Plangere contraventionala

R O M Â N I A

Cod operator 2445

JUDECATORIA TÂRGU JIU

JUDETUL GORJ

SECTIA CIVILA

SENTINTA CIVILA NR. 7835

Sedinta publica din 22 mai 2012

Completul compus din:

Pe rol fiind pronuntarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în sedinta publica din data de 18.05.2012, privind solutionarea plângerii contraventionale, formulata de petenta OM intimat PCM si IPCM.

La apelul nominal facut în sedinta publica,  au lipsit  partile.

Procedura de citare este legal îndeplinita din ziua dezbaterilor.

Dezbaterile asupra fondului cauzei fiind consemnate în încheierea de amânare a pronuntarii de la acea data, care face parte integranta din prezenta, când, instanta, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozitiilor art. 260 alin. 1 din Codul de procedura civila, a amânat pronuntarea pâna la data de 22.05.2012, când, în aceeasi compunere.

Deliberând, instanta pronunta urmatoarea sentinta ;

 J U D E C A T A

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Târgu-Jiu, sub nr. 1998/318/2012 petenta OM  în contradictoriu cu intimatii PCM si IPCM a solicitat instantei anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr. 4/27.01.2012, repunerea partilor în situatia anterioara, exonerarea de plata amenzii contraventionale, în cuantumul sumei de 50.000 lei si înlaturarea tuturor masurilor complementare si în subsidiar admiterea plângerii contraventionale si înlocuirea amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului, si obligarea în solidar a intimatilor la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea actiunii a aratat ca în vederea unei gestionari corecte a patrimoniului, OM, cu acordul organelor silvice competente, a trecut la repararea si refacerea unor cai de acces forestier (au existat drumuri forestiere preexistente) la terenurile forestiere (padurea sau golurile alpine) din muntii "Tapu" (tronsonul "Sadul lui San - Tapu") si "Fântâna Untului" (tronsonul "Muntele Fântâna Untului") realizate pe parcursul anului 2009, cu un prestator de servicii.

Petenta a aratat ca potrivit art. 83 alin. 4 din Codul silvic, "pentru construirea de drumuri forestiere nu este necesara obtinerea autorizatiei de construire" si ca acest text de lege reprezinta o dispozitie derogatorie de dreptul comun, în materie reprezentat de Legea nr. 50/1991.

De asemenea, contestatoarea a sustinut ca, daca pentru construirea de drumuri forestiere, nu este necesara obtinerea autorizatiei de construire, "a fortiori" nu este necesara obtinerea autorizatiei de construire atunci când doar se reface si se repara un drum (de natura forestiera) si o cale de accesibilizare la fondul forestier,preexistenta.

Astfel, petenta a concluzionat ca, sanctionarea cu amenda, pe  motivul ca "a executat, fara autorizatie de constructie, doua drumuri forestiere", prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr. 4/27.01.2012. încheiat de PM, ca agent constatator DC (viceprimar) si ca agent sanctionator CM  este evident nelegala, fiind lovita de nulitate absoluta, sanctiunea fiind desfiintarea acestui proces-verbal (constatând nulitatea înscrisului contestat), cu repunerea partilor în situatia anterioara.

Petenta a aratat ca procesul-verbal din data de 27.01.2012 cuprinde si alte aspecte care conduc la nulitatea relativa, cum ar fi: agentul constatator (viceprimarul DL) nu a mentionat numarul si data eliberarii legitimatiei de control; agentul constatator nu a precizat data (ziua, luna, anul, ora) efectuarii controlului si nici locul unde s-a efectuat pretinsul control, în continutul acestui proces-verbal, ori, în lipsa acestor elemente, obligatorii, care nu sunt mentionate în continutul înscrisului, se retine ca nu a efectuat nici un fel de control, sarcina probei revenind organului de control, conform "acuzatiilor în materie penala, carora le sunt asimilate si contraventiile", lipsa acestor mentiuni, din cuprinsul înscrisului contestat, neputând fi suplinita de catre organul de control prin nici o alta proba, acesta necontestându-si propriul proces-verbal, ca si continut (s-a încalcat art.16 alin.1 din OG nr.2/2001).

De asemenea a sustinut ca numitul VBT, persoana care a semnat procesul verbal este referent cu urbanismul, deci nu este o persoana neutra, iar conform mentiunilor, acesta declara ca numitul GI nu este de fata când s-a încheiat procesul-verbal, martorul respectiv nefiind de fata la momentul "constatarii", ci doar la momentul "încheierii" procesului-verbal.

Tot prin încalcarea art.16 din OG nr.2/2001, la punctul 6 se mentioneaza, eronat, ca "se poate face plângerea în termen de 15 zile de la comunicare, la PCM", ori, plângerea, conform ultimelor reglementari, se depune la judecatoria de la locul savârsirii pretinsei "contraventii" (folosindu-se un formular vechi de proces-verbal).

În ceea ce priveste mentiunile de la punctele 7 si 8, privind "aplicarea sanctiunii" si "înstiintarea de plata", obligatii care i-au revenit agentului sanctionator (primarului actual al comunei M), acesta contine o formulare eliptica: "pentru fapta consemnata la lit. a, amenda de 50.000 lei (lit. a din ce norma juridica  a carui act normativ?!), iar "masurile complementare", de oprire a lucrarilor, sunt caduce, din moment ce lucrarea s-a finalizat, iar "intrarea în legalitate, prin obtinerea autorizatiei de construire" pâna la data de 15.05.2012, reprezinta o încalcare a legislatiei, din moment ce nu este necesara, nici obligatorie obtinerea autorizatiei de construire, astfel ca, potrivit principiului "Accesorium sequitur principalem", dispunând desfiintarea actului principal, adica a sanctiunii principale (amenda), va solicitam sa desfiintati si masurile complementare.

A mai precizat petenta ca procesul-verbal nu contine si mentiunea ca, potrivit art. 32 alin. 3 din OG nr.2/2001, "Plângerea suspenda executarea" (în ceea ce-l priveste pe contravenient), astfel încât, în aceasta ipoteza, daca nu se achita amenda în 15 zile de la comunicare, însa s-a înregistrat plângerea contraventionala la judecatorie, în temeiul OG nr.2/2001, nu se va putea trece la executarea silita a amenzii contraventionale, în respectivul interval de timp.

Nu exista nici "Primaria", ca si "autoritate" careia îi apartine agentul constatator, aceasta fiind doar o structura functionala si nu este "autoritate", ca si persoana juridica, Primarul fiind institutia emitenta, care poate sanctiona (daca este cazul si când s-a încalcat legea).

În continuare petenta a precizat ca, fiind vorba de o lucrare aflata în extravilanul comunei, daca ar fi existat, legal, obligatia eliberarii autorizatiei de construire, pentru realizarea de drumuri forestiere, doar Presedintele Consiliului Judetean G (cu avizul, PM) ar fi putut, eventual, emite autorizatia de construire a lucrarilor respective, potrivit art. 4 lit. a) pct.2 din Legea nr. 50/1991 (nu ar exista situatiile de exceptie prevazute la art. 4 pct. 1 lit. a) din Legea nr.50/1991, drumurile forestiere nefiind nici monumente istorice si nici anexe gospodaresti), astfel încât, potrivit principiului simetriei actelor juridice, persoana care poate elibera autorizatie de construire poate si aplica sanctiunea contraventionala, care, în nici un caz, nu ar fi putut fi Institutia PM, ci, eventual (daca ar fi existat obligatia eliberarii autorizatiei de construire), doar presedintele Consiliului Judetean G.

În drept, plângerea a fost întemeiata pe dispozitiile evocate din OG nr. 2/2001, Legea nr. 50/1991 si Codul silvic.

Intimata CM a depus la dosar întâmpinare si a solicitat respingerea  plângerii contraventionale ca neîntemeiata si nefondata.

S-a aratat ca OM a fost amendata legal în data de 27.01.2012 cu suma de 50000 lei încalcând dispozitiile prevazute de art. 3 lit. c din L. 50/1991, iar OM încearca inducerea instantei în eroare sustinând ca aceasta a actionat în baza unui acord al "organelor silvice competente" în conformitate cu dispozitiile art. 83 din Codul Silvic total ilegal.

A mai sustinut intimata faptul ca  procesul verbal este încheiat în baza dispozitiilor OG 2/2001, fiind consemnat si un martor în persoana domnului VBT acesta putând avea de calitatea de martor în procesul verbal de contraventie deoarece nu detine prerogativa de constata o fapta contraventionala, precum si  ca la rezolutia de aplicare a sanctiunilor sunt precizate temeiul de drept în baza caruia a fost sanctionat facându-se referire si la sanctiunile stabilite în procesul verbal de contraventie la punctul 2 lit. a).

În drept, intimata a invocat dispozitiile art. 115 - 118 C.pr.civ., OG.2/2001 si  Legea nr. 50/1991.

Analizând actele dosarului, precum si ansamblul probatoriu administrat în cauza, instanta  retine ca plângerea a fost depusa, la sediul instantei, de catre contestatoare, la data de 17.02.2012, în termenul legal prevazut de art. 25 si 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, modificata, asa cum reiese din rezolutia judecatorului de serviciu (fila 1).

Din continutul procesului-verbal 4/27.01.2012, instanta retine ca intimatul PCM i-a aplicat contestatoarei sanctiunea  amenzii contraventionale în cuantum de 50000 de lei, retinându-se savârsirea contraventiei sanctionata de art. 3 lit. c din  Legea nr. 50/1991.

În fapt, s-a constatat ca petenta a executat fara autorizatie de constructie doua drumuri forestiere.

Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta are obligatia sa verifice procesul-verbal atât sub aspectul legalitatii, cât si al temeiniciei întocmirii sale.

Pentru  lamurirea tuturor aspectelor de fapt si de drept necesare aflarii adevarului si justei solutionari a cauzei, respectând dreptul la un proces echitabil consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si în baza art. 129 alin. 4 si 5 C.pr.civ., instanta a administrat toate probele admise de lege si ale caror pertinenta, concludenta si utilitate le-a verificat cu respectarea principiilor egalitatii partilor, al oralitatii si al contradictorialitatii, instituite ca garantii implicite ale desfasurarii procesului în conditii de echitate. Sub aspectul temeiniciei, instanta retine ca, desi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, acesta face dovada situatiei de fapt si a încadrarii în drept pâna la proba contrara, în concordanta cu art. 34 din O.G. 2/2001.

Instanta constata ca în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se retine în mod clar si constant ca indiferent de distinctiile care se fac în dreptul intern între contraventii si infractiuni, persoana acuzata de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contraventie trebuie sa beneficieze de garantiile specifice procedurii penale. Aceasta deoarece, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, acest gen de contraventie, intra în sfera "acuzatiilor în materie penala" la care se refera primul paragraf al articolului 6 din Conventia Europeana.

În jurisprudenta sa, cauza Maszini vs. României din 2006, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra ca fapta în discutie are caracter penal, în sensul art. 6 din Conventie. Instanta apreciaza, de asemenea, ca lipsa gravitatii pedepsei aplicate petentului nu poate priva o contraventie de caracterul sau inerent penal, în acceptiunea Curtii Europene a Drepturilor Omului - Cauza Ozturc vs. Germania.

Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza în toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, în masura în care statul respecta limite rezonabile, având în vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku v. Franta, cauza Västberga Taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia).

Forta probanta a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, care este liber sa reglementeze importanta fiecarui mijloc de proba, însa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administreaza si apreciaza probatoriul (cauza Bosoni v. Franta, hotarârea din 7 septembrie 1999).

Interpretând dispozitiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul ca persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil  în cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurarii ca situatia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii între scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramâne nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional (cauza Anghel v. România).

Având în vedere aceste principii, instanta retine ca procesul verbal de contraventie, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercitiul functiunii, beneficiaza de o prezumtie relativa de veridicitate si autenticitate, permisa de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigura de catre instanta conditiile specifice de exercitare efectiva a dreptului de acces la justitie si a dreptului la un proces echitabil.

Analizând continutul procesului-verbal contestat, sub aspectul legalitatii întocmirii sale, instanta retine ca  acesta a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor prevazute de art. 16 si 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând  mentiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.

Instanta retine ca în procesul verbal de contraventie nu s-a consemnat si data savârsirii contraventiei, omisiune sanctionata cu nulitatea absoluta a actului de constatare potrivit art .17 din OG 2/2001.

Din continutul procesului verbal de contraventie rezulta ca fapta contraventionala retinuta în sarcina petentei este aceea ca a executat fara autorizatie de constructie doua drumuri forestiere, fapta prevazuta de art. 3 lit. c din  Legea nr. 50/1991.

Prin natura sa aceasta contraventie este una continua, iar data savârsirii ei este data încheierii procesului verbal de contraventie, astfel cum rezulta din art. 13 din OG 2/2001.

Contraventia continua consta într-o succesiune de fapte contraventionale care dainuie un timp pâna la intrarea în legalitate a contravenientului, astfel încât s-a simtit nevoia interventiei legiuitorului potrivit art. 13 din OG 2/2001, pentru a statua ad-hoc data savârsirii contraventiei si a da astfel satisfactie si dispozitiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001. Asa fiind, având în vedere ca procesul verbal de contraventie contine data întocmirii sale, respectiv data de 27.01.2012 si fata de dispozitiile legale mai sus enuntate, ar fi excesiv de formal a se sustine nulitatea acestuia pe motiv ca nu este mentionata data savârsirii contraventiei.

Astfel, procesul-verbal de constatare a contraventiei cuprinde mentiunile prevazute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, respectiv mentiunile privind numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele si domiciliul contravenientului, fapta savârsita, data comiterii acesteia, semnatura agentului constatator,  nefiind incident vreunul din motivele de nulitate absoluta care se constata din oficiu de catre instanta de judecata.

Instanta retine ca petenta a aratat ca în cauza exista mai multe cauze de  nulitatea relativa, cum ar fi: agentul constatator (viceprimarul DL) nu a mentionat numarul si data eliberarii legitimatiei de control; agentul constatator nu a precizat data (ziua, luna, anul, ora) efectuarii controlului si nici locul unde s-a efectuat pretinsul control, în continutul acestui proces-verbal, ori, în lipsa acestor elemente, obligatorii, care nu sunt mentionate în continutul înscrisului, se retine ca nu a efectuat nici un fel de control, sarcina probei revenind organului de control, lipsa acestor mentiuni, din cuprinsul înscrisului contestat, neputând fi suplinita de catre organul de control prin nici o alta proba, acesta necontestându-si propriul proces-verbal, ca si continut.

Conform articolului 16, alin. 1 din O.G.  nr. 2/12.07.2001 procesul verbal trebuie sa cuprinda  data si locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupatia si locul de munca ale contravenientului, descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului în care a fost savârsita, precum si aratarea tuturor împrejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia, indicarea societatii de asigurari, în situatia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie, posibilitatea achitarii în termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate, termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plângerea.

Instanta retine ca, pentru a putea invoca o cauza de nulitate virtuala, se cere ca petentul sa justifice o vatamare produsa prin viciul care afecteaza actul de procedura, instanta urmând a analiza, cauzele de nulitate relativ, iar în ipoteza în care acestea nu exista vatamari sau sunt nesemnificative, rezulta ca petenta nu poate justifica anularea procesului verbal.

Fiind o cauze de nulitate relativa sunt conditionate de existenta unei vatamari, care nu se presupune, astfel cum rezulta din interpretarea per a contrario a art. 105 alin. 2 teza a II-a din C.pr.civ. (incident în speta fata de prevederile art.47 din O.G.nr.2/2001, în conformitate cu care dispozitiile ordonantei se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila), existenta vatamarii fiind lasata la aprecierea instantei.

Instanta nu va retine apararile petentei în sensul ca nu este indicat textul de lege în baza caruia a fost sanctionata contraventional, sanctiunea lipsei acestuia fiind prevazuta de art. 16 al.1 din O.G. nr. 2/2001 si fiind nulitatea relativa. Petenta nu a facut dovada ca lipsa indicarii textului sanctionator i-ar fi creat vreo vatamare, nulitatea virtuala prevazuta de art. 16 al.1 neputându-se constata in lipsa unei vatamari. Sanctiunea de 50000 lei aplicata se situeaza în limitele prevazute de lege conform art. 26 al.2 din Legea nr.50/1991.

Instanta constata ca sustinerile petentei care  a aratat ca procesul verbal de contraventie a fost încheiat cu încalcarea dispozitiilor art. 19 din OUG 2/2001 referitoare la faptul ca numitul VBT, persoana care a semnat procesul verbal este referent cu urbanismul, deci nu este o persoana neutra sunt neîntemeiate, având în vedere dispozitiile art.19  alin .(1)-(3) care prevede ca în cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste împrejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnatura acestuia. In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.

De asemenea, potrivit art. 19 alin. 2 din acelasi act normativ nu ar putea avea calitatea de martor asistent daca ar fi agent constatator în sensul Legii nr.50/1991, calitate pe care numitul VBT nu o are în cadrul PM, având doar atributiuni în urbanism asa cum reiese din propria sa declaratie.

Instanta retine faptul ca petenta a aratat ca fiind vorba de o lucrare aflata în extravilanul comunei, obligatia eliberarii autorizatiei de construire, pentru realizarea de drumuri forestiere, doar Presedintele Consiliului Judetean G (cu avizul, PMC) ar fi putut emite autorizatia de construire a lucrarilor respective, potrivit art. 4 lit. a) pct.2 din Legea nr. 50/1991, cu atât mai mult cu cât drumurile forestiere nu sunt  monumente istorice sau anexe gospodaresti. În sustinere, petenta a depus o adresa eliberata de catre PM, prin care s-a aratat ca pentru lucrarile de construire efectuate în extravilanul comunelor, referitoare la cele doua drumuri forestiere, autorizatiile se emit de presedintii consiliilor judetene cu avizul primarilor, în conformitate cu art. 4 lit. f pct. 3 din Legea nr. 50/1991.

Analizând aceste sustineri ale petentei, instanta constata ca dispozitiile articolului 4 lit. f  al Legii nr. 50/1991 au fost abrogate prin Legea nr. 261/2009 privind aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 214/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii.

Fata de aceste considerente, instanta retine ca intimatul a respectat prevederile art. 4 alin. (1) lit. e pct. 1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, care prevad ca autorizatiile de construire se emit de presedintii consiliilor judetene, de primarul general al municipiului Bucuresti, de primarii municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti, ai oraselor si comunelor pentru executarea lucrarilor definite la art. 3, dupa cum urmeaza:de primarii oraselor si comunelor pentru lucrarile care se executa: în teritoriul administrativ al acestora.

 Fata de considerentele mentionate, instanta constata ca sub aspectul conditiilor de forma, procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea cerintelor de legalitate art. 16 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sanctiunea nulitatii absolute, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate care se constata din oficiu de catre instanta de judecata.

Conform Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, executarea lucrarilor de constructii este permisa numai pe baza unei autorizatii de construire sau de desfiintare. Autorizatia se emite la solicitarea detinatorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren si/sau constructii - ori altui act care confera dreptul de construire sau de desfiintare în conditiile acestei legi.

Din cuprinsului procesului verbal contraventie nr. 4/27.01.2012 întocmit de intimat reiese faptul ca intimatul PCM i-a aplicat contestatoarei sanctiunea  amenzii contraventionale în cuantum de 50000 de lei, retinându-se savârsirea contraventiei prevazuta de art. 3 lit. c din  Legea nr. 50/1991, constatându-se ca petenta a executat fara autorizatie de constructie doua drumuri forestiere.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei de catre petent, respectiv procesul verbal contraventie nr. 4/27.01.2012, contract de prestari servicii nr. 69 din 17.08.2009, contractul de prestari servicii nr. 104 din 19.10.2009, traseul drumului forestier, instanta retine ca petentul a executat fara autorizatie de constructie cele doua drumuri forestiere, urmând a expune mai jos aspectele de fapt si de drept pe care le-a retinut instanta pentru a ajunge la aceasta concluzie.

Instanta în vedere faptul ca petenta a aratat ca în opinia sa, nu avea obligatia de a  obtine autorizatie de constructie cele doua drumuri forestiere, invocând dispozitiile art. 83 alin. (4) din Legea nr. 46 din 19 martie 2008 (Codul silvic) potrivit carora pentru construirea drumurilor forestiere nu este necesara obtinerea autorizatiei de construire.

De asemenea, petenta a mai invocat prevederile art. 11-(1) lit. i  din Legea nr. 50/1991 conform carora se pot executa fara autorizatie de construire urmatoarele lucrari care nu modifica structura de rezistenta si/sau aspectul arhitectural al constructiilor: lucrari de întretinere la caile de comunicatie si la instalatiile aferente.

Instanta retine ca petenta a aratat în sustinerea plângerii contraventionale faptul ca a trecut la repararea si refacerea unor cai de acces forestier la terenurile forestiere (padurea sau golurile alpine) din muntii "Tapu" (tronsonul "Sadul lui San - Tapu") si "Fântâna Untului" (tronsonul "Muntele Fântâna Untului").

Fata de aceste sustineri, instanta retine ca petenta a recunoscut faptul ca cele doua drumuri nu se afla dosar în interiorul padurilor, ci si pe golurile alpine, fiind un drum forestier în sensul art. 3 - (1) lit. c din actul normativ mentionat.

Totodata, analizând contract de prestari servicii nr. 69 din 17.08.2009 si contractul de prestari servicii nr. 104 din 19.10.2009, instanta retine ca nu este vorba despre simple lucrari de întretinere, ci de constructia efectiva a unor drumuri forestiere .

Astfel, se observa ca prin contractul de prestari servicii nr. 69 din 17.08.2009, s-a stipulat ca furnizorul sa efectueze cu mijloace de transport si utilaje proprii, sau închiriate drumul forestier pentru acces în golul alpin tronsonul Muncelu-Fîntîna Untului pe o lungime de 14 km , pe traseul stabilit de comun acord cu beneficiarul, în urma deplasarii în teren, iar prin contractul de prestari servicii nr. 104 din 19.10.2009, s-a stipulat ca furnizorul sa efectueze cu mijloace de transport si utilaje proprii, sau închiriate drumul forestier pentru acces în golul alpin tronsonul  "Sadul lui San - Tapu" pe o lungime de 3,8 km, pe traseul stabilit de comun acord cu beneficiarul.

Cât priveste depozitia martorului asistent, instanta apreciaza ca aceasta nu poate fi avuta în vedere decât  pentru a se analiza îndeplinirea conditiei de forma prevazuta de art. 19 din Ordonanta 2/2001, conditie pe care instanta a avut-o în vedere în analiza motivelor de legalitate  a procesului verbal.

Pe fondul cauzei aceasta nu este concludenta, întrucât martorul a precizat ca aceasta nu a fost la fata locului si ca doar a semnat procesul verbal, aratând ca nu stie ce lungime are drumul respectiv si ca nu a fost acolo, nestiind daca este integrat numai în interiorul padurii sau si în afara ei.

Celelalte aspecte, invocate de martor, legate de competenta agentului constatator de a aplica sanctiunea contraventionala au fost avute în vedere de catre instanta si apreciate nefondate pentru considerentele mai sus expuse.

 Potrivit art. 3 - (1) lit. c din actul normativ mentionat constructiile civile, industriale, agricole, cele pentru sustinerea instalatiilor si utilajelor tehnologice, pentru infrastructura de orice fel sau de oricare alta natura se pot realiza numai cu respectarea autorizatiei de construire, precum si a reglementarilor privind proiectarea si executarea constructiilor, pentru: lucrari de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare si reabilitare privind caile de comunicatie de orice fel, drumurile forestiere, lucrarile de arta, retelele si dotarile tehnico-edilitare, bransamente si racorduri la retele de utilitati, lucrarile hidrotehnice, amenajarile de albii, lucrarile de îmbunatatiri funciare, lucrarile de instalatii de infrastructura, lucrarile pentru noi capacitati de producere, transport, distributie a energiei electrice si/sau termice, precum si de reabilitare si retehnologizare a celor existente.

De asemenea, instanta retine si solicitarea petentei ca în subsidiar sa se dispuna înlocuirea amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului, însa apreciaza ca nu se poate dispune aceasta masura întrucât potrivit dispozitiilor art. 26 pct. 6 din Legea nr. 50/1991 se interzice aplicarea sanctiunii avertisment pentru contraventiile prevazute de acest act normativ, iar sanctiunea a fost corect individualizata, având în vedere lungimea celor doua drumuri forestiere.

În consecinta, potrivit dispozitiilor legale mentionate pe parcursul considerentelor si în baza probelor pertinente, utile si concludente administrate, constatând ca plângerea contestatorului este neîntemeiata, instanta o va respinge, iar procesul verbal fiind temeinic si legal întocmit.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge ca neîntemeiata plângerea contraventionala formulata de petenta OM) în contradictoriu cu intimatii CM, intimat PCM si IPCM - Ciobea Ion, împotriva procesului verbal de contraventie nr. 4/27.01.2012.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica azi, 22 mai 2012 la Judecatoria Tg-Jiu.

1

Domenii speta

Spete similare