume de 123 lei din contravaloarea facturii seria BYDY nr. 1407811/15.07.2006. Creditoarea nu a depus însă la dosar şi un extras de cont, în care să se evidenţieze această plată. Astfel, nu se poate considera, doar pe baza fişei clientului, întocmită de creditoare, că debitoarea a acceptat la plată factura fiscală seria BYDY nr. 1407811/15.07.2006.

Instanţa mai reţine şi faptul că obiectul contractului nr. 204/05/DO-209440 din 13.04.2006 a constat în prestarea unor servicii de internet către debitoare, însă în facturile depuse la dosar sunt evidenţiate atât servicii de internet, cât şi servicii de telefonie.

Pentru considerentele expuse, având în vedere şi nerecunoaşterea de către debitoare a datoriei pretinse de creditoare prin acţiune, instanţa apreciază că creanţa principală constând în contravaloare servicii de telefonie şi internet, în cuantum de 1.984,64 lei, nu are un caracter cert, în sensul art. 379 alin. 3 C.pr.civ., dovada existenţei contractului dintre părţi nefiind suficientă. Pentru lămurirea situaţiei legate de executarea contractului de către ambele părţi sunt necesare cercetări de fond, ce nu pot fi efectuate în cadrul procedurii somaţiei de plată reglementată de OG nr. 5/2001. În consecinţă, nici creanţele accesorii, reprezentând majorări de întârziere şi dobânda legală, nu au un caracter cert.

Întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile speciale de admisibilitate prevăzute de art. 1 alin. 1 din OG nr. 5/2001, instanţa va respinge cererea de emitere a somaţiei de plată formulată de creditoarea S.C. R. S.A., ca inadmisibilă.

Având în vedere că debitoarea nu a căzut în pretenţii faţă de creditoare, conform dispoziţiilor art. 274 C.pr.civ. nu va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată solicitate de creditoare, însă aceasta din urmă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de debitoare, constând în onorariu de avocat, conform chitanţei nr. 69/1.07.2009 (f.63).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de debitoare prin întâmpinare, ca nefondată.

Respinge cererea de somaţie de plată formulată de creditoarea S.C. R. S.A. B. la mandatar S.C. C. E. S.R.L.,  împotriva  debitoarei P. M., .ca inadmisibilă.

Obligă creditoarea să plătească debitoarei 200 de lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 03.12.2009.

Preşedinte,Grefier,

A. B. S. E

AB/SE  11.01.2010

4 ex.

Domenii speta

Spete similare