Drept Penal: Aplicarea nelegala a pedepsei complementare.
Dosar nr 4158/324/2008
Prin decizia penala nr. 324/ 02.07.2009 a T r i b u n a l u l ui Galati,
definitiva la 04.08.2009
S-a hotarat:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Tecuci
împotriva sentintei penale nr 81/06.02.2009 pronuntata de Judecatoria Tecuci în
dosarul nr 4158/324/2008.
Desfiinteaza în parte sentinta penala apelata , numai cu privire la latura
penala a cauzei si în rejudecare :
Înlatura din sentinta penala apelata dispozitiile în conformitate cu care i
s-a aplicat inculpatului R P R pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor
prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II , b si c C.penal pe o durata de 2 (doi) ani,pentru
fiecare dintre infractiunile deduse judecatii ,respectiv cele prev. de art. 9 al. 1
lit. f din Legea nr 241/2005 si art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 .
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate .
Potrivit art. 189 C.pr.pen. onorariul aparator din oficiu în suma de 200 lei
va fi avansat BA Galati din fondul Ministerului Justitiei , urmând a fi inclus în
cuantumul cheltuielilor judiciare catre stat .
În baza art. 192 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat ramân
în sarcina acestuia.
In motivarea deciziei s-au retinut urmatoarele:
Prin sentinta penala nr. 81/06.02.2009 pronuntata de judecatoria Tecuci în
dosarul nr. 4158/324/2008 s-a dispus în baza art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005,
coroborat cu art.74 al.1 lit.a si art.76 al.1 lit.d Cp, condamnarea inculpatului R P-R la
pedeapsa de 1 an si 10 luni închisoare si la pedeapsa complementara a interzicerii
drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza II, lit.b si lit.c Cp pe o perioada de 2 ani,
pentru savârsirea infractiunii de evaziune fiscala.
În baza art.9 al.1 lit.f din Legea nr.241/2005, coroborat cu art.74 al.1 lit.a si
art.76 al.1 lit.d Cp, s-a dispus condamnarea aceluiasi inculpat la pedeapsa de 1an si 10
luni închisoare si la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev.de
art.64 al.1 lit.a teza II, lit.b si lit.c Cp pe o perioada de 2 ani, pentru savârsirea
infractiunii de evaziune fiscala.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cp, s-a dispus contopirea pedepselor stabilite,
urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, si anume aceea de 1 an si 10
luni închisoare sporita la 2 ani închisoare si la pedeapsa complementara a
interzicerii drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza II, lit.b Cp si lit.c Cp pe o
perioada de 2 ani.
S-a facut aplicarea disp.art.71 rap.la art.64 al.1 lit.a teza a II-a, lit.b si lit.c
Cp.
Potrivit art.81 Cp si art.71 al.5 Cp, s-a dispus suspendarea conditionata a
executarii pedepsei aplicate si a executarii pedepsei accesorii pe durata unui
termen de încercare de 4 ani, conform art.82 Cp.
Potrivit art.359 Cpr.pen., i s-a atras atentia inculpatului asupra disp.art.83
Cp.
În baza art.14 si 346 Cpr.pen. si 998 si 999 C.civ., a fost obligat inculpatul, în
solidar cu partea responsabila civilmente SC G SRL Galati, sa plateasca partii civile
Agentia de Administrare Fiscala suma de 6.164,5 lei reprezentând prejudiciul creat
prin savârsirea infractiunilor.
În baza art.191 al.1 C.p.p, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea
responsabila civilmente SC G SRL Galati, sa plateasca statului suma de 400 lei cu
titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezinta onorariul
aparatorului desemnat din oficiu, urmând a fi avansata din fondurile Ministerului
Justitiei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta penala, prima instanta a retinut
urmatoarele:
Prin Rechizitoriul nr.1565/P/2007 al Parchetului de pe lânga Judecatoria
Tecuci a fost trimis în judecata, în stare de libertate, inculpatul R P-Rpentru
savârsirea infractiunilor de evaziune fiscala prev.de art.9 al.1 lit.b si f din Legea
nr.241/2005, retinându-se, în esenta, ca în a doua jumatate a anului 2006, acesta a
cesionat partile sociale ale SC G SRL Galati, cu sediul social în Galati, iar începând cu
data de 20.09.2006, si-a început mandatul de administrator al acestei societati,
schimbându-i sediul social în municipiul Galati, întrucât la data de 19.09.2006 a
încheiat contractul de închiriere nr.25/2006 cu administratia complexului „B
C”Galati.
La nici doua saptamâni de la încheierea contractului de închiriere, acesta a
fost reziliat, astfel ca sediul social declarat al SC G SRL Galati nu a fost folosit
niciodata.
Inculpatul a efectuat mai multe operatiuni comerciale cu diferite societati,
nefiind înregistrate în contabilitatea societatii, sustragându-se si de la plata
impozitului pe venit si TVA, în suma de 6164,58 lei.
În cursul urmaririi penale au fost audiati martorii A C-V, P S si C I-M.
În cursul cercetarii judecatoresti au fost audiati martorii P S si C I-M,
declaratiile acestora fiind atasate la dosar.
Inculpatul nu s-a înfatisat la instanta, astfel ca nu s-a putut proceda la
audierea acestuia.
Analizând probele administrate în cauza, prima instanta a retinut urmatoarea
situatie de fapt:
În a doua jumatate a anului 2006, inculpatul R P-Ra cesionat partile sociale
ale partii responsabile civilmente SC G SRL Galati, societate înregistrata la
Registrul Comertului la data de 15.09.2003, cu sediul social în Galati, iar începând cu
data de 20.09.2006, si-a început mandatul de administrator al acestei societati,
schimbându-i sediul social în municipiul Galati, str.Lupeni nr.2, et.3, birou 18,
deoarece la data de 19.09.2006 a încheiat contractul de închiriere nr.25/2006 cu
administratia complexului „B C”Galati.
La nici doua saptamâni de la încheierea contractului de închiriere, la data de
01.10.2006, cest înscris a fost reziliat, astfel ca sediul social declarat al SC G SRL
Galati nu a fost folosit niciodata.
Atât contractul de închiriere, cât si înscrisul de reziliere al acestuia, au fost
semnate de inculpat, în calitate de reprezentant al partii responsabile civilmente.
În perioada 29.11.2006-10.02.2007, inculpatul a primit de la SC S SRL Galati,
prin intermediul agentului de vânzari C I-M, marfa în valoare de 14.242,04 lei, de la
SC C G SRL Bârlad, tigla metalica în valoare de 79.463,90 lei, iar de la SC U I SRL
Tecuci, electrocasnice în valoare de 11.092,00 lei.
Aceste operatiuni comerciale nu au fost înregistrare în contabilitatea partii
responsabile civilmente, astfel ca suma totala de 104.797, 94 lei nu a fost
înregistrata în contabilitate, sustragându-se de la plata impozitului pe venit si TVA
în suma de 6164,58 lei, datorate bugetului de stat.
Având în vedere situatia de fapt retinuta, prima instanta a retinut ca în
drept, fapta inculpatului R P-Rcare, în calitate de asociat unic si administrator al SC
G SRL Galati, nu a evidentiat în actele contabile ori în alte documente legale,
operatiunile comerciale efectuate cu alte societati comerciale si veniturile
realizate, sustragându-se de la îndeplinirea obligatiilor fiscale datorate bugetului de
stat, prin neplata impozitului pe profit si TVA, în suma de 6.164,58 lei, întruneste
elementele constitutive ale infractiunii prev.de art.9 al.1 lit.b din Legea
nr.241/2005.
Fapta inculpatului, care s-a sustras de la efectuarea verificarilor fiscale prin
declararea fictiva a sediului SC G SRL Galati si nedeclararea sediului secundar din
Tecuci al acestei societati, întruneste elementele constitutive ale infractiunii
prev.de art.9 al.1 lit.f din Legea nr.241/2005.
Ca urmare, prima instanta a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsa cu
închisoarea, pedeapsa apreciata de instanta ca fiind proportionala cu gradul de
pericol social al fiecarei fapte.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere gradul de pericol social
concret al faptelor, faptul ca inculpatul a avut o conduita buna înainte de savârsirea
infractiunii, aspecte care au putut fi retinute ca si circumstante atenuante,
circumstante care au atras coborârea pedepsei sub minimul special prevazut de
lege, în acord cu dispozitiile art. 76 lit. d).
În conformitate cu art.71 al.1 Cp, inculpatului i s-a aplicat si pedeapsa
accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 al.1lit.a teza a II-a, lit.b si lit.c
Cp, având în vedere gradul de pericol social al infractiunii savârsite, precum si
pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 al.1lit.a teza
a II-a, lit.b si lit.c CP, pe o perioada de 2 ani, având în vedere ca Legea nr.241/2005
prevede o astfel de pedeapsa.
S-a aratat ca pe latura civila, Agentia de Administrare Fiscala s-a constituit
parte civila cu suma de 6.164,5 lei reprezentând prejudiciul creat bugetului de stat,
astfel ca prima instanta l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabila
civilmente SC G SRL Galati, la plata acestei sume.
Împotriva acestei sentinte penale, în termen legal a declarat apel Parchetul
de pe lânga Judecatoria Tecuci, apreciind-o ca nelegala, pentru urmatoarele motive:
I. Potrivit art. 65 Cod penal:
„1. Pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi poate fi aplicata
daca pedeapsa principala stabilita este închisoarea de cel putin 2 ani …”.
2. Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea
prevede aceasta pedeapsa.
3. Conditia aratata la alin. 1, cu privire la cuantumul pedepsei principale
trebuie sa fie îndeplinita si în cazul în care aplicarea pedepsei prevazute în acel
alineat este obligatorie.”
Potrivit art. 9 din Legea 241/2005, infractiunile de evaziune fiscala se
pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani si interzicerea unor drepturi.
Având în vedere ca legea care reglementeaza sanctionarea infractiunilor de
evaziune fiscala prevedere în mod obligatoriu si interzicerea unuia sau unora din
drepturile prevazute de art. 64 Cod penal, pedeapsa principala aplicata inculpatului
pentru cel putin una din infractiunile prevazute de art. 9 alin. 1 lit. b si f din Legea
241/2005, trebuia sa fie în cuantum de minim 2 ani. Aplicarea de catre instanta a
unor pedepse cu închisoare de 1 an si 10 luni este nelegala în raport de textul de
lege mentionat mai sus. Astfel, potrivit art. 65 alin. 1 Cod penal, pedeapsa
complementara a interzicerii unor drepturi se aplica numai pe lânga o pedeapsa
principala stabilita pentru o pedeapsa principala stabilita pentru o infractiune, cu
conditia ca pedeapsa principala sa fie de cel putin 2 ani. Textul de lege nu prevede
ca pedeapsa rezultanta, în caz de pluritate de infractiuni, sa fie de cel putin 2 ani ci,
dimpotriva, pedeapsa principala pentru una din infractiunile care compun pluritatea
sa fie de cel putin 2 ani.
S-a apreciat ca prin urmare, cuantumul celor doua pedepse stabilite de
instanta de 1 an si 10 luni nu îndeplinesc conditiile prevazute de lege pentru
aplicarea pedepselor complementare.
II. La stabilirea pedepselor, prima instanta nu a facut individualizarea
corecta în concordanta cu criteriile pe care le prevede art. 72 Cod penal.
Astfel, prin sentinta penala nr. 81/06.02.2009, Judecatoria Tecuci l-a
condamnat pe inculpatul R P – Rla pedepsele de 1 an si 10 luni închisoare în baza art.
9 alin. 1, lit. b si art. 9 alin. 1, lit. f din legea 241/2005, cu retinerea dispozitiilor art.
74 alin. 1, lit. a si art. 76 alin. 1, lit. d Cod penal.
Limitele de pedeapsa prevazute de art. 9 din Legea 241/2005 sunt de la 2 ani
la 8 ani închisoare.
S-a apreciat ca în mod incorect s-a facut aplicarea dispozitiilor art. 74 alin.
1, lit. a si 76 alin. 1, lit. d Cod penal, întrucât conduita infractorului anterior
savârsirii faptelor retinute în sarcina sa nu au fost de natura sa conduca la
retinerea circumstantelor atenuante.
Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Tecuci s-a
retinut ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, dar prin ordonanta nr.
317/P/2007 din 28.03.2008 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Tecuci s-a dispus
scoaterea de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter
administrativ pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art. 84 alin. 1, pct. 2 si 3
din Legea 59/1934. De asemenea, în cursul celor doua faze procesuale, inculpatul s-a
sustras de la cercetari, fiind plecat din tara, fara a i se cunoaste resedinta.
Anterior declansarii procesului penal, inculpatul nu a staruit pentru a înlatura
rezultatul infractiunii si a repara paguba pricinuita.
S-a aratat ca prin urmare, nu se poate retine ca conduita inculpatului
anterioara, concomitenta sau subsecventa savârsirii infractiunilor, releva un grad de
pericol social mai scazut sau de periculozitate mai redusa a acestuia.
Apelul declarat este fondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate, dar si din oficiu, în limitele
prevazute de art. 371 al. 2 C.p.p., tribunalul constata ca prima instanta a pronuntat o
hotarâre nelegala în ce priveste aplicarea pedepsei complementare inculpatului R P
Robert.
Prima instanta, analizând probele administrate atât în cursul urmaririi penale,
cât si în faza de cercetare judecatoreasca, a stabilit o corecta situatie de fapt,
dând faptelor retinute în sarcina inculpatului încadrarea juridica corespunzatoare.
De asemenea, instanta de fond a realizat si o justa individualizare a
pedepselor aplicate inculpatului, în raport cu criteriile prev. de art. 72 C.pen.,
retinând în mod corect în favoarea acestuia circumstanta atenuanta judiciara prev.
de art. 74 al. 1 lit. a C.pen. având în vedere ca inculpatul se afla la primul impact cu
legea penala, din fisa de cazier judiciar rezultând ca nu au antecedente penale
(faptele pentru care s-a dispus anterior scoaterea de sub urmarire penala
neconstituind un motiv care sa determine retinerea circumstantei atenuante
judiciare prev. de art. 74 al. 1 lit. a Cod penal).
Prima instanta a realizat o justa individualizare a pedepsei accesorii aplicate
inculpatului, în conformitate cu criteriile prev. de art. 71 al. 3 C.pen. precum si a
modalitatii de executare a pedepsei rezultante stabilite.
Sentinta penala apelata este nelegala în ce priveste aplicare pedepsei
complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II, b si c
C.pen. pe o durata de 2 ani.
Aplicarea de catre instanta de fond a unor pedepse cu închisoarea în cuantum
de 1 an si 10 luni – nu impune aplicarea pedepsei complementare – chiar daca
aplicarea este obligatorie potrivit art. 9 al. 1 lit. b si f din Legea 241/2005 întrucât
conf. art. 65 al. 1 si 3 C.pen. – pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi
se aplica numai pe lânga o pedeapsa principala stabilita pentru o infractiune, cu
conditia ca pedeapsa principala sa fie de cel putin 2 ani.