Litigii cu profesioniştii. Cerere de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă. Condiţii de admisibilitate.

Litigii cu profesioniştii.

Cerere de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă. Condiţii de admisibilitate.

Curtea constată că potrivit art. 322 pct.7 C. pr. civ. este motiv de revizuire a unei hotărâri definitive când există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Sunt revizuibile hotărârile potrivnice dacă prin ele se rezolvă fondul cauzei, atunci când soluţiile date sunt contradictorii. Nu se poate fi deci primi teza intimatei care susţine că sunt revizuibile doar hotărârile care au intrat în autoritate de lucru judecat, aşa cum va fi arătat şi în continuare. În speţă, există două hotărâri contradictorii căci prin acestea s-au emis soluţii potrivnice.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 196 din 17.01.2014)

Constată că la 18.10.2012 SC B M SRL a formulat cerere de revizuire a sentinţei civile nr.11604 din 18.09.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia a VI-a civilă, dosar nr.38900/3/2010, solicitând anularea acesteia deoarece este contrară sentinţei civile nr.8233 din 20.06.2011 pronunţată de aceeaşi instanţă în aceeaşi cauză, intimată fiind SC E H SRL.

În motivare se susţine că prin ordonanţa nr.3261 din 21.04.2010 a judecătoriei sectorului 6 Bucureşti a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti secţia a VI-a; că prin sentinţa nr.7692/01.07.2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admisă cererea şi a fost somată debitoarea să plătească creditoarei suma de 101.145,90 lei, contravaloarea facturii, în termen de 30 zile de la comunicare; că prin sentinţa civilă nr. 8233 din 20.06.2011 a Tribunalul Bucureşti a fost admisă cererea în anulare formulată de SC B M SRL, a fost anulată sentinţa nr.7692/01.07.2010, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului şi a fost constatat ivit conflictul de competenţă; că prin sentinţa civilă nr.88 din 05.09.2011 (dos. nr.7029/2/2011) Curtea de apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată sesizarea Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a Comercială; că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul formulat împotriva soluţiei dată de Curtea de apel; că prin sentinţa civilă nr.11604 din 08.09.2012 a fost respinsă cererea privind trimiterea dosarului la judecătoria sectorului 6 Bucureşti şi judecând a doua oară acţiunea în anulare a respins-o, ca neîntemeiată, deşi anterior a fost admisă.

Revizuienta susţine că există contrarietate între sentinţa civilă nr.8233 din 20.06.2011 şi sentinţa civilă nr.11604 din 18.09.2012, ambele fiind pronunţate de Tribunalul Bucureşti secţia a VI-a civilă, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de textul art.322 pct.7 C. pr. civ.

La 13.06.2013 SC E H SRL a depus întâmpinare solicitând trimiterea cauzei către Curtea de Apel Bucureşti.

Pe fond a solicitat respingerea cererii de revizuire deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile revizuirii având în vedere că cele două soluţii au fost pronunţate în acelaşi dosar; că nu există două hotărâri definitive contradictorii deoarece în prima hotărâre este pronunţată în temeiul unei excepţii procesuale iar în cealaltă este pronunţată în fond; şi că în fine nu este îndeplinită nici condiţia ca cele două hotărâri să fie susceptibile de a fi atacate cu revizuire căci în prima instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale şi a trimis cauza spre judecare la Curtea de Apel Bucureşti astfel că această hotărâre nu este supusă revizuirii căci nu soluţionează cauza pe fond.

Prin sentinţa nr.4888 din 13.06.2013 a Tribunalului Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi declinată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti competenţa soluţionării cererii de revizuire formulată de SC B M SRL în contradictoriu cu SC E H SRL.

S-a reţinut că potrivit art.323 alin.1 C. pr. civ. revizuirea întemeiată pe cazul prevăzut de art.322 pct.7 C. pr. civ. este de competenţa instanţei mai mare în grad faţă de instanţele ce au pronunţat hotărârea.

Cererea a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti sub nr.5342/2/2013.

Verificând cererea de revizuire Curtea constată că SC E H SRL a solicitat Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti emiterea unei ordonanţe prin care să someze pe debitoarea SC B M SRL la plata sumei de 60.188,94 lei, sumă modificată ulterior prin cererea din 21.04.2010 când a majorat pretenţia la 101.145,90 lei, reprezentând contravaloarea facturii neachitate.

Prin sentinţa nr.3261 din 21.04.2010 judecătoria sectorului 6 Bucureşti a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa nr.7692 din 01.07.2010, dosar nr.25449/3/2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis cererea şi a somat debitoarea să plătească creditoarei suma de 101.145,90 lei, contravaloarea facturii, în termen de 30 zile de la comunicare.

Prin sentinţa civilă nr. 8233 din 20.06.2011, dosar nr.38900/3/2010, Tribunalul Bucureşti a admis cererea în anulare formulată de SC B M SRL, a anulat sentinţa nr.7692 din 01.07.2010, a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului şi a constatat ivit conflictul de competenţă (f.39-41). S-a reţinut că instanţa competentă este stabilită „potrivit cererii introductive”, când reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 60.188,94 lei şi că majorarea ulterioară a pretenţiei nu poate determina schimbarea competenţei instanţei, motiv pentru care a decis admiterea cererii, anularea sentinţei nr.7692/2010 şi a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti dispunând înaintarea dosarului la Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr.88 din 05.09.2011, dos. nr.7029/2/2011, Curtea de apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată sesizarea Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a Comercială, reţinând că OUG nr.11/2007 prevede că judecătorul investit cu soluţionarea cererii de ordonanţă verifică competenţa şi nu judecătorul investit cu soluţionarea cererii în anulare iar actul normativ arătat nu prevede şi modalitatea de soluţionare a cererii în anularea prin anularea ordonanţei de plată şi rejudecarea ulterioară printr-o altă hotărâre. Sentinţa a rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia nr.1669 din 23 .03.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a respins recursul ca nefondat.

Prin sentinţa civilă nr.11604 din 08.09.2012, în acelaşi dosar nr.38900/3/2012 Tribunalul Bucureşti a respins cererea privind trimiterea dosarului la „judecătoria sectorului 1 Bucureşti” şi a respins cererea în anulare formulată de contestatoarea SC B M SRL, în contradictoriu cu intimata SC E H SRL, ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel tribunalul a constatat că instanţa investită cu cererea în anulare nu poate da decât soluţia de admitere sau de anulare a ordonanţei de plată; că prin respingerea irevocabilă a sesizării Tribunalului Bucureşti privind conflictul negativ de competenţă instanţa a apreciat că este investită cu soluţionarea cererii în anulare formulată de SC B M SRL împotriva sentinţei comerciale nr.7692 din 01.07.2010.

Pe fond tribunalul a reţinut că cererea în anulare este nefondată.

Cererea de revizuire este fondată.

Curtea constată că potrivit art.322 pct.7 C. pr. civ. este motiv de revizuire a unei hotărâri definitive când există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Curtea reaminteşte că sunt revizuibile hotărârile potrivnice dacă prin ele se rezolvă fondul cauzei, atunci când soluţiile date sunt contradictorii.

Nu se poate fi deci primi teza intimatei SC E H SRL care susţine că sunt revizuibile doar hotărârile care au intrat în autoritate de lucru judecat, aşa cum va fi arătat şi în continuare.

În speţă, există două hotărâri contradictorii căci prin acestea s-au emis soluţii potrivnice.

Prin sentinţa civilă nr.8233/2011 a fost admisă cererea în anulare şi a fost anulată sentinţa comercială nr.7692/2010. În consecinţă, după această soluţie cererea de somaţie de plată a rămas nesoluţionată, având deci incidenţă asupra fondului. În acelaşi timp, prin sentinţa arătată a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Bucureşti, considerând că nu este competent să soluţioneze cererea de ordonanţă de plată. Ulterior, prin sentinţa nr.11604 din 18.09.2012 a aceluiaşi Tribunal s-a considerat competentă şi, respingând cererea de trimitere a dosarului la Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, a soluţionat cererea în anulare, pe care a respins-o deşi cererea de ordonanţă de plată a rămas nesoluţionată prin anularea sentinţei nr.7692/2010. Tribunalul s-a pronunţat astfel din nou asupra fondului cererii somaţiei de plată.

Este drept că prin sentinţa civilă nr.88 din 05.09.2011 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă sesizarea privind soluţionarea conflictului de competenţă însă prin această soluţie a fost dezlegat un singur aspect din dispozitivul sentinţei nr.8233/2011, existenţa sau nu a conflictului de competenţă. Prin această sentinţă nu a fost repusă în vigoare sentinţa nr.7692/2010. Curtea a răspuns doar unui incident, conflictul de competenţă, constatând că nu există un astfel de conflict.

În aceste condiţii se constată că sentinţa nr.11604/2012 trebuie înlăturată pe calea revizuirii, ca fiind contradictorie sentinţei nr.8233/2011 prin care a fost admisă cererea în anulare, prin aceasta creându-se şi pe fond o situaţie potrivnică căci, nu poate fi soluţionată o acţiune în anulare decât atunci când există o hotărâre care să poată fi verificată şi menţinută ori anulată, or în speţă această hotărâre nu mai există, fiind anulată prin sentinţa nr.8233/2011.

Înlăturând această sentinţă rămâne în vigoare sentinţa cu care ea se află în conflict, respectiv sentinţa nr.8233/2011 prin care a fost admisă cererea în anulare, a fost anulată sentinţa comercială nr.7692/2010 a Tribunalului Bucureşti şi a admis excepţia de necompetenţă. Cum incidentul constatat de această sentinţă, conflictul de competenţă a fost soluţionat, a rămas în vigoare restul sentinţei şi trebuie să i se dea eficienţă.

Potrivit acestei sentinţe, sentinţa de soluţionare a cererii de somaţie de plată este anulată şi competentă să soluţioneze cererea este Judecătoria sectorului 6 Bucureşti.

În concluzie, s-a admis cererea de revizuire şi s-a anulat sentinţa civilă nr.11604/2012 a Tribunalului Bucureşti.

Domenii speta

Spete similare