In temeiul art. 137 C.pr.cv, va analiza cu prioritate exceptia autoritatii de lucru judecat, in conditiile in care o eventuala admiterea a acesteia ar face inutila analiza celorlalte exceptii invocate in cauza si retine ca, potrivit art. 1201 C.civ, pentru a putea fi retinuta aceasta exceptie, trebuie întrunite cumulativ 3 conditii esentiale: identitate de obiect, identitate de cauza, identitate de parti între cele doua actiuni si, în plus, una din cele doua actiuni trebuie sa fi fost solutionata anterior cel putin în mod definitiv printr-o hotarâre judecatoreasca.
Atâta timp cât prin sentinta civila 1841/11.09.2003, cererea formulata de reclamantele de restituire a marcilor postale a fost respinsa ca netimbrata, fara a fi analizata si solutionata defintiv si irevocabil pe fondul ei, instanta va respinge exceptia autoritatii de lucru judecat ca neîntemeiata.
Instanta va analiza in continuare exceptia prescriptiei, exceptie procesuala de procedura, fiind necesar a se stabili înaintea altor elemente daca actiunea este formulata in termenul legal.
In primul rând, instanta retine ca cererea reclamantelor este o cerere in revendicare mobiliara clasica, tinând cont de dispozitiile art. 84 C.pr.cv conform carora o instanta nu este legata de denumirea data de parte unei cereri.
Astfel, orice de câte ori pretinsul proprietar neposesor cere restituirea unor bunuri ale sale de la posesorul pretins neproprietar, asa cum au solicitat reclamantele si in cererea initiala si prin precizarile depuse, ne aflam în prezenta unei actiuni in revendicare. Sustinerile reclamantelor cum ca obiectul actiunii îl constituie de fapt o obligatie de a da cu cele doua elemente pe care le presupune: a transfera al dreptului de proprietate si a remite bunurile in materialitatea lor, nu reprezinta de fapt decât o revendicare clasica exprimata in mai multe cuvinte, dar care tot revendicare ramâne. Actiunea in revendicare exact asta presupune sa se solicite de catre pretinsul proprietar ca un posesor pretins neproprietar sa fie obligat sa ii respecte pretinsul drept de proprietate, sa îl lase in deplina proprietate si linistita posesie si sa îi si restituie bunurile, sa i le remita în materialitatea lor, de buna voie sau, în caz de refuz, prin executare silita.
Faptul ca actiunea are ca obiect revendicare indiferent cum încearca reclamantele sa o denumeasca, rezulta chiar din cuprinsul fostului art. 80 din Legea nr. 182/2000 (actualmente 99 din legea republicata) pe care si-au întemeiat reclamantele actiunea, articol care prevede expres "bunurile culturale mobile preluate ilegal de autoritati ale statului dupa data de 6 septembrie 1940 pot fi revendicate de proprietarii de drept si vor fi restituite acestora de catre institutiile care le detin, pe baza unei hotarâri judecatoresti definitive. Actiunile în justitie pentru revendicare sunt scutite de taxe judiciare de timbru".
Dar, desi actiunea in revendicare mobiliara, instanta constata ca actiunea nu este prescrisa.
In cauza nu sunt incidente dispozitiile Decretului 167/1959 invocate de pârâti, art. 21 din Decret prevazând expres ca dispozitiile Decretului de fata nu se aplica dreptului la actiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitatiune, servitute si superficie. Dreptul la actiunile care vizeaza dreptul de proprietate, asa cum este actiunea de revendicare, sunt supuse dispozitiilor Codului civil. Fie ca mergem pe art. 1890 C.cv.si consideram actiunea in revendicare mobiliara ca fiind prescriptibila in 30 de ani, fie ca mergem pe linia majoritara a practicii, ca actiunea in revendicare mobiliara de la tertul de rea credinta este imprescriptibila, dreptul material la actiune in prezenta cauza nu este prescris, marcile postale fiind preluate in anul 1988.
Sustinerile pârâtului xxxxx ca aceste bunuri ar fi fost preluate legal si ca, implicit, nu ar fi tert de rea credinta, tin de fondul cauzei, aceste aspecte urmând a fi stabilite dupa administrarea probatoriului. Ceea ce conteaza la acest moment este ca reclamantele sustin ca marcile ar fi fost preluate nelegal, ca autoritatile sunt niste terti posesori sau detentori de rea credinta si in raport de aceste sustineri stabilim daca termenul de prescriptie aplicabil.
Instanta va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantelor invocata de paratul xxxxx, calitate procesuala activa apartinând pretinsului proprietar, iar in
caz de deces, mostenitorilor acestuia. Or, reclamantele, in conditiile art. 669 C.cv, sunt mostenitoarele numitei xxxxx in calitate de fiice ale acesteia. Faptul ca marcile postale nu au fost incluse in certificatul de mostenitor nu desfiinteaza calitatea reclamantelor de mostenitor, cu atât mai putin cu cât, sunt mii de cazuri in care mostenitorii nici nu deschid in mod oficial succesiunile autorilor lor si nu au nici un fel de certificat de mostenitor, fara ca asta sa insemne ca nu mai sunt mostenitori, dupa cum pot fi eliberate si certificate de mostenitor suplimentare. Calitatea procesuala activa nu este data de componenta masei succesorale dintr-un certificat de mostenitor, ci de calitatea de mostenitor a celui care se pretinde ca ar fi fost proprietar.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a xxxxx, fata de dispozitiile art. 137 C.pr.cv, având in vedere ca pentru solutionarea acestei exceptii este necesara administrarea de probe comune cu cele necesare pentru solutionarea fondului cauze, instanta o va uni cu fondul.
Tribunalul Iași
Liberare provizorie pe cauţiune; Motivarea lapidară a soluţiei dată de prima instanţa ; Remedii procesuale în recurs; Art. 6 paragraf 1 CEDO; opinie separata.
Tribunalul Vaslui
calcul termen împotriva soluţiilor prevăzute de art. 278 cod procedură penală
Judecătoria Făurei
Neîndeplinirea actelor procesuale stabilite de procuror în cazul desfiinţării rezoluţiei atacate şi restituirii cauzei organelor de cercetare penală pentru a continua cercetările
Curtea de Apel Craiova
Competenţa instanţelor din statele membre ale Uniunii Europene în soluţionarea cererilor privind încredinţarea minorilor. Excepţia de la regula de competenţă instituită prin art. 8 alin (1) din Regulamentul C.E. nr.2201/2003. Competenţa instanţe...
Curtea de Apel Iași
Neaplicarea motivului opţional de refuz a executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 98 alin. 2 lit. a din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională cu modificări și completări, în situaţia în care faptele care moti