Suspendarea

Suspendarea

 Menţinerea suspendării în situaţia în care partea învederează că a depus toate diligenţele necesare pentru a identifica moştenitorii. Lipsa rolului activ al instanţei în susţinerea eforturilor părţii de a identifica moştenitorii.

art. 243 şi 244 din Codul de Procedură Civilă

Suspendarea judecăţii în condiţiile art. 243 Cod procedură civilă poate fi dispusă şi menţinută numai motivat de ideea necesitatii de lamurire a cadrului procesual subiectiv, prin identificarea moştenitorilor, identificare care este pusa in sarcina partii.

Situaţia trebuie însă, în mod evident, apreciată raportat la circumstanţele concrete ale fiecărei speţe, pentru că, aşa cum corect arată recurentul reclamant, în condiţiile în care unei părţi îi este absolut imposibil practic să afle cine este moştenitor, aceasta să nu fie sancţionată cu aceea că cererea nu este practic judecată şi, în final, cu perimarea judecăţii (care ar interveni în mod inevitabil).

Partea trebuie pusă în situaţia de a face demersurile normale şi accesibile ei, în măsura în care mai există alte demersuri care nu-i sunt accesibile părţii, dar care rămân deschise instanţei de judecată, instanţa este datoare să acorde sprijinul necesar.

A aplica dispoziţiile art. 245 cu referire la art. 243 Cod procedură civilă în modul strict formal abordat de tribunal, consideră Curtea, nu este temeinic şi nici chiar acceptabil legal, faţă de faptul că într-o asemenea situaţie menţinerea reţinerii suspendării este de natură să prejudicieze grav o parte care nu este în culpă procesuală.

(Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a-IV-a Civilă, decizia civilă nr.1759/22.10.2013, în dosarul nr. 45812/3/2008)

Prin încheierea din 21.06.2012 pronuntata de Tribunalul Bucureşti Secţia a  V-a Civilă s-a dispus suspendarea judecatii cauzei prezente, fata de decesul pârâte O.E, in conditiile art. 243 C.pr.civ..

La data de  17.10.2012 s-a formulat cerere de repunere pe rol de către numita N.A, aceasta aratand ca este mostenitoarea defunctei . Cererea a primit termen de judecata la 07.03.2013.

La data de 04.03.2013 s-a depus cerere de repunere pe rol si de catre reclamantul I.F.

Prin încheierea din 07.03.2013 Tribunalul Bucureşti  a  constatat că în cauză subzistă temeiurile suspendării dispuse prin încheierea de şedinţă din 21.06.2012, faţă de împrejurarea că la dosar nu a fost depus un certificat de moştenitor de pe urma defunctei pârâte O.E., şi respinge cererea de repunere pe rol.

Impotriva acestei incheieri a fost formulat prezentul recurs de catre reclamantul Irimescu Florin, dezvoltându-se următoarele critici:

În tot timpul cât a durat suspendarea, recurentul a făcut demersuri legale pentru aflarea moştenitorilor defunctei O.E., la Camera Notarilor Publici, sens în care a depus certificate, astfel că a epuizat toate modalităţile accesibile lui, neputând solicita relaţii la organele fiscale sau la biroul de testamente, întrucât acestea nu sunt publice.

A nu dispune repunerea pe rol, înseamnă a sancţiona pe reclamant, care nu are nici o culpă, măsura fiind nelegală, fiind un refuz de judecată.

Prin decizia civilă nr.1759/22.10.2013, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a-IV-a Civilă, a fost admis recursul, a fost modificată încheierea recurată în sensul că admite cererea de repunere pe rol şi trimite cauza la Tribunalul Bucureşti Secţia a V-a Civilă pentru continuarea judecăţii.

Soluţionând recursul declarat, în raport de criticile formulate, Curtea constata următoarele:

Ulterior suspendării judecăţii dispusă la 21.06.2012 faţă de decesul pârâtei O.E., la data de 17.10.2012 s-a depus la dosarul tribunalului o cerere de  reluare a judecăţii de către numita N.A., în calitate de moştenitoare a defunctei, ataşându-se şi copia actului de identitate a acesteia şi  copie a testamentului autentificat sub nr. 2201/1997, prin care defuncta o instituia legatar universal pe numita N.A.,aceasta fiind de altfel şi fiica defunctei (f. 198- 200 dosar T.B, Vol. II). Cererea acesteia a primit termen pentru solutionare ( pentru discutarea cererii de repunere pe rol) la 07.03.2013. S-a dispus citarea partilor.

Totodată s-a depus la 04.03.2013 şi de către reclamantul I.F. cerere de reluare a judecăţii ( f. 233 dosar TB vol. 2 ), acesta arătând că a făcut demersurile accesibile lui la Camera Notarilor Publici, fără să poată identifica moştenitori, şi că urmează fie să se identifice moştenitorii, fie să se procedeze la vacanţa succesorală, M.B. fiind oricum parte în cauză.

Reclamantul ataşa cererii sale dovezi ale demersurilor făcute la Camera Notarilor Publici.

Prin încheierea din 07.03.2013, tribunalul respinge „cererea de repunere pe rol”, motivând că nu s-a depus certificatul de moştenitor de pe urma defunctei.

Curtea constata inainte de toate ca nu s-a aratat de catre tribunal care anume cerere de repunere pe rol a fost respinsa, exprimarea fiind generica, in conditiile in care fusesera formulate doua astfel de cereri. Se constata ca tribunalul nu face de altfel nicio referire la cererile de repunere pe rol ( niciuna dintre ele ) nici in considerentele incheierii, dupa cum nu motiveaza nimic concret raportat la cele sustinute prin aceste doua cereri.

Avand in vedere aceste imprejurari, Curtea constata ca nu se poate interpreta decat ca au fost avute in vedere de catre tribunal ambele cereri.

Curtea apreciază că această solutie a tribunalului de mentinere a masurii suspendarii este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

Suspendarea judecăţii în condiţiile art. 243 Cod procedură civilă poate fi dispusă şi menţinută numai motivat de ideea necesitatii de lamurire a cadrului procesual subiectiv, prin identificarea moştenitorilor, identificare care este pusa in sarcina partii.

Situaţia trebuie însă, în mod evident, apreciată raportat la circumstanţele concrete ale fiecărei speţe, pentru că, aşa cum corect arată recurentul reclamant, în condiţiile în care unei părţi îi este absolut imposibil practic să afle cine este moştenitor, aceasta să nu fie sancţionată cu aceea că cererea nu este practic judecată şi, în final, cu perimarea judecăţii (care ar interveni în mod inevitabil).

Partea trebuie pusă în situaţia de a face demersurile normale şi accesibile ei, în măsura în care mai există alte demersuri care nu-i sunt accesibile părţii, dar care rămân deschise instanţei de judecată, instanţa este datoare să acorde sprijinul necesar.

A aplica dispoziţiile art. 245 cu referire la art. 243 Cod procedură civilă în modul strict formal abordat de tribunal, consideră Curtea, nu este temeinic şi nici chiar acceptabil legal, faţă de faptul că într-o asemenea situaţie menţinea reţinerii suspendării este de natură să prejudicieze grav o parte care nu este în culpă procesuală.

Aşadar în cauză, Curtea apreciază că tribunalul a soluţionat greşit cererea de repunere pe rol formulata de reclamant, fiind in fata demersurilor pe care acesta le-a facut sa identifice mostenitorul si vazand cererea acestuia de a ii fi acordat sprijin pentru accesarea altor cai de identificare a mostenitorului ( sau, in ultima instanta, de considerare vacanta a  mostenirii) solutia legala fiind aceea de repunere pe rol a cauzei.

Aceasta ar fi fost solutia chiar si in cazul in care in dosar singura cerere ar fi fost a reclamantului.

În cauza prezenta insa, în mod particular, Curtea constată că tribunalul a fost investit si cu cererea de repunere pe rol facuta de succesibil, astfel, cu atat mai mult solutia dispusa apare ca fiind nelegala si netemeinica. 

Anume, aşa cum s-a arătat mai sus, însuşi acest succesibil, d-na N.A., a solicitat redeschiderea judecăţii, indicându-şi domiciliul şi dovedindu-şi calitatea de succesibil cu testament autentic si copie a actului de identitate.

Tribunalul nu face nicio referire la aceste imprejurari.

Elementele relevante în cadrul acestei cereri şi dovezile produse de succesibil puteau şi trebuiau să fie avute în vedere de către tribunal chiar în cadrul soluţionării cererii formulată de reclamant, esenţial fiind că se cunoştea persoana succesibilului şi că astfel era surmontat motivul de suspendare.

Cu atat mai mult cererea insusi a succesibilului nu putea fi respinsa.

Nu este obligatorie depunerea unui certificat de moştenitor, pe care tribunalul il invoca, intrucat, aşa cum bine se ştie, acceptarea moştenirii poate fi şi tacită, iar pe de alta parte funcţia de insezinare produsă de certificatul de moştenitor priveşte exclusiv pe succesibil, şi de altfel în cauza prezentă, succesibilul fiind fiică, este moştenitor sezinar, deci nu are o nevoie imperioasă de obţinere a unui certificat de moştenitor.

Pentru aceste motive, în baza art. 312 C.pr.civ., va fi admis recursul formulat, va fi modificata încheierea recurată, in sensul admiterii cererii de repunere pe rol, cu consecinta trimiterii cauzei la Tribunalul Bucureşti Secţia a  V- a Civilă pentru continuarea judecăţii.

Domenii speta

Spete similare