Art. 180 ali.2 C.p.

Dosar nr.25139/318/2010 Cod operator 2444

R O M Â N I A

JUDECATORIA TG-JIU

SENTINTA PENALA NR. 354

Sedinta publica din data de 25.02.2011

Instanta constituita din:

PRESEDINTE: Angela Elena Gavanescu

GREFIER:  Claudia Hîrceanu

Ministerul Public - Parchetul de pe lânga Judecatoria Tg-Jiu a fost reprezentat de procuror Doruta Moga.

Pe rol se afla pronuntarea asupra cauzei penale de fata, privind pe inculpatul LCD, trimis în judecata în stare de libertate pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente, prevazuta de art. 180 alin. 2 C.pen., parte vatamata P.V.

Dezbaterile în fond au avut loc în sedinta publica din data de 17.02.2011, fiind consemnate în încheierea de sedinta de la acea data ce face parte integranta din prezenta sentinta, când instanta, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de astazi, 25.02.2011, când a hotarât urmatoarele:

INSTANTA,

Deliberând asupra cauzei penale de fata, retine urmatoarele:

Prin plângerea adresata Parchetului de pe lânga Judecatoria Tg-Jiu la data de 23.10.2009,  potrivit art. 180 alin. 3 C.penal, în termenul legal de 2 luni prevazut de art. 284 C.proc.pen., partea vatamata P.V a sesizat organele de urmarire penala sub aspectul savârsirii de catre inculpatul LCD, a infractiunii prev. de art.180 alin.2 C.penal, aratând ca în data de 18.10.2009, în jurul orelor 09.30, în timp ce se afla în autoturismul înmatriculat sub nr.GJ 04 HZX în parcarea din fata Liceului pedagogic a fost lovit cu piciorul si pumnii de catre acesta, fara nici un motiv.

Prin rezolutia din 23.02.2010 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Tg-Jiu s-a confirmat începerea urmaririi penale fata de inculpatul  LCD,, pentru savârsirea infractiunii  prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, constând în aceea ca la data de 13.10.2009 intimatul  a lovit persoana vatamata P.V, producându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un numar de 2-3 zile îngrijiri medicale, asa cum rezulta din certificatul medico-legal nr. 1563/19.10.2009 emis de Serviciul de Medicina Legala G.

Totodata, s-a constatat ca la data mai sus mentionata partile s-au întâlnit si fara nici un motiv intimatul L C Di-a aplicat petentului P.V mai multe lovituri.

În momentul în care intimatul a agresat pe petent,  a fost observat de martorul CIG, care a aratat în continutul declaratiei sale ca 1-a vazut pe LCD, când 1-a lovit cu piciorul pe P.V dupa care 1-a tras de haina si a continuat sa-1 loveasca si cu pumnii.

De asemenea, si martorul DT a mentionat ca partile au discutat, iar dupa un timp a venit un echipaj de politie si ulterior o salvare care a luat pe unul dintre cei care discutasera anterior.

Totodata, martorul RI a aratat în declaratia sa din data de 10.02.2010 ca dupa conflict s-a întâlnit cu petitionarul care prezenta leziuni în zona ochiului stâng si care i-a povestit ca fusese lovit de patronul firmei de taxi unde intentiona sa lucreze.

Prin ordonanta din 16.04.2010 data în dosarul nr.6371/P/2009 Parchetul de pe lânga Judecatoria TG-Jiu a dispus scoaterea de sub urmarire penala a inculpatului LCD,  pentru savârsirea infractiunii prev. de art.180 alin.2 C.penal si aplicarea fata de acesta a unei sanctiuni cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei.

Împotriva ordonantei  din 16.04.2010,  partea vatamata  a formulat plângere la prim - procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Tg.Jiu, care prin ordonanta din 27.05.2010 a dispus respingere plângerii formulate de catre petitionar.

Ulterior, în temeiul prevederilor art.278 C.proc.pen., partea vatamata a formulat plângere împotriva solutiei procurorului, înregistrata pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu sub nr.9765/318/2010.

Prin sentinta penala nr.1620/15.09.2010 Judecatoria Tg-Jiu a respins plângerea formulata de partea vatamata, retinând ca este neîntemeiata, întrucât la data de 13.10.2009 intimatul  l-a lovit pe petitionar, cauzându-i acestuia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un numar de 2-3 zile îngrijiri medicale, asa cum rezulta din certificatul medico-legal nr. 1563/19.10.2009 emis de S.M.L. G, aspecte recunoscute de inculpat.

În aceste conditii, instanta a apreciat ca în mod corect s-a retinut de catre procuror ca inculpatul a savârsit fapta  pentru care a fost cercetat,  însa a avut în vedere împrejurarea ca fapta nu prezinta gradul de pericol social concret al unei  infractiuni, faptul ca acesta  nu este cunoscut cu antecedente penale, precum si numarul redus de îngrijiri medicale, apreciind ca aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ, respectiv amenda de 1000 lei este suficienta pentru reeducarea acestuia si atingerea preventiei speciale si generale a legii.

Împotriva aceste hotarâri judecatoresti, partea vatamata a formulat recurs, înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj sub nr.9765/318/2010.

Prin Decizia penala nr.857/03.11.2010 Tribunalul Gorj a admis recursul declarat de partea vatamata, a casat sentinta, a admis plângerea, a desfiintat ordonanta nr.6371/P/2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Tg-Jiu si a trimis dosarul Judecatoriei Tg-Jiu pentru judecarea cauzei.

Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu sub nr.25139/318/2010, cu prim termen de judecata la data de 02.12.2010, când pricina a fost amânata la cererea partii vatamate, pentru a-si angaja aparator.

Pentru dovedirea situatiei de fapt, au fost administrate în cursul urmaririi penale urmatoarele mijloace de proba: declaratie parte vatamata (filele 5,6 d.u.p.), certificat medico-legal nr.1565/19.10.2009 (fila 34 d.u.p.), declaratii învinuit (filele 13,14), declaratii martori GDI (filele 15,16 d.u.p.), CIG (filele 17,18 d.u.p.), DT (filele 19,20 d.u.p.), RI (fila 21 d.u.p.), înscrisuri în circumstantiere (filele 21,22).

La primul termen de judecata cu procedura de citare legal îndeplinita, instanta a adus la cunostinta inculpatului, potrivit art. 70 C.proc.pen. si art. 322 C.proc.pen., fapta pentru care a fost trimis în judecata si încadrarea juridica a acesteia, precum si ca are dreptul sa nu dea nicio declaratie, atragându-i-se atentia ca daca va da o declaratie, tot ceea ce va spune va putea fi folosit si împotriva sa.

Inculpatul a consimtit sa dea declaratii si în fata instantei, depozitia acestuia fiind consemnata si atasata la dosar (fila 19 d.i.).

La acelasi termen, partea vatamata P.V declarat  ca se constituie parte civila în procesul penal cu suma de 5000 de lei, reprezentând daune morale si suma de 5000 lei, reprezentând daune materiale constând în contravaloare îmbracaminte distrusa, îngrijiri medicale si zilele în care nu a putut lucra, manifestare de vointa cuprinsa în cererea de la fila 21.

În sedinta publica, instanta, apreciind asupra pertinentei, utilitatii si concludentei probelor solicitate, în temeiul art. 67 C.proc.pen., a încuviintat ambelor parti proba cu înscrisuri, iar partii civile, pentru dovedirea pretentiilor civile, proba testimoniala în cadrul careia au fost audiati martorii CIG si RI.

Totodata, în temeiul art.327 alin.1 C.proc.pen., instanta a dispus citarea si audierea  martorilor audiati în cursul urmaririi penale GDI (fila 39 d.i.), CIG (fila 31 d.i.), DT, RI (fila 32 d.i.), DT (fila 45 d.i.).

La dosar a fost depusa fisa de cazier judiciar a inculpatului LCD,, din care rezulta faptul ca acesta  nu este cunoscut cu antecedente penale.

În ceea ce priveste cererea de reexaminare a amenzii judiciare formulata de martorul DT, instanta o apreciaza întemeiata fata de adeverinta medicala depusa de martor la ultimul termen de judecata, care justifica neprezentarea acestuia la termenul din 03.02.2011 din motive de sanatate, astfel ca în temeiul art.199 alin.3 C.proc.pen. ridica amenda aplicata acestuia prin încheierea de sedinta din data de 03.02.2011.

Analizând întregul material probator administrat atât în faza de urmarire penala, cât si în faza de cercetare judecatoreasca, în concordanta cu dispozitiile art.63 C.proc.pen. si art.278 1 alin.8 lit.c C.proc.pen., instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

În dimineata zilei de 18.10.2010, în timp ce astepta în parcarea din fata Liceului pedagogic din Tg-Jiu, aflându-se în autoturismul marca Dacia Logan cu numar de înmatriculare G 04 .... destinat utilizarii în regim de taxi, partea vatamata P.V a fost lovit de inculpatul LCD, cu piciorul si pumnul în zona fetei, urmare a agresiunii partea vatamata suferind vatamari care au necesitat pentru vindecare un numar de 2-3 zile de îngrijiri medicale.

Situatia de fapt anterior prezentata este relatata prin depozitiile partii vatamate care a declarat ca  inculpatul a lovit-o cu piciorul în ochi, timp în care partea vatamata se afla în masina la volan, iar usa autoturismului era deschisa, dupa care a lovit-o cu pumnii în cap, l-a tras jos din masina si partea vatamata a ramas atârnând de usa masinii, împrejurare în care inculpatul a continuat sa/l loveasca pâna când a cazut lânga masina (fila 20 d.i.).

Declaratiile partii vatamate sunt confirmate prin depozitiile martorilor audiati în cauza, coroborându-se totodata cu concluziile certificatului medico-legal nr.1565/19.10.2009 din care rezulta ca partea vatamata a prezentat OS suborbitar echim.rosie-violacee de 4/3 cm moderat tumefiata, tumefactia buzei superioare în partea stânga,  leziuni care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur si pot data din 18.10.2009, necesitând un numar de 2-3 zile de îngrijiri medicale.

Astfel, martorul CIG a precizat ca în data de 17.10.2009 a mers cu partea vatamata la inculpat pentru a închiria o masina de la firma de taxi a inculpatului. A sustinut ca în data de 18.10.2009 în jurul orei 09.00 a mers vis a vis de Liceul Pedagogic din T la parcarea amenajata unde inculpatul avea masinile de taxi si a observat cum inculpatul încerca sa traga din masina partea vatamata lovind-o cu piciorul, iar apoi dupa ce a scos partea vatamata din masina a lovit-o pe aceasta cu pumnii dupa cap, martorul observând aceasta de la o distanta de aproximativ 10 m. A sustinut ca observând agresiunea, i s-a facut teama si a plecat, astfel ca  nu stie cum s-a finalizat incidentul (fila 31 d.i.).

Martorul RI a declarat ca în jurul datei de 17-18.10.2009 a fost sunat de partea vatamata, care i-a spus ca se afla la spital, întrucât ducându-se sa plateasca chirie patronului firmei de taxi pe nume L a fost batut de acesta. Martorul a precizat ca nu a fost de fata la actul de agresiune relatat de partea vatamata, însa ulterior a vizitat acasa partea vatamata dupa 3-4 zile  si a constatat ca acesta avea ochiul vânat, ameteli si spunea ca îl dor coastele.

Desi martorul GDI a recunoscut ca a avut loc o discutie între partea vatamata si inculpat, fiind dovedita astfel înca o data prezenta inculpatului în parcarea din zona Liceului Pedagogic, asa cum a sustinut si partea vatamata, a negat exercitarea unui act de agresiune de catre inculpat, precizând ca atât timp cât a asistat la discutie între cei doi nu s-a întâmplat nimic, iar ulterior când martorul se deplasa catre masina sa nu a auzit zgomote, înjuraturi sau ca s-au lovit.

Fata de depozitiile martorilor CIG si RI, instanta apreciaza ca depozitia martorului GDI este subiectiva, datorita calitatii acestuia de angajat de peste doi ani al firmei de taxi apartinând inculpatului.

Mai mult, martorul DT, desi a precizat ca nu stie daca partea vatamata a fost agresata sau nu în acea împrejurare sau daca aceasta a purtat sau nu o discutie cu inculpatul, nefiind atent si neurmarind ceea ce se întâmpla întrucât lucra la calculator, a relatat totusi ca a observat cum partea vatamata s-a deplasat pe jos aproximativ 10 m, dupa care a cazut, fiind luat de salvare.

Desi un singur martor a perceput în mod direct actul de agresiune, respectiv CI G, coroborând depozitia acestuia cu împrejurarile de fapt relatate de ceilalti martori, care constituie probe indirecte, instanta apreciaza, având în vedere si certificatul medico-legal depus la dosar, ca nu exista nici un dubiu rezonabil în ceea ce priveste exercitarea  de catre inculpatul LCD, a actelor de violenta asupra partii vatamate în data de 18.10.2009.

Asadar, instanta retine ca depozitiile partii vatamate  se coroboreaza cu celelalte mijloace de proba administrate anterior indicate, împrejurare care confirma aplicarea în prezenta cauza a prevederilor art. 75 C.proc.pen., conform carora declaratiile partii vatamate facute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai în masura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente în cauza.

Desi atât în faza de urmarire penala, cât si în cursul cercetarii judecatoresti inculpatul  LCD, nu a recunoscut savârsirea faptei, sustinând ca desi a fost prezent în data de 18.10.2009  la barul din fata Liceului pedagogic pentru schimbul de tura al masinilor taxi care îi apartin, împrejurare în care s-a aflat acolo si partea vatamata PV, nu a lovit pe acesta (fila 13 d.u.p.), instanta apreciaza ca declaratiile inculpatului  nu corespund realitatii, fiind contrazise de probatoriul cauzei analizat mai sus.

Retinând astfel, instanta are în vedere faptul ca potrivit art.69 C.proc.pen. declaratiile învinuitului sau ale inculpatului facute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului numai în masura în care sunt coroborate cu fapte si împrejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente în cauza, or în speta declaratiile inculpatului sub aspectul neexercitarii unui act de agresiune de catre acesta asupra partii vatamate nu se coroboreaza cu alte mijloace de proba, declaratia martorului GDI  fiind apreciata de instanta subiectiva, pe de o parte datorita faptului ca martorul este angajat al inculpatului, iar pe de alta parte datorita faptului ca este contrazisa de celelalte mijloace de proba.

Mai mult, inculpatul nu a probat în conditiile art.66 alin.2 C.proc.pen lipsa de temeinicie a probelor de vinovatie administrate în cauza.

În concluzie, constatarea de catre instanta a împrejurarii potrivit careia inculpatul este autorul infractiunii de lovire sau alte violente ce face obiectul prezentului dosar a fost în mod cert dovedita prin întreg materialul probatoriu administrat în cauza, astfel cum acesta a fost analizat si coroborat prin considerentele ce preced.

În drept, fapta inculpatului LCD,, care în data de 18.10.2009, în jurul orelor 09.00,  pe fondul unei discutii contradictorii purtate cu partea vatamata în parcarea din zona Liceului Pedagogic din T, a exercitat acte de lovire asupra partii vatamate în zona capului,  producându-i leziuni  care au necesitat pentru vindecare un numar de 2-3 zile de îngrijire medicala, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violente prevazute si pedepsite de art. 180 alin. 2 C pen.

Având în vedere ca din concluziile certificatului medico-legal rezulta faptul ca partea vatamata a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale, instanta retine incidenta în cauza a formei agravante a infractiunii de lovire sau alte violente, prevazuta de alin. 2 al art. 180 C.pen.

Elementul material al laturii obiective a infractiunii  a constat în mai multe actiuni de lovire în zona capului, realizate cu piciorul si cu pumnul.

Urmarea imediata a infractiunii consta  în vatamarea corporala a partii vatamate  PV si cauzarea unor leziuni traumatice descrise în amanunt în certificatul medico-legal nr.1565/19.10.2009 (fila 9 d.u.p.)- leziuni care nu i-au pus viata în primejdie si în urma carora partea vatamata  nu a ramas cu infirmitati.

Legatura de cauzalitate dintre elementul material -actele de agresiune exercitate de inculpatul LCD, si urmarea imediata este dovedita cu certitudine de mijloace de proba administrate, din care a rezultat faptul ca între actiunile de lovire si leziunile traumatice exista legatura directa de cauzalitate, neinterpunându-se nicio cauza sau conditie care ar fi putut sa întrerupa lantul cauzal.

Latura subiectiva a infractiunii este realizata sub forma intentiei directe reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pen., inculpatul LCD, prevazând rezultatul faptei, date fiind circumstantele în care a lovit-o pe partea vatamata - cu piciorul si pumnul în zona capului- si urmarind producerea de leziuni acesteia, aspect concluzionat de instanta având în vedere motivatia actiunilor inculpatului, aceea de a aplica o corectie partii vatamate  pe fondul neîntelegerii ivite în legatura cu predarea masinii de taxi.În acest context, instanta retine ca rezolutia infractionala în baza careia a actionat inculpatul este dovedita prin elementele exterioare ale faptei sale: lovituri aplicate în zona capului partii vatamate, regiunea corporala atacata. Actionând în modul descris, inculpatul a prevazut, neîndoielnic, rezultatul posibil al faptei sale pe care l-a si urmarit.

Inculpatul a invocat prin aparator  în apararea sa circumstanta atenuanta a provocarii prevazute de art.73 lit.b din Codul penal, invocând faptul ca întrucât partea vatamata nu a prezentat documentele de angajare, asa cum inculpatul i-a solicitat, l-a provocat pe acesta.

Probatoriul administrat în cauza nu a evidentiat un comportament provocator al partii vatamate si chiar si în situatia în care aceasta nu ar fi prezentat documentele pentru angajare, asa cum sustine inculpatul, aceasta împrejurare nu se circumscrie notiunii de provocare, în acceptiunea dispozitiilor art.73 lit.b Cod penal.

Astfel, circumstanta atenuanta legala a provocarii, prevazuta în art. 73 lit. b) C. pen.  consta în savârsirea infractiunii sub stapânirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava.

Existenta tulburarii sau emotiei, în sensul art. 73 lit. b) C. pen. si intensitatea acestora nu se pot retine de instanta de judecata pe baza unei prezumtii legale, ci trebuie stabilite în mod concret, pe baza de probe, în principal prin utilizarea unor criterii subiective, însa fara absolutizarea acestora si fara a exclude total ipoteza utilizarii unor criterii obiective.

Astfel, întrucât dispozitiile art. 73 lit. b) C. pen. presupun atât examinarea unor împrejurari exterioare care influenteaza starea psihica a faptuitorului, cât si examinarea semnificatiei acestora asupra comportamentului faptuitorului, pe fondul inexistentei unor criterii cu valoare absoluta (si, totodata, nesusceptibile de relativizare) referitoare la procesele psihice (criterii exacte pentru a se stabili daca o anumita tulburare si-a avut sau nu sorgintea într-un impuls exterior determinant), nu se poate renunta total la criteriile obiective în aprecierea existentei sau inexistentei "starii de provocare."

Pentru retinerea "starii de provocare", în sensul art. 73 lit. b) C. pen., nu se poate face abstractie de unele criterii obiective, cum ar fi compararea reactiei faptuitorului cu reactia "omului mediu" supus unei provocari similare, cerinta unei anumite proportii între actul provocator si reactia faptuitorului, inclusiv prin observarea consecintelor faptei savârsite ca urmare a actului provocator.

În prezenta cauza, însa, nu se poate retine "starea de provocare", în sensul art. 73 lit. b) C. pen., nici prin utilizarea criteriilor subiective si nici a celor obiective.

Instanta apreciaza ca un eventual schimb de replici între inculpat si partea vatamata cu privire la actele necesare angajarii nu poate avea semnificatia unei provocari, cu atât mai mult cu cât printr-o astfel de discutie nu putea avea loc o atingere grava a demnitatii  inculpatului.

Mai mult, instanta apreciaza ca nici chiar un eventual refuz al partii vatamate de a prezenta acele acte  nu are semnificatia unei actiuni ilicite grave, în conditiile în care exista mijloace legale de rezolvare a relatiilor de munca între angajat si angajator.

Provocarea presupune o manifestare de natura a-l determina pe celalalt sa actioneze sub stapânirea unei puternice tulburari sau emotii, o eventuala discutie între cei doi referitoare la angajare nefiind apta sa produca o surescitare nervoasa care sa fi rapit inculpatului posibilitatea de control asupra  actiunilor sale.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicata inculpatului, instanta va avea în vedere dispozitiile art. 52 C.pen., precum si criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 C.pen. raportate în prezenta cauza, respectiv gradul foarte ridicat de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, circumstantele concrete ale savârsirii faptei si împrejurarile care agraveaza si cele care atenueaza raspunderea penala. Astfel, pe de o parte, instanta va avea în vedere gradul foarte ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vatamate - integritatea fizica si psihica a persoanei, urmarile acesteia - leziunile traumatice produse  într-o regiune vitala a corpului uman -zona capului, astfel cum acestea au fost descrise în certificatul medico-legal, dar si acelea care s-ar fi putut produce, si anume lezarea unui organ vital.

Instanta apreciaza ca fapta prezinta un grad ridicat de pericol social rezultat din împrejurarile comiterii faptei, respectiv în loc public si în plina zi, motivatia exercitarii actului de agresiune-motive de razbunare pe baza existentei unui conflict mai vechi, urmarea produsa-parasirea victimei.

La individualizarea sanctiunii, instanta are în vedere pe de o parte faptul ca în mod constant inculpatul a negat savârsirea faptei, iar pe de alta parte faptul ca din fisa sa cu antecedente penale (fila 29) rezulta ca nu este cunoscut cu antecedente penale.

Asadar, constatând ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpatul LCD,, instanta, potrivit art. 345 alin. 2 C.proc.pen., va condamna pe acesta pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente, infractiune prevazuta si pedepsita de art. 180 alin. 2 C.pen. la o pedeapsa de 1000 lei amenda penala,  apreciind ca pedeapsa astfel stabilita si aplicata este de natura sa asigure atingerea scopurilor preventiv-educative si sanctionatorii ale pedepsei, prevazute de art. 52 din C.pen.

Totodata, instanta va atrage atentia inculpatului LCD, asupra dispozitiilor art. 631 C.pen., referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credinta de la executarea amenzii, precum si asupra prevederilor art.425 C.proc.pen.

Sub aspectul laturii civile, instanta retine ca prin cererea aflata la fila 21 în dosar partea vatamata P.V s-a constituit parte civila cu suma de 5000 lei despagubiri materiale, reprezentând contravaloare îmbracaminte distrusa, îngrijiri medicale (medicamente), contravaloarea zilelor în care nu a putut lucra si cu suma de 5000 lei daune morale.

Ulterior, prin nota aflata la fila 30 a precizat ca a fost perfuzat timp de 6 ore la U.P.U., însa nu a pastrat bonurile fiscale pentru materialele sanitare pe care le-a cumparat.

A sustinut ca a fost nevoit sa sta la pat 10 zile, nerealizând nici un venit, în conditiile în care are în întretinere doi copii.

Conform art. 998 C.civ., orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, iar potrivit art. 999 C.civ., omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si pentru prejudiciul cauzat prin imprudenta sau neglijenta sa.

În ceea ce priveste actiunea civila a partii civile P.V se constata ca aceasta a fost formulata cu respectarea dispozitiilor procedurale. De asemenea, sunt întrunite conditiile raspunderii civile delictuale prevazute de art. 998, 999 C.civ., în sensul ca inculpatul este culpabil pentru lovirea partii civile P.V, care a suferit leziuni traumatice pentru a caror vindecare au fost necesare un numar de 2-3 zile de îngrijiri medicale.

Daca în privinta daunelor morale stabilirea cuantumului acestora se face prin apreciere de instanta, este de principiu ca daunele materiale trebuie dovedite, atât în ceea ce priveste existenta lor, cât si sub aspectul întinderii lor.

Potrivit principiului instituit de art. 1169 C.civ., aplicabil în materia raspunderii civile delictuale, orice persoana care face o propunere înaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca (sarcina probei revine celui care face o afirmatie, emite o pretentie - onus probandi incumbit actori si probatio incumbit ei qui dicit, non ei qui negat). Instanta nu îl poate obliga pe inculpat la plata unor sume stabilite aleatoriu de partea civila, întrucât potrivit principiilor generale ale raspunderii civile delictuale se poate dispune repararea prin echivalent doar cu privire la prejudiciile determinate sau determinabile: acestea cuprind prejudiciile prezente, precum si cele viitoare, în masura în care existenta si întinderea lor este sigura sau cel putin poate fi stabilita în raport de anumite criterii obiective.

Sarcina probei în dovedirea prejudiciului invocat prin actiunea civila exercitata în cadrul procesului penal apartine partii civile, conform dispozitiilor art.14 alin.3 C.proc.pen. si art.1169 C.civil.

Din acest punct de vedere se remarca faptul ca partea civila nu a facut dovada întinderii prejudiciului material solicitat a fi acoperit, desi este de necontestat faptul ca un astfel de prejudiciu a existat, astfel ca nu justifica despagubirile materiale solicitate, cu consecinta respingerii acestui capat de cerere al actiunii civile ca neîntemeiat.

În ceea ce priveste cererea  de acordare a unor daune morale,  instanta retine ca  Recomandarile Consiliului Europei din 1969 de la Londra subliniaza, între altele, ca principiul reparatiei daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despagubirea având rolul de a acorda o compensare victimei, principiu oglindit si de prevederile art.14 alin.5 C.proc.pen.

Se constata ca inculpatul, prin fapta sa culpabila, a determinat producerea unor leziuni traumatice partii vatamate  PV, acesta având nevoie de 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, ceea ce a presupus certe suferinte fizice si traume psihice. Cuantumul daunelor morale solicitat de partea civila va fi stabilit în functie de gravitatea leziunilor, de vârsta victimei si de starea anterioara de sanatate a acesteia, de imposibilitatea temporara a partii vatamate de a participa la viata sociala, de efortul suplimentar pe care a trebuit sa-l depuna partea vatamata pentru a reveni la o viata normala. Despagubirea ce se acorda în acest caz nu reprezinta, asadar, un pret al durerii - pretium doloris -, ci are scopul de a "alina, prin mijloacele reparatiunii banesti, conditiile de viata alterate ale victimei". Desigur, se va avea în vedere si faptul ca forma de vinovatie cu care a actionat inculpatul este intentia indirecta.

La stabilirea cuantumului daunelor morale se va mai  tine seama si de natura acestora, respectiv de faptul ca au scopul de a atenua suferintele cauzate prin atingerea adusa drepturilor persoanei. Totusi, ele nu trebuie sa constituie masuri excesive pentru autorul faptei si nici venituri nejustificate pentru cel vatamat. Concluzionând ca partea civila a suferit un prejudiciu moral prin agresiunea îndreptata împotriva sa (aceasta suferind o trauma emotionala care poate avea urmari în comportamentul sau si în relatiile sociale), în lipsa unor criterii legale de determinare a prejudiciului moral, instanta este tinuta de conditia aprecierii rezonabile pe o baza echitabila, corespunzatoare atingerii aduse psihicului si vietii sociale a partii civile.

Este mai presus de orice îndoiala ca leziunile traumatice cauzate partii civile prin actiunile inculpatului i-au pricinuit suferinte fizice si este neîndoielnic ca în perioada celor 2-3 zile de îngrijiri medicale partea civila nu a putut avea un regim de viata obisnuit, împrejurari care în mod evident se circumscriu notiunii de prejudiciu personal nepatrimonial ce se reclama a fi reparat prin obligarea inculpatului la plata unor despagubiri cu titlu de daune morale.

În raport de aceste criterii de apreciere, instanta considera ca obligarea inculpatului LCD, la plata sumei de 1500 lei cu titlu de daune morale reprezinta o reparatie pecuniara justa a prejudiciului moral suferit, astfel cum a fost retinut anterior.

În temeiul art. 191 alin. 1  C.proc.pen. raportat  la art. 189 C.proc.pen. instanta va  obliga pe inculpat la plata sumei 200  lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din aceasta suma 100 lei reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmaririi penale, conform ordonantei, iar 100 lei cheltuieli  efectuate în cursul cercetarii judecatoresti.

În temeiul art.193 alin.1 C.proc.pen. instanta va obliga  inculpatul sa plateasca partii vatamate suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constând în onorariu avocat, dovedita prin chitanta nr.8/17.02.2011 aflata la fila 46 în dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTARASTE:

În temeiul art. 180 alin.2 C.penal cu aplicarea art. 63 alin. 3 teza a-II-a C.pen condamna pe inculpatul LCD,, fiul lui I SI D, nascut la data de 19.05.1971 în ......., fara antecedente penale, CNP ....... CI seria ........,domiciliat în ...........,  la o pedeapsa de 1000 lei amenda penala, pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente în forma agravata.

Atrage atentia inculpatului LCD, asupra dispozitiilor art. 631 C.pen., referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credinta de la executarea amenzii, precum si asupra prevederilor art.425 C.proc.pen.

În temeiul art. 14 C.proc.pen. si art. 15 C.proc.pen. raportat  la art. 346 alin. 1 C.proc.pen. cu aplic. art. 998 C.civil admite în parte actiunea civila formulata de partea civila PV, fiul lui C SI M, nascut la data de 17.12.1977, cu domiciliul în .............si obliga inculpatul  la plata catre aceasta parte civila a sumei de 1500 lei reprezentând daune morale.

Respinge cererea partii civile  pentru acordarea despagubirilor materiale, ca neîntemeiata.

În temeiul art. 191 alin. 1  C.proc.pen. rap. la art. 189 C.proc.pen. obliga pe inculpat la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art.193 alin.1 C.proc.pen. obliga inculpatul sa plateasca partii vatamate suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constând în onorariu avocat.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronuntare pentru procuror,  pentru partea civila si de la comunicare pentru inculpat.

Pronuntata în sedinta publica, astazi, 25.02.2011 la Judecatoria Tg-Jiu.

Presedinte, Grefier,

RED.TEHN.AG.

3 EX./18.03.2011

Domenii speta

Spete similare