Excepţia lipsei interesului la formularea cererii de opoziţie;

Faliment - procedura insolvenţei – excepţia lipsei interesului la formularea cererii de opoziţie; antepronunţare judecător sindic.

Legea nu distinge  în sensul că, dacă s-au formulat contestaţii la tabelul preliminar de creanţe, nu s-ar mai putea formula opoziţie, în speţă recurenta nefiind lipsită de interes să mai formuleze opoziţie la deschiderea procedurii, respectiv recursul de faţă, de vreme ce s-a înscris la masa credală şi a formulat contestaţie la tabelul preliminar de creanţe. Dimpotrivă curtea reţine că este vorba de două căi legale separate pe care recurenta poate să le folosească, având interes pentru formularea cererii de opoziţie la deschiderea procedurii şi implicit a recursului de faţă.

Instanţa de fond nu s-a antepronunţat, referirea la starea de insolvenţă nerezultând că s-a făcut în sensul că este evidentă starea de insolvenţă a debitoarei cum susţine recurenta ci, că faţă de starea de insolvenţă a debitoarei, creditorii pot formula apărări în cadrul opoziţiilor.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 2403 din 10.12.2013)

Deliberând constată că, prin sentinţa civilă nr.4385/24.04.2013 pronunţată de tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă au fost respinse opoziţiile formulate de creditorii S.C. A R S.A., S.C. R R S.R.L., S.C. B R S.R.L. şi S.C. S N C S.R.L. la deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. O L S.R.L. ca neîntemeiate.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că probele relevă că societatea debitoare a lucrat în pierdere în anii 2010, 2011 neputând să achite datoriile scadente, cererea voluntară de deschidere a falimentului fiind justificată.

De asemenea, prin încheierea de amânare a pronunţării de la17.04.2013, tribunalul prin judecătorul sindic a respins cererea creditoarei S.C. R R S.R.L. privind efectuarea unei expertize contabile pentru a se dovedi că debitoarea nu se află în insolvenţă întrucât, a reţinut că, starea de insolvenţă poate fi dovedită de creditori prin apărările făcute în cadrul opoziţiilor.

Împotriva acestor hotărâri a formulat recurs creditoarea S.C. A R S.A., în temeiul art.304 pct.5, 7, 9 şi art.3041 C.pr.civ. solicitând în principal casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei cu expertiză iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii opoziţiilor formulate la deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei.

După prezentarea pe scurt a situaţiei de fapt şi a prejudiciului ce s-ar fi creat recurentei, recurenta expune criticile vizând nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei recurate.

O primă critică constă în faptul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, - art.304 pct.7 C.pr.civ. -.

Se susţine că motivarea hotărârii este lacunară şi că instanţa de recurs nu poate exercita controlul judiciar, fapt ce ar echivala cu nemotivarea hotărârii şi necercetarea fondului, fiind necesară casarea hotărârii cu trimitere potrivit prev. art.312 (3) teza a II-a C.pr.civ. Se mai susţine că instanţa de fond, nu a argumentat soluţia pronunţată prin motivarea din hotărâre şi că la data deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei, s-ar fi analizat doar probele depuse de debitoare în sensul în care aceasta a înţeles să i se admită cererea.

Prin urmare, proba cu expertiză contabilă se justifică, respingerea acestei probe fiind de asemene lacunară, lispind practic cu desăvârşire. De aceea, recurenta consideră incidente disp. art.304 pct.7 cu ref. la art.312 (3) teza 2 C.pr.civ.

O altă critică se referă la motivul prev. de art.304 pct.5 C.pr.civ., încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea art.105 (2) C.pr.civ. şi la motivul prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ. în sensul că hotărârea este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcare sau aplicarea greşită a legii.

Recurenta susţine că s-au încălcat şi prev. art.6 CEDO prin respingerea probei cu expertiză contabilă, situaţie care în principal se încadrează în prev. art.304 pct.5 C.pr.civ., iar în subsidiar în ipoteza prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ. Se arată că prin respingerea acestei probe instanţa de fond s-ar fi antrepronunţat şi ar fi încălcat dreptul recurentei la un proces echitabil, neputând proba starea de insolvabilitate falsă a debitoarei, decizia de formulare a unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei fiind rezultatul unui abuz de drept.

Aşadar s-ar impune casarea hotărârii şi în principal trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar reţinerea pentru judecarea fondului.

Recurenta consideră că cererea debitoarei privind deschiderea procedurii insolvenţei este rezultatul unui abuz de drept.

Se susţine că debitoarea, s-a sustras de la executarea hotărârilor pronunţate în litigiile aflate pe rolul instanţelor prin formularea cererii în baza Legii nr.85/2006, ce a atras suspendarea tuturor acţiunilor judiciare şi extrajudiciare, fiind de rea credinţă, săvârşind un abuz de drept şi fraudarea propriilor săi creditori, în mare parte unităţi afiliate, excluşi de lichidatorul judiciar de pe tabelul preliminar de creanţe pentru motivul inexistenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile. Prin urmare, nu este întâmplător că debitoarea a intrat direct în procedura simplificată a insolvenţei, nefiind efectuate demersuri pentru reorganizarea activităţii acesteia în baza unui plan de reorganizare.

Altfel, debitoarea ar fi încasat sume mari de la E. cât şi de la foştii afiliaţi nefiind întrunite condiţiile deschiderii procedurii falimentului societăţii debitoare.

În fine, cererea debitoarei nu se fundamentează pe o cauză reală şi licită, scopul constând în a scăpa de urmărirea foştilor afiliaţi şi a-şi proteja sumele reţinute fraudulos, necesitatea administrării probei cu expertiză fiind evidentă.

Recurenta susţine că a fost fraudată prin acţiunile debitoarei având ca scop falimentul şi dizolvarea societăţii debitoare.

Se susţine că la 29.11.2010 s-a decis dizolvarea E., fără lichidare, la 23.12.2010 fiind vândut fondul de comerţ către S.C. E R S.R.L., fapt notificat recurentei la 13.01.2011, notificare prin care, se considera reziliată convenţia de afiliere încheiată între cele două societăţi. Se expune revenirea de către debitoare la situaţia iniţială prin faptul că s-a revenit asupra dizolvării sale voluntare şi a schimbării denumirii în S.C. O L S.R.L., cu concluzia că aceste demersuri s-ar fi efectuat în scopul fraudării afiliaţilor debitoarei.

În drept se invocă prev. art.12 din Legea nr.85/2006, art.304 pct.5, 7, 9 şi art.3041 C.pr.civ. precum şi celelalte texte arătate în cuprinsul opoziţiei.

Cererea a fost legal timbrată.

Intimata debitoare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Se susţine în esenţă că de fapt recurenta nu deţine o creanţă cu privire la debitoare, că paragrafele 1-2 nu au legătură cu cererea introductivă de instanţă, respectiv, cu opoziţia, că recurenta nu deţine nici o hotărâre judecătorească, că suma pretinsă nu este certă, că recurenta nu are calitatea de creditor, că în această fază a procedurii insolvenţei nu este necesară efectuarea unei expertize contabile, că recurenta a formulat declaraţie de creanţă.

S-au anexat înscrisuri în copie.

La data de 08.10.2013 recurenta a depus înscrisuri iar la data de 12.11.2013 note de şedinţă şi înscrisuri în copie.

1. La termenul de azi, intimata debitoare prin administratorul special a invocat excepţia lipsei de interes a recurentei în formularea cererii de opoziţie, respectiv a recursului de către recurent, excepţie, motivată prin faptul că, opoziţia s-a formulat la peste 2 ani de la deschiderea procedurii de insolvenţă a debitoarei în prezent fiind în curs de soluţionare contestaţiile formulate la tabelul preliminar de creanţe, curtea reţinând situaţia de mai jos.

Legea nu distinge că dacă s-au formulat contestaţii la tabelul preliminar de creanţe, nu s-ar mai putea formula opoziţie, în speţă recurenta nefiind lipsită de interes să mai formuleze opoziţie la deschiderea procedurii, respectiv recursul de faţă, de vreme ce s-a înscris la masa credală şi a formulat contestaţie la tabelul preliminar de creanţe.

Dimpotrivă curtea reţine că, e vorba de două căi legale separate pe care recurenta poate să le folosească, având interes pentru formularea cererii de opoziţie la deschiderea procedurii şi implicit a recursului de faţă.

Pentru aceste motive în baza art.137 C.pr.civ. Curtea a respins excepţia ca nefondată.

2. Examinând motivele de recurs în raport de probele administrate în cauză curtea reţine că, recursul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.

Potrivit art.32 (2) din Legea nr.85/2006, creditorii care se opun deschiderii procedurii, pot formula opoziţii ce se vor soluţiona deodată printr-o sentinţă.

Prin sentinţa recurată, s-au soluţionat opoziţiile formulate de creditori la deschiderea procedurii falimentului debitoarei S.C. O L S.R.L. în sensul respingerii.

Văzând motivele de recurs curtea reţine că recurenta a reluat aspectele arătate în cererea de opoziţie relativ la situaţia de fapt, prejudiciul creat de debitoare, fraudarea intereselor recurentei prin acţiunile debitoarei, abuzul de drept la deschiderea procedurii insolvenţei.

Opoziţia la deschiderea procedurii insolvenţei trebuie să vizeze însă aspcte care să justifice respingerea cererii debitoarei, aspecte care trebuiesc şi probate în sensul răsturnării prezumţiei de insolvenţă.

O expertiză contabilă s-ar justifica dacă ar rezulta necesitatea administrării acesteia în măsura în care, celelalte probe constând în înscrisuri ar fi neclare.

Dar, aşa cum reţine şi instanţa de fond, la datele de referinţă premergătoare cererii formulate de debitoare, aceasta din urmă a desfăşurat activitatea în pierdere nefiind în măsură să acopere datoriile, Legea nr.85/2006, prevăzându-i posibilitatea legală de a formula cerere de deschidere a procedurii insolvenţei.

În altă ordine de idei, recurenta nu a solicitat prin cererea de opoziţie proba cu expertiză contabilă cu obiective determinate. De altfel din practicaua sentinţei recurate rezultă că această expertiză a fost propusă de creditorul S.C. R R S.R.L.

În privinţa motivării respingerii acestei probe, deşi sumar, curtea reţine că instanţa de fond a motivat soluţia prin faptul că, creditorii pot să se apere în cadrul opoziţiilor prin alte probe, precum înscrisurile, vis a vis de starea de insolvenţă a debitoarei.

Nu rezultă că s-a probat faptul că înscrisurile depuse de debitoare nu reflectă realitatea cum susţine recurenta.

Din economia cu care instanţa de fond a argumentat soluţia sa în raport de aspectele din opoziţie cu interes în răsturnarea prezumţiei de insolvenţă, curtea consideră hotărârea motivată, putând efectua controlul judiciar.

Instanţa de fond nu s-a antepronunţat, referirea la starea de insolvenţă nerezultând că s-a făcut în sensul că este evidentă starea de insolvenţă a debitoarei cum susţine recurenta ci, că faţă de starea de insolvenţă a debitoarei, creditorii pot formula apărări în cadrul opoziţiilor.

Aspectele înserate de recurentă la pct.III şi pct.IV nu constituie critici ale nelegalităţii sentinţei recurate ci, presupunerile recurentei neprobate de altfel că au legătură cu starea de insolvenţă a debitoarei.

În fine, aspectele înserate la cele două puncte mai degrabă pot face obiect de analiză dacă se sesizează organele de urmărire penală, dar, depăşesc sfera de analiză în prezenta cauză.

Pe de altă parte din tabelul preliminar de creanţe privind pe debitoarea S.C. O L S.R.L. rezultă că sunt înscrişi mai mulţi creditori chirografari şi că suma acceptată este de peste 11.000.000 lei fiind justificată cererea debitoarei.

Deosebit însă de cererea debitoarei şi creditoarea S.C. N S.R.L. S… a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei societăţii debitoare, dosarul fiind conexat la cauza de faţă.

Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept Curtea în baza art.312 (1) C.pr.civ. a respinge recursul ca nefondat, nefiind incidente disp. art.304 pct.5, 7 şi 9, art.3041 C.pr.civ. în speţă.

Domenii speta

Spete similare