Restituiri.

Restituiri.

Emiterea unei dispoziţii de stabilire a măsurilor reparatorii. Exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Emiterea unei dispoziţii prin care se modifică dispoziţia iniţială, ca urmare a exercitării controlului de legalitate. Imposibilitatea repunerii în discuţie a drepturilor stabilite prin dispoziţia iniţială, care nu a fost contestată.

art. 26 din Legea nr.10/2001

Prin Dispoziţia nr. 10271/18.04.2008 a Primarului General al Municipiului Bucureşti, s-a soluţionat notificarea formulata în sensul ca s-a dispus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Bucureşti, sector 3, Calea Vitan nr.119, compus din teren în suprafaţa de 736 mp (nu de 830 mp cum se solicitase prin notificare) şi diferenţa dintre despăgubirile incasate şi valoarea de piaţa pentru construcţia demolata în suprafaţă de 94 mp.

Ulterior, Instituţia Prefectului, în cadrul efectuării controlului de legalitate, constatând că atât suprafaţa terenului cât şi a construcţiei demolate, pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin această dispoziţie, sunt mai mari, a solicitat, în termenul legal, modificarea acestei dispoziţii, în sensul acordării de masuri reparatorii în echivalent pentru construcţia în suprafaţa de 113,87 mp şi teren în suprafaţa de 773 mp, nu pentru o construcţie în suprafaţă de 94 mp şi teren în suprafaţă de 736 mp, cum s-a dispus prin Dispoziţia nr. /18.04.2008.

Prin dispoziţia contestată nu au fost anulate sau diminuate măsurile reparatorii propuse pentru imobilul notificat prin Dispoziţia nr. /18.04.2008 a Primarului General al Municipiului Bucureşti, ci dimpotrivă, în urma exercitării controlului de legalitate de către Instituţia Prefectului atât suprafaţa terenului cât şi cea a construcţiei demolate, pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în temeiul Legii nr. 10/2001 au fost majorate.

Este adevărat că recurentului reclamant nu i s-a recunoscut dreptul la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 pentru întreaga suprafaţă ce a format obiect al notificării, însă diminuarea suprafeţei de teren nu s-a produs prin dispoziţia contestată, emisă în urma controlului de legalitate exercitat de Instituţia Prefectului, ci chiar prin Dispoziţia nr. /18.04.2008 a Primarului General al Municipiului Bucureşti.

Or, această dispoziţie nu a fost atacată cu o contestaţie formulată în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001, recurentul reclamant fiind practic de acord cu măsurile reparatorii acordate şi întinderea acestora.

(Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a-IV-a Civilă, decizia civilă nr.1637/08.10.2013, în dosarul nr. 22168/3/2012)

Prin cererea înregistrată la data de 14.06.2012, pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a III-a Civilă, sub nr. 22168/3/2012, reclamantul  P.I.  în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi Primarul General a formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei acestuia din urmă, nr. /16.05.2012, solicitând:

- să fie obligaţi paraţii sa emită în favoarea sa dispoziţie conţinând propunere de acordare de masuri reparatorii şi pentru diferenţa de teren în suprafaţa de 57,00 mp, situat în Bucureşti, C  V, sector 3;

- să fie obligaţi pârâţii la plata daunelor cominatorii de 500 lei pe fiecare zi de întârziere de la introducerea cererii sau de la pronunţare până la îndeplinirea dispozitivului astfel cum va fi pronunţat.

- obligarea paraţilor la plata cheltuielilor de judecata efectuate cu acest litigiu.

În motivarea contestaţiei formulate, reclamantul  arată că, în fapt, în anul 2002, impreuna cu sora sa, P.M. (decedata ulterior formulării notificării), prin notificarea nr., au solicitat P.M.B, sa emită dispoziţie prin care sa le restituie în natura ori în echivalent, imobilul situat în Bucureşti, sector 3, C.V nr., ce a fost expropriat în anul 1986, cu precizarea ca acesta era compus la momentul exproprierii din teren în suprafaţa de 830 mp şi construcţia edificata pe acesta, demolata, pentru care s-au primit despăgubiri în valoare de 80.000 lei.

In concluzie, au solicitat restituirea terenului (in natura ori echivalent) în suprafaţa de 830 mp şi diferenţa dintre despăgubirile incasate şi valoarea de piaţa a construcţiei demolate.

Prin Dispoziţia nr. /18.04.2008 a Primarului General al Municipiului Bucureşti, s-a soluţionat notificarea formulata în sensul ca s-a dispus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Bucureşti, sector 3, C V nr., compus din teren în suprafaţa de 736 mp şi diferenţa dintre despăgubirile incasate şi valoarea de piaţa pentru construcţia demolata.

Prin adresa nr.LV//P/22.07.2009 emisa de Guvernul României Cabinet Prefect, inregistrata la Primăria Municipiului Bucuresti - Directia Juridic, Contencios şi Legislaţie cu nr. /23.07.2009, s-a solicitat, în termenul legal, modificarea acestei dispoziţii, în sensul clarificării neconcordantelor cuprinse în respectiva dispoziţie, cu referire la suprafaţa de teren ce a făcut obiectul exproprierii.

Întrucât Primăria nu a dat curs adresei Prefecturii, aceasta a contestat în instanţa Dispoziţia Primarului General nr. /18.04.2008, formându-se dosarul civil nr. 43779/3/2009, soluţionat cu respingerea acţiunii.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs Prefectul Municipiului Bucureşti, soluţionat la 14.03.2011 de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal, prin "admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei către Tribunalul Bucureşti spre competenta soluţionare".

Prin sentinţa civilă nr. 943 din 30.04.2013, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a Civilă a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin Dispoziţia nr. /2008 emisă de pârât se propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în difererenţa dintre suma încasată şi valoarea de piaţă actualizată, pentru construcţia demolată în suprafaţă de 94,00 m.p. şi pentru terenul în suprafaţă de 736,00 m.p., afectat de elemente de sistematizare, trotuar pietonal şi spaţiu verde aferent blocului V21B, alee de circulatie –A.B., trotuar pietonal precum şi de reţele edilitare subterane, situat în Bucureşti, C.V., sector 3, imposibil de restituit persoanei îndreptăţite – P.I..

Prin Dispoziţia nr. /2012 emisă de pârât (f. 11-12) se modifică articolul 1 al Dispoziţiei nr. /18.04.2008 a PGM B şi va avea următorul conţinut: "Se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru imobilul situat în Bucureşti, C.V., sector 3, compus din teren în suprafaţă de 773,00 m.p. şi construcţie demolată, constând în diferenţa dintre despăgubirile încasate şi valoarea de piaţă, în suprafaţă construită desfăşurată de 113,87 m.p., imposibil de restituit în natură persoanei îndreptăţite: Preda Ion, şi se respinge notificarea formulată de privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru diferenţa de teren în suprafaţă de 57,00 m.p situat în Bucureşti, C.V nr., sector 3, ca nedovedită (nu se face dovada preluării abuzive)."

Potrivit  adresa /2012 emisă de Primăria sector 3 Bucureşti Direcţia de impozite şi taxe cu privire la istoricul de rol fiscal se reţine că începând cu anul 1952, pe rolul fiscal al imobilului situat la adresa din Bucureşti, Str.V, sector 3. au figurat impuşi ca plătitori de impozit M şi V N, pentru clădire şi teren în suprafaţa totala de 774 mp, începând cu anul 1957, pe rolul fiscal al imobilului situat la adresa din Bucureşti, Sos.V, sector 3. a figurat impusa ca plătitoare de impozit numita T.Jpentru construcţie şi teren în suprafaţa totala de 830 mp (impunerea fiind efectuata în baza referatului inspectorului fiscal, a cererii de impunere şi a contractului de  vânzare - cumpărare din data de 19.12.1957, prin care T.J. a cumpărat de la P.M.,S. E, N V, N A şi N E imobilul mai sus menţionat).

In anul 1986, rolul fiscal al imobilului situat la adresa din C.V. sector 3, a fost încetată în baza cererii de radiere, a referatului inspectorului fiscal şi a procesului-verbal  de predare-primire din data de 17.03.1986, prin care ICRAL VITAN a predat pentru demolare imobilul mai sus menţionat.

In prezent, la adresa din C.V nr.. este construit blocul V21B.

Conform actului de preluare  - Decretul nr 111/07.04.1986, anexa 1, poziţia 88 suprafaţa de teren expropriată a fost de 773 mp, suprafaţă menţionată atât în Nota de reconstituire, cât şi în Fişa tehnică a imobilului.

Faţă de dispoziţiile art.23.1.din Normele Metodologice de aplicare a Legii 10/2001, art. 24 alin. 1 din Legea 10/2001  şi faţă de situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat, tribunalul a constatat că în speţă reclamantul nu a făcut dovada la data preluării şi a suprafeţei de 57 mp pe care o solicită, în actul normativ de preluare arătându-se că suprafaţa imobilului este de 773 mp, suprafaţă pentru care de altfel s-a şi stabilit dreptul reclamantului la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.

În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul P.I., în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C.proc.civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că, în considerentele sentinţei recurate, instanţa de fond se mărgineşte să copieze o serie de dispoziţii legale prevăzute de Legea nr. 10/2001, în baza cărora argumentează că a aplicat soluţia, raportat şi la situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauza, ceea ce echivalează cu nemotivarea soluţiei.

Recurentul-reclamant arată că a respectat întru-totul dispoziţiile inserate în considerentele sentinţei, prevăzute de art. 23.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, privitor la dovada dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 830 mp teren.

În ceea ce priveşte dispoziţiile prevăzute de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, recurentul-reclamant arată că urmează să se constate faptul ca instanţa de fond a dat pe de o parte o interpretare greşita normei menţionate, întrucât întinderea dreptului de proprietate se prezuma a fi cea din actul de preluare doar în lipsa unor probe contrare, iar pe de altă parte, a ignorat actele depuse de el în dovedirea întinderii dreptului său de proprietate.

Prin decizia civilă nr.1637/08.10.2013, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti- Secţia a IV a Civilă a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant P.I., împotriva sentinţei civile nr. 943/30.04.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a Civilă, în dosarul nr. 22168/3/2012, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi MBPGMBPG.

Examinând sentinţa recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte critica ce vizează nemotivarea hotărârii recurate, Curtea constată că instanţa de fond a arătat în cuprinsul considerentelor acestei hotărâri argumentele care au stat la baza soluţiei pronunţate, făcând trimitere atât la dispoziţiile legale, apreciate de tribunal ca fiind incidente în speţă, cât şi la probele avute în vedere pentru stabilirea situaţiei de fapt.

Cu toate acestea, deşi Curtea reţine ca fiind corectă soluţia de respingere a contestaţiei formulată de recurent, apreciază că argumentele avute în vedere de instanţa de fond nu sunt corecte, urmând a înlocui motivarea soluţiei. 

Astfel, Curtea constată că prin notificarea nr.296/2002, recurentul reclamant, împreună cu sora sa, P.M., au solicitat P.M.B, sa emită dispoziţie prin care sa le restituie în natura ori în echivalent, imobilul situat în Bucureşti, sector 3, CV, ce a fost expropriat în anul 1986, cu precizarea ca acesta era compus la momentul exproprierii din teren în suprafaţa de 830 mp şi construcţia edificata pe acesta, demolata, pentru care s-au primit despăgubiri în valoare de 80.000 lei.

Prin Dispoziţia nr. /18.04.2008 a PGMB s-a soluţionat notificarea formulata în sensul ca s-a dispus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Bucureşti, sector 3, C.V, compus din teren în suprafaţa de 736 mp (nu de 830 mp cum se solicitase prin notificare) şi diferenţa dintre despăgubirile incasate şi valoarea de piaţa pentru construcţia demolata în suprafaţă de 94 mp.

Ulterior, Instituţia Prefectului, în cadrul efectuării controlului de legalitate, constatând că atât suprafaţa terenului cât şi a construcţiei demolate, pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin această dispoziţie, sunt mai mari, a solicitat, în termenul legal, modificarea acestei dispoziţii, în sensul acordării de masuri reparatorii în echivalent pentru construcţia în suprafaţa de 113,87 mp şi teren în suprafaţa de 773 mp, nu pentru o construcţie în suprafaţă de 94 mp şi teren în suprafaţă de 736 mp, cum s-a dispus prin Dispoziţia nr. /18.04.2008.

Astfel,  la data de 16.05.2012, s-a emis Dispoziţia nr., prin care a fost modificată Dispoziţia nr. /18.04.2008 în sensul mai sus arătat.

Această ultimă dispoziţie a fost contestată de recurentul reclamant în prezenta cauză, motivat de faptul că nu au fost acordate măsuri reparatorii (in natura ori echivalent) şi pentru suprafaţa de 57 mp teren.

Sub acest aspect, Curtea constată însă că prin dispoziţia contestată nu au fost anulate sau diminuate măsurile reparatorii propuse pentru imobilul notificat prin Dispoziţia nr. /18.04.2008 a P.G.M.B, ci dimpotrivă, în urma exercitării controlului de legalitate de către Instituţia Prefectului atât suprafaţa terenului cât şi cea a construcţiei demolate, pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în temeiul Legii nr. 10/2001 au fost majorate.

Este adevărat că recurentului reclamant nu i s-a recunoscut dreptul la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 pentru întreaga suprafaţă ce a format obiect al notificării, însă diminuarea suprafeţei de teren nu s-a produs prin dispoziţia contestată, emisă în urma controlului de legalitate exercitat de Instituţia Prefectului, ci chiar prin Dispoziţia nr. /18.04.2008 a P.G.M.B.

Or, această dispoziţie nu a fost atacată cu o contestaţie formulată în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001, recurentul reclamant fiind practic de acord cu măsurile reparatorii acordate şi întinderea acestora.

Măsurile reparatorii stabilite prin Dispoziţia nr. /18.04.2008 a P.G.M.B, emisă în cadrul procedurii administrative, au dobândit un caracter definitiv, astfel că în prezent recurentul nu poate redobândi prin prezenta contestaţie, formulată împotriva dispoziţiei emisă în urma controlului de legalitate, prin care, de altfel s-a recunoscut o întindere mai mare a dreptului de proprietate pentru care se acordă măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 10/2001, dreptul la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru o suprafaţă de teren pentru care nu s-au acordat astfel de măsuri nici prin Dispoziţia nr. /18.04.2008 a P.G.M.B, însuşită de recurent, în calitate de persoană îndreptăţită.

Dacă s-ar accepta contrariul,  s-ar ajunge la eludarea dispozitiilor imperative ale Legii nr. 10/2001, permiţându-se repunerea în discuţie a întinderii dreptului după împlinirea termenelor prevăzute de lege.

Faţă de cele reţinute, Curtea apreciază că nu există motive prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, care să atragă modificarea sau casarea sentinţei şi nici motive prevăzute de art.306 Cod procedură civilă, astfel încât, în baza art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare