Revendicare imobiliara

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ONEŞTI

Dosar nr. 4560/270/2011  - revendicare imobiliară–

Din:18.07.2011

 SENTINŢA CIVILĂ NR.1349

Şedinţa publică de la 30.04.2013

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: 

GREFIER:

Pe rol  fiind pronunţarea din data de  30.04.2013,  în cauza civilă  formulată de reclamanţii --- şi pe pârâta --- precum şi intervenienţii în interes propriu ---având ca obiect  revendicare imobiliară.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 25.04.2013, fiind consemnate în încheierea din aceeaşi dată,  parte integrantă din prezenta sentinţă când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a se depune la  dosar concluzii scrise sau alte înscrisuri,  a amânat pronunţarea la data de 30.04.2013.

INSTANŢA

-deliberând-

Asupra cauzei civile de faţă:

Prin cererea adresată Judecătoriei Oneşti la data de 18.07.2011 şi  înregistrată la această instanţă sub nr. 4560/270/2011, reclamanţii --- au chemat în judecată pe pârâta --- , solicitând instanţei ca prin hotărâre judecătorească să dispună obligarea pârâtei să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 0,18 ha teren situat în comuna --- , la pct. numit „---”, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt reclamanţii arată că autorii lor sunt --- , ei fiind fii lor. În anul 1921, autorii lor au cumpărat mai multe suprafeţe de teren imaş cu pâlcuri izolate de copaci iar în anul 1970 întrucât au fost tulburaţi prin ocuparea suprafeţei de 0,18 ha teren, au dat în judecată fostul Inspectorat Silvic Bacău însă prin sentinţa civilă nr. 2273/15.07.1971, acţiunea a fost respinsă pentru că inspectoratul nu avea calitate procesuală pasivă considerându-se că terenul în cauză face parte din izlazul comunei ---. În atare condiţii a dat în judecată Consiliul Popular al Comunei --- iar prin sentinţa civilă nr. 2724/18.08.1972 s-a constatat existenţa dreptului de proprietate în favoarea autorilor lor. Anterior formulării prezentei acţiuni, când s-a despărţit pădurea de stat de cea privată, pârâta şi-a marcat noul hotar prin bornare cu culoare roşie ocupând astfel şi terenul lor.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 480-481 şi urm. Cod civil şi art. 271  C.pr.civ.

În susţinerea cererii s-au depus copiile următoarelor înscrisuri: sentinţa civilă nr. 2724/18.08.1972, adeverinţa nr. 4886/12.05.2011, cererea de chemare în judecată, acte de stare civilă, adeverinţa nr. 2787/14.03.2011 şi nr. 2747/15.12.1994. De asemenea, reclamanţii au solicitat proba cu înscrisuri, cu expertiză topocadastrală şi cu martori, probe admise de instanţă la data de 16.11.2011.

Cererea a fost legal timbrată iniţial la valoarea declarată de reclamanţi 41 de lei şi timbru judiciar de 3 lei, şi completată apoi cu 97 lei faţă de valoarea stabilită prin expertiză .

Pârâtul nu a formulat întâmpinare dar a depus la solicitarea instanţei, adresele nr. 27878/AC/06.12.2012 şi nr. 14153/06.12.2012 prin care a arătat că ---, poate reprezenta ---- în relaţiile cu terţii iar directorul unei direcţii silvice reprezintă unitatea în faţa organelor jurisdicţionale. De asemenea, s-a mai arătat că suprafaţa de 0,18 ha situată în raza comunei ----, în punctul numit „---” este amplasată în ua 42A din UP II iar conform evidenţelor amenajistice terenul respectiv era înregistrat la 01.01.1990 în amenajamentul --- figurând în acest amenajament încă din anul 1965. Potrivit prevederilor art. 35 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 şi ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 46/2008- Codul silvic, terenurile proprietatea statului sunt acele suprafeţe înregistrate ca atare în amenajamentele silvice astfel că terenul revendicat face parte din fondul forestier naţional proprietate publică de stat aflat în administrarea ---

La termenul de judecată din data de 11.04.2013, reclamanţii au depus cerere de chemare în judecată a altor persoane care pot pretinde aceleaşi drepturi ca reclamantul, respectiv a numiţilor ---, toate asistate de avocat Buzdugan Vasile, acesta precizând că acţiunea făcută  profită  şi acestor persoane. În temeiul art. 57 C.pr.civ., aceste persoane au fost introduse în cauză în calitate de intervenienţi în interes propriu, cererea fiind comunicată şi pârâtei la data de 22.04.2013.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2724/18.08.1972 pronunţată de Judecătoria Gheorghe Gheorghiu- Dej în dosarul nr. 1485/1972, a fost admisă ca fondată acţiunea formulată de reclamanţii ---  în contradictoriu cu pârâtele --- constatându-se existenţa dreptului de proprietate pretins de reclamantul --- asupra suprafeţei de 0,18 ha teren situat pe raza comunei ----

Din adeverinţele nr. 2787/14.03.2011 şi 4886/12.05.2011 emise de Primăria --- rezultă că reclamantul ---figurează în registrul agricol al ---, vol. 2, tip 1, poziţia 42, cu teren fânaţ de 1,30 ha în punctul ---. Şi din adeverinţa nr. 252/02.02.1972 emisă de --- rezultă că locuitorul --- figurează în registrul agricol din anii 1956-1958 în volumul I, fila nr. 90, în punctul numit --- cu suprafaţa de 0,90 ha fâneţe, 0,36 ha păşuni şi 0,18 ha pădure, la fel şi în registrul agricol pe anii 1959-1963 iar în volumul I, fila 51 din anii 1963-1970 cu suprafaţa de 2,58 ha fâneţe, 0,45 ha teren arabil şi 0,18 ha alte terenuri având în vedere că rubrica „păduri” nu a fost inclusă în acest registru.

Martorii propuşi de reclamanţi şi audiaţi de instanţă la data de 14.12.2011 au declarat că reclamanţii au moştenit de la părinţii lor o suprafaţă de teren pădure şi fânaţ de 2 ha însă când s-a delimitat terenul pădure administrat de stat, pârâta a luat circa 1 ha din proprietatea reclamanţilor, limita dintre fânaţ şi pădure fiind pârâul Nistoroaia.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză de exp. Socaci Ştefan (fila 53) rezultă că terenul revendicat este situat în extravilanul satului ---, punct „---” şi este în suprafaţă de 0,18 ha teren cu vegetaţie forestieră cu următorii megieşi (conform schiţei 1, culoarea galbenă, perimetrul punctelor 1,2,3,4,5,6,1):

- N- pădure aflată în administrarea ---

- S- proprietatea reclamanţilor ---

- E- drum forestier şi pârâul ---

- V- proprietatea reclamanţilor ---

Ulterior, prin suplimentul la raportul de expertiză, expertul tehnic a precizat că încadrarea corectă este --- cum a precizat anterior.

Pârâta a declarat că această suprafaţă de teren a fost inclusă în amenajamentul --- încă din anul 1965 fiind evidenţiată astfel neîntrerupt până azi. În acest sens a depus copii ale ediţiilor de amenajament pe anii 1964-1974 (42 a-2,2 ha), 1975-1985 (42a-0,3ha), 1986-1995 (42a-0,8 ha), 1996-2005(42A-0,8 ha) şi 2006-2015 (42A-1 ha). 

Se observă astfel că în aceste amenajamente suprafeţele identificate în ua 42 A din Up II variază între 0,3 ha-2,2 ha, cert fiind că după anul 1974 suprafaţa s-a diminuat de la 2,2 ha la 0,3 şi apoi a crescut la 0,8 ha iar din 2006 la 1 ha.

În ceea ce priveşte temeiul de drept al acţiunii în revendicare, instanţa reţine că sunt incidente dispoziţiile Codului civil din 1864 faţă de data formulării acţiunii raportat la dispoziţiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009.

Revendicarea este acţiunea reală prin care proprietarul neposesor (deci care nu are posesia bunului), cere, în temeiul dreptului său de proprietate, restituirea bunului de la posesorul neproprietar (adică persoana ce îl deţine fără drept).

În cadrul acţiunii în revendicare reclamantul are obligaţia să dovedească existenţa dreptului său de proprietate pe care îl pretinde. În lipsa acestei dovezi, pârâtul nu poate fi obligat să-şi dovedească el titlul său de proprietate, deoarece legea ocroteşte posesia, independent de vreo dovadă a dreptului ce pretinde a se manifesta prin ea. Pârâtul posesor are o situaţie pur pasivă, de aşteptare, în favoarea lui operează o prezumţie de proprietate dedusă din simplu fapt al posesiei.

În cauză, prin sentinţa civilă nr. 2724/18.08.1972 pronunţată de Judecătoria Gheorghe Gheorghiu- Dej în dosarul nr. 1485/1972 coroborată cu registrele agricole pe anii 1956-1970 s-a făcut dovada existenţei dreptului de proprietate în patrimoniul numitului --- pe suprafaţa de teren de 0,18 ha situată în satul ---. Moştenitorii defunctului --- sunt, aşa cum rezultă din certificatul de calitate de moştenitor nr. 30/09.04.2013, numiţii  ---

Această suprafaţă de teren nu a fost preluată de către stat, nu a fost supusă cooperativizării şi nici expropriată sau, cel puţin nu s-a făcut dovada acestuia fapt pentru a putea fi analizată cererea de faţă din prisma Legii nr. 18/1991 şi 1/2000.

Pârâta invocă în comparaţie cu reclamanţii şi intervenienţii faptul că terenul respectiv a fost inclus în amenajamentele silvice încă din anul 1965 astfel încât potrivit art. 35 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 şi art. 1 alin. 1 din Legea nr. 46/2008 este proprietate de stat.

Potrivit art. 35 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, „terenurile proprietatea statului sunt acele suprafeţe intrate în patrimoniul său în conformitate cu prevederile legale existente până la data de 1 ianuarie 1990 şi înregistrate ca atare în sistemul de evidenţă al cadastrului funciar general şi în amenajamentele silvice” iar potrivit art. 1 alin . 1 din Codul silvic „totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producţie sau administraţie silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinaţie forestieră şi neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condiţiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier naţional”.

Este adevărat că în ediţia pe anii 1964-1974 a amenajamentului silvic la poziţia 42 a era menţionată suprafaţa de 2,2 ha dar în 1974 aceasta  fost diminuată la 0,3 ha iar la data de 01.01.1990 (aşa cum rezultă din ediţia 1986-1995) pârâta figura cu 0,8 ha. Prin urmare, prin aceste dispoziţii legale, pârâta nu face dovada existenţei dreptului de proprietate asupra diferenţei de  0,18 ha şi nici nu a arătat cauza sau modalitatea prin care suprafaţa de teren a fost diminuată iniţial, în anul 1975 la 0,3 ha, apoi majorată în anul 1986 la 0,8 ha şi din 2005 la 1 ha cât este menţionat în amenajamentul silvic ediţia 2005-2015.

Faptul că printr-o hotărâre judecătorească s-a constatat în patrimoniul reclamanţilor existenţa dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 0,18 ha, duce la concluzia că aceştia deţineau un „bun” care este protejat chiar şi prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional Convenţiei Europene a Drepturilor Omului: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional”. Astfel, prin numeroase decizii ale Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Brumărescu, Cauza Oprea, Cauza Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia,etc),  s-a reţinut că „noţiunea de „bunuri“ poate desemna atât „bunuri actuale“, cât şi valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situaţii bine definite, creanţe. Pentru ca o creanţă să poată fi considerată o „valoare patrimonială“ intrând sub incidenţa art. 1 din Protocolul nr. 1, titularul creanţei trebuie să demonstreze că aceasta are o bază suficientă în dreptul intern. Din moment ce aceasta este dobândită, poate intra în joc noţiunea de speranţă legitimă”. De asemenea, s-a mai reţinut că „articolul 1 din Protocolul nr. 1 cere ca ingerinţa autorităţii publice în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor să fie legală.(…) Principiul legalităţii presupune existenţa unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise şi previzibile în aplicarea lor.(…) În plus, orice ingerinţă în folosinţa acestui drept trebuie să aibă un scop legitim. De asemenea, în cauzele care implică o obligaţie pozitivă, trebuie să existe o justificare legitimă pentru lipsa de acţiune din partea statului. Atât o atingere adusă respectării bunurilor, cât şi abţinerea de la a acţiona trebuie să păstreze un echilibru just între cerinţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului”. Sub acest aspect, instanţa reţine că reclamanţii au făcut dovada existenţei unui bun pentru care aveau o „speranţă legitimă” astfel că lipsirea de proprietate asupra acestuia trebuie să aibă un scop legitim. Însă, din probele administrate a rezultat că pârâta a îngrădit terenul proprietatea reclamanţilor încă din 1970 deşi nu avea nici un drept asupra acestuia ci, mai mult, din amenajamentele pe anii 1974-2005 rezultă că nici măcar nu era înscrisă şi această suprafaţă. Se pune problema modului în care în anul 2005 pârâta a menţionat în amenajamentul silvic suprafaţa de 1 ha faţă de 0,8 ha cât fusese înscrisă în perioada 1986-2005 însă această preluare „scriptică” nu s-a făcut într-o modalitate legală (de ex. expropriere) şi cu o prealabilă despăgubire a proprietarilor.

Faţă de aceste considerente, comparând titlurile invocate de ambele părţi, instanţa consideră că dreptul de proprietate al reclamanţilor şi al intervenienţilor este dovedit şi este prioritar faţă de înscrisurile invocate de pârâtă astfel că în conformitate cu art. 480 cod civil, aceştia trebuie să se  bucure de toate atributele acestui drept real.

În consecinţă, instanţa va admite acţiunea în revendicare astfel cum a fost formulată şi va obliga pârâta să lase în deplină proprietate  şi liniştită  posesie  reclamanţilor şi intervenienţilor în interes propriu  suprafaţa de 0,18 ha situată în extravilanul --- delimitat de punctele 1,2,3,4,5,6,1 în schiţa nr. 1 din suplimentul la expertiza tehnică efectuată de exp. Socaci Ştefan la data de 01.03.2013, cu următoarele vecinătăţi:

- N- pădure aflată în administrarea ---

- S- proprietatea reclamanţilor ---

- E- drum forestier şi pârâul ---

- V- proprietatea reclamanţilor ---

Având în vedere dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă, precum şi soluţia pronunţată în cauză, instanţa o va obliga pe pârâtă să plătească reclamanţilor suma de 2438 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând: 135 de lei taxă de timbru, 3 lei timbru judiciar, 1400 de lei onorariu expert topocadastru şi 900 de lei onorariu avocat reclamanţi.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite acţiunea formulată de reclamanţii --- în contradictoriu cu ---

Admite cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamanţii --- în contradictoriu cu intervenienţii în interes propriu ---

Obligă pârâta --- să lase reclamanţilor şi intervenienţilor în interes propriu  în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 0,18 ha, situată în extravilanul --delimitat de punctele 1,2,3,4,5,6,1 în schiţa nr. 1 din suplimentul la expertiza tehnică efectuată de exp. Socaci Ştefan la data de 01.03.2013, cu următoarele vecinătăţi:

- N- pădure aflată în administrarea ---

- S- proprietatea reclamanţilor ---

- E- drum forestier şi pârâul ---

- V- proprietatea reclamanţilor ---

Obligă pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 2438 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat, onorariu expert şi taxe de timbru.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 30.04.2013.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare