Prin sentinta civila nr.2465/24.03.2008, pronuntata în dosarul nr.3685/180/2006 (dosar în format vechi 15641/2006) s-a admis actiunea în perfectare formulata de reclamantii C.C. si C.M. în contradictoriu cu pârâta C.M. si s-a respins cererea reconventionala formulata de pârâta-reclamanta C. M., pentru combaterea nulitatii absolute a antecontractului de vânzare cumparare, ca nefondata. Ca urmare, prin sentinta sus mentionata s-a perfectat antecontractul de vânzare cumparare încheiat la 21.03.2000 pentru suprafata de 2506 mp din T.15 P.263/49. Pârâta-reclamanta a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata în suma de 811 lei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca, la 21.03.2000 între V.C., autorul pârâtei si reclamantul C.C., s-a încheiat un acord privind vânzarea suprafetei de 14 prajini, pentru un pret de 2.800.000 Rol, acord consemnat într-un înscris sub semnatura privata. Analizând înscrisul respectiv si declaratiile martorilor audiati în cauza, respectiv H.S. si F. E.D., instanta a retinut ca respectiva conventie a vizat vânzarea terenului si nu arendarea, astfel cum a sustinut pârâta. Privitor la declaratiile martorilor M.N. si H.M., instanta a retinut ca acestea nu sunt relevante în cauza, având în vedere ca martorii nu au putut da detalii legate de împrejurarea în care s-a încheiat acest antecontract între V.C. si reclamant.
Cum pârâta-reclamanta, prin raspunsurile la interogatoriu, a aratat ca refuza perfectarea contractului, instanta raportat la dispozitiile art.5 ain.2 titlul X Legea 2472005, a admis actiunea principala, perfectând antecontractul de vânzare cumparare privitor la suprafata de 2506 mp, identificata prin raportul de expertiza – ing. T.V.
Privitor la cererea reconventionala, instanta de fond a aratat ca, din TP nr. 139508/1994 rezulta ca terenul în litigiu apartine doar numitului V.C. nu si sotiei sale, terenul din titlu figurând ca atare si în certificatul de mostenitor nr- 136/2006 – certificat eliberat dupa defunctul V.C..
Având în vedere aceste aspecte precum si împrejurarea ca, însusi martorul H.M. arata ca terenul ar fi apartinut doar numitului V.C., instanta a respins cererea reconventionala retinând ca nu s-a facut dovada faptului ca terenul este bun comun al sotilor V. si a fost înstrainat fara stirea sotiei.
Cum cererea principala a fost admisa, actinea în revendicare formulata de pârâta-reclamanta, pentru terenul ce face obiectul antecontractului, a fost respinsa, reclamantii devenind proprietarii terenului din înscrisul sub semnatura privata. In ceea ce priveste diferenta de 1694 mp teren, instanta de fond a retinut ca din declaratiile martorilor, nu rezulta ca reclamantii-pârâti ocupa acest teren, astfel încât s-a respins si revendicarea în ceea ce priveste aceasta suprafata.
Impotriva acestei sentinte, a declarat recurs, în termen legal, pârâta-reclamanta.
Recursul a fost legal timbrat cu 235 lei taxa de timbru si timbru judiciar de 3 lei.
In motivarea recursului, s-a aratat ca hotarârea instantei de fond este nelegala si netemeinica deoarece terenul de 14 prajini, ce a facut obiectul antecontractului, este bun comun al parintilor sai si nu bun propriu astfel cum retine instanta de fond. Atâta vreme cât actul sub semnatura privata a fost semnat doar de unul din soti, actul e lovit de nulitate absoluta. Ca urmare instanta, în mod gresit a respins cererea reconventionala si a admis actiunea principala, privind perfectarea.
Imprejurarea ca terenul este cuprins în titlul de proprietate emis doar pe numele defunctului V.C. se explica prin aceea ca practica în materie de reconstituire a dreptului de proprietate face ca titular de titlu sa fie sotul, chiar daca terenul era bun comun al ambilor soti. De asemenea este firesc sa fie trecut terenul în masa succesorala dupa defunctul V.C., atâta vreme cât sotia sa V.M. a decedat înaintea lui. Ca urmare, aceste împrejurari, pe care le retine instanta de fond în respingerea cererii reconventionale si în admiterea cererii principale, nu sunt relevante.
Intimatii, prin aparator, au solicitat respingerea recursului, sustinerile recurentei fiind nedovedite astfel cum a aratat si instanta de fond.
In recurs s-au depus la dosar documentatia cadastrala aferenta contractului de vânzare cumparare nr.2799/2006.
Analizând motivele de recurs invocate si din oficiu, tribunalul retine ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Criticile aduse sentintei sub aspectul solutionarii gresite a cererii reconventionale, întrucât antecontractul a fost semnat doar de unul din soti, sunt neîntemaiet deoarece în cauza este vorba doar de un antecontract respectiv de o promisiune bilaterala de vânzare cumparare, pentru a carei valabilitate nu e necesar consimtamântul ambilor soti, deoarece , prin antecontract partile s-au înteles sa încheie, în forma autentica, respectiva conventie. Ca urmare, doar pentru încheierea conventiei de vânzare cumparare în forma autentica e necesar consimtamântul ambilor soti nu si petru încheierea antecontractului, care reprezinta doar o promisiune de vânzare.
Privitor la împejurarea ca din aceste considerente a lipsei consimtamântului ambilor soti, coproprietari ai terenului, nu s-ar putea perfecta antecontractul, tribunalul constata ca instanta de fond, pe baza probatoriului administrat în mod corect, a retinut ca nu s-a facut dovada caracterului de bun comun al sotilor.
A sustinut recurenta ca includerea terenului în titlul de proprietate emis doar pe numele defunctilor V.C. si includerea aceluiasi teren, în certificatul de mostenitor, în masa succesorala dupa acest defunct nu fac dovada ca bunul ar fi unul propriu defunctului dar nici nu a indicat alte elemente din care ar rezulta împrejurarea sustinuta de recurenta ca bunul este comun. Nu exista înscrisuri si nici martorii audiati nu sustin ca bunul a fost comun al sotilor V. Dimpotriva, chiar martorul H.M., audiat la cererea pârâtei, a aratat ca terenul apartinea lui V.C. nu si sotiei sale.
Fata de declaratia acestui martor, având în vedere si copia rolului agricol de la fila 17 dosar fond, rol al carui titular este V.C. si având în vedere si modalitatea de emitere a TP nr. 139508/1994 si mai ales modalitatea de emitere a certificatului de mostenitor, tribunalul retine ca în mod corect instanta de fond a retinut ca din coroborarea acestor elemente rezulta calitatea de bun propriu, acestor elemente nefindu-le opuse probe contrare din care sa rezulte calitatea e bun al terenului în litigiu.
Pe de alta parte sustinerile apelantei în sensul ca certificatul de mostenitor nu e o dovada în sensul calitatii de bun propriu, nu sunt întemeiate deoarece pentru apelanta, certificatul de mostenitor astfel cum a fost emis face dovada deplina pâna la anularea lui. Or atâta vreme cât terenul a fost trecut în masa defunctului tata nu si în masa defunctei mame, rezulta ca el este bun propriu. Sustinerile în sensul ca certificatul de mostenitor a fost emis astfel întrucat V.M. a decedat ulterior sunt de asemenea inexacte, masa succesorala dupa fiecare defunct putând cuprinde, în conditiile în care unele bunuri erau comune, cota de 1/ 2 di aceste bunuri, astfel cum se retine pentru imobilul casa.
Cum nu s-a facut dovada calitatii de bun comun, având în vedere mentiunile din înscrisul sub semnatura privata, tribunalul retine ca, în mod întemeiat instanta de fond a procedat la perfectarea conventiei de vânzare cumparare.
In consecinta, fata de dispozitiile art.304 pct.9 si art.312 cod procedura civila, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
In temeiul art.274 cod procedura civila, tribunalul va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu avocat, conform chitantei nr.06016013/2006.