Infractiunea de viol

Sentinţă penală 187 din 25.02.2009


Sentinta penala 187/25.02.2009  -  infractiunea de viol

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria P.N. nr. 1648/P/2007a fost trimis în judecata inculpatul B.B. pentru savârsirea infractiunii de viol prev. de art. 197 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, retinându-se în esenta urmatoarele: la 21.04.2007, în jurul orei 14.00, partea vatamata V.C. se deplasa din com. P.S. spre locuinta sa din sat P. A fost ajunsa din urma de catre inculpatul B.B., care conducea o caruta, iar partea vatamata  (în vârsta atunci de 86 ani), l-a rugat sa o duca si pe ea acasa. Aceasta s-a urcat în caruta inculpatului, având cu ea si un sac.

Ajungând în apropierea unei paduri, într-un loc deschis si profitând de faptul ca în preajma nu mai erau alte persoane, inculpatul, prin exercitarea de violente a întretinut raporturi sexuale cu partea vatamata. Urmare a loviturilor primite, partea vatamata a prezentat leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezulta din  constatarea medico – legala nr.527 din 22 aprilie 2007 întocmita de SML P.N. S-a mai retinut  ca din buletinul anatomo-patologic nr.6/24.04.2007 rezulta ca în secretia vaginala recoltata s-a pus în evidenta prezenta spermatozoizilor, fapt ce indica consumarea unui raport sexual.

Partea vatamata V.C. s-a constituit parte civila cu suma de 5.000 lei daune morale. De asemenea, în cauza s-a constituit parte civila Spitalul Judetean de Urgenta N. cu suma de 373,88 lei cu titlu de despagubiri civile.

În cauza a fost audiata partea vatamata V.C. (f. 55 D. 2796/279/2007), inculpatul B.B. (f. 56 D. 2796/279/2007), precum si martorii F.V.C., S.E., T.N., S.C., S.V., S.E. si L.O.V. (f. 82, 83, 96, 97, 98, 121 si respectiv 304 D. 2796/279/2007). De asemenea, a fost efectuata o expertiza medico-legala – examen ADN.

Prin sentinta penala nr. 192/12.03.2008 a Judecatoriei P.N. s-a dispus condamnarea inculpatului B.B. pentru savârsirea infractiunii de viol prev. de art. 197 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 6 (sase) ani închisoare; a fost revocat beneficiul liberarii conditionate a restului de pedeapsa neexecutat de 575 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 997/2003 a Judecatoriei P.N., rest de pedeapsa ce a fost contopit cu pedeapsa aplicata prin hotarârea aratata; în temeiul art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a ll-a, b Cod penal pe perioada prevazuta de art. 71 al. 2  Cod penal; a fost mentinuta starea de arest a inculpatului si a fost dedusa din pedeapsa aplicata acestuia perioada retinerii si arestarii preventive; a fost admisa în parte actiunea civila formulata de partea civila V.C. si a fost obligat inculpatul sa plateasca partii civile suma de 2.500 lei cu titlu de daune morale;a fost obligat inculpatul sa plateasca partii civile Spitalul Judetean de Urgenta N. suma de 373,88 lei cu titlu de despagubiri civile.

Prin decizia penala nr. 138/AP/07.05.2008 a Tribunalului N. a fost admis apelul inculpatului, a fost desfiintata sentinta instantei de fond si s-a dispus rejudecarea cauzei de catre aceeasi instanta, dispunându-se completarea expertizei medico-legale ce s-a efectuat în cauza, urmând a se stabili, pe baza unor probe biologice de referinta recoltate de la partea vatamata V.C., daca materialele biologice din plicurile 3 si 4 apartin acesteia. Prin decizia mentionata au fost mentinute actele si masurile luate în cauza pâna la termenul din 12.03.2008.

Cauza a fost reînregistrata la aceasta instanta. Partile au fost legal citate. Partea civila V.C. a aratat ca îsi mentine declaratiile date anterior în cauza si nu mai are nimic în plus de declarat. A depus la dosar memorii (f. 32, 130 dosar), în care a aratat în esenta ca inculpatul B.B. este autorul faptei, ca nu îsi retrage plângerea si solicita obligarea acestuia la plata sumei de 5.000 lei.

La termenul din 8.10.2008 inculpatul a aratat ca nu va face nici o declaratie în fata vreunui complet de judecata de la Judecatoria P.N. Pe parcursul judecarii cauzei a depus la dosar memorii, în care a aratat în esenta ca nu este vinovat de savârsirea infractiunii; ca V.C. a aratat initial ca a fost violata si ca inculpatul a întretinut cu ea un raport sexual normal, iar dupa ce a vazut ca din expertiza medico-legala – examen ADN rezulta ca în secretia vaginala recoltata de la partea vatamata nu s-a pus în evidenta material biologic de provenienta masculina, a aratat ca inculpatul a întretinut cu ea un raport sexual oral, fiind învatata sa spuna astfel pentru a se dispune condamnarea lui pe nedrept; ca solicita trimiterea dosarului la Curtea Constitutionala, pentru ca aceasta sa dea solutia în cauza; ca solicita constatarea nulitatii procesului verbal de cercetare la fata locului (f. 7-9 DUP), acesta fiind fals deoarece cei 2 martori asistenti, T.N. si L.O.V. nu au asistat la recoltarea firelor de par ce au fost ridicate de pe corpul sau; ca solicita constatarea nulitatii constatarii medico – legale deoarece este contrazisa de expertiza medico-legala – examen ADN; ca i-a fost încalcat dreptul la un proces echitabil, prevazut de art. 6 CEDO.

În cauza instanta a dispus completarea expertizei medico-legale efectuate în primul ciclu procesual, pentru a se stabili, pe baza probelor biologice de referinta ce au fost recoltate de la partea vatamata V.C., daca materialele biologice din plicurile 3 si 4 apartin acesteia.

La termenul din 03.12.2008 instanta a respins ca tardiva cererea inculpatului de constatare a nulitatii absolute a procesului verbal de cercetare la fata locului (f. 7-9 DUP) si a certificatului medico-legal (în realitate constatarea medico-legala nr. 527/22.04.2007 efectuata de S.M.L. P.N.- f.39 DUP), deoarece motivele invocate de catre inculpat în sustinerea cererii nu sunt motive de nulitate absoluta, prev. de art. 197 al.2 C.pr.pen. Ori, potrivit art. 197 al. 4 C.pr.pen., încalcarea oricarei alte dispozitii legale decât cele prevazute în alin. 2 atrage nulitatea actului în conditiile alin. 1, numai daca a fost invocata în cursul efectuarii actului când partea este prezenta sau la primul termen de judecata cu procedura completa când partea a lipsit la efectuarea actului. Inculpatul a solicitat pentru prima data, în mod expres, anularea constatarii medico-legale nr. 527/22.04.2007  si a procesului verbal de cercetare la fata locului abia la 12.03.2008 (prin cererea de la f. 305 dosar). Aceste cereri au fost formulate în mod expres abia la termenul la care a avut loc prima judecata în prima instanta, în conditiile în care a fost prezent la efectuarea cercetarii la fata locului, pe parcursul urmaririi penale si în fata instantei a fost prezent si a fost asistat de aparatori. Inculpatul a aratat si în memoriile depuse în fata Tribunalului N., la judecarea apelului, ca constatarea medico-legala este falsa si nula, iar martorii care au semnat procesul verbal de cercetare la fata locului nu stiau ce semneaza, însa prin decizia pronuntata au fost mentinute toate actele si masurile dispuse în cauza, cu exceptia hotarârii primei instante.

De altfel, în ce priveste constatarea medico-legala nr. 527/22.04.2007 efectuata de S.M.L. P.N., aceasta a fost efectuata cu respectarea dispozitiilor legale, astfel ca nu s-ar putea dispune anularea ei, instanta urmând a-i aprecia valoarea probatorie prin raportare la concluziile expertizei medico-legala – examen ADN. În ce priveste procesul verbal de cercetare la fata locului (f.7-9 DUP), acesta a fost semnat de 2 martori asistenti, iar la întocmirea acestuia nu s-au formulat obiectiuni.

Din actele si lucrarile dosarului, analizând probatoriul administrat in cauza în cursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti, instanta retine urmatoarele: în ziua de 21.04.2007, partea civila V.C. (pe atunci în vârsta de 86 ani), a mers în orasul R., unde a fost miluita de diverse persoane cu alimente (fiind o zi de sâmbata). În jurul orei 14.00, V.C. se deplasa spre locuinta sa din localitatea P.S., satul P. A fost ajunsa de inculpat, care conducea o caruta, si atunci V.C. l-a rugat pe acesta sa o transporte si pe ea la domiciliu cu caruta, având în vedere ca erau consateni si se cunosteau, inculpatul fiind si cumatru cu o fiica a partii civile. Astfel, V.C. s-a urcat în caruta condusa de inculpat, aceasta având asupra sa un sac în care pusese alimentele primite. În acest sens sunt declaratiile partii civile si ale inculpatului (f. 55,56 D.2796/279/2007).

Ajungând în apropierea unei paduri din P.S., inculpatul, care era sub influenta  alcoolului, a  profitat de împrejurarea ca în apropiere nu se aflau alte persoane, a coborât-o pe partea vatamata din caruta si prin exercitarea de acte de violenta, a încercat sa întretina raporturi sexuale normale cu partea vatamata. Întrucât partea vatamata s-a opus si a împiedicat astfel consumarea unui raport sexual normal, inculpatul a lovit-o pe V.C., s-a urcat pe pieptul acesteia si a întretinut un raport sexual oral. Apoi inculpatul s-a ridicat în picioare, având pantalonii coborâti, fiind vazut de martora S.C. (f. 97 D. 2796/279/2007), a urcat în caruta, a întors-o si a plecat de la fata locului, având în caruta si sacul apartinând partii civile. Tipetele partii civile au fost auzite si de catre martorul S.V., care a vazut „un barbat cu pantalonii în vine”, care a vrut sa o ridice pe femeie în caruta însa, deoarece nu a reusit, a plecat cu caruta (f.98 D. 2796/279/2007).

Inculpatul a mers mai întâi la magazinul apartinând AF S. din sat P., unde a baut o bere, fiind servit de martora S.E., martora care a aratat ca inculpatul era în stare de ebrietate si se comporta ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat (f. 83 D. 2796/279/2007).

V.C., având hainele rupte, a ramas pentru un timp la fata locului (o persoana care a vazut-o a crezut ca este moarta), apoi s-a îndreptat spre casa, fiind vazuta de mai multi martori. V.C. prezenta urme de lovituri, îi curgea sânge de la gura, abia putea merge, îsi tragea pe ea hainele rupte si murdarite si a spus martorilor ca a fost violata de catre B.B. (pe care îl stia de B.B. a lui Gica a Cucului). Martorul F.V.C. i-a spus martorei S.E. sa aiba grija de batrâna. Când V.C. a trecut prin fata magazinului apartinând AF Scutaru, a fost observata si de martora S.E., care a vazut ca aceasta nu s-a mai dus acasa, ci s-a întors pentru a sesiza organele de politie. Aceste aspecte rezulta din declaratiile martorilor S.E., F.V.C., S.V. (f. 82,83,98 D. 2796/279/2007).

Inculpatul s-a întors la magazinului apartinând AF S., unde a si fost retinut, aspect ce rezulta din declaratia martorei S.E.  V.C. a fost dusa la Spitalul Judetean de Urgenta N.

Ca urmare a loviturilor primite, V.C. a prezentat mai multe leziuni traumatice (antumul vaginal tumefiat, numeroase ulceratii superficiale la nivelul intratului vaginal cu sângerare difuza), si care au necesitat pentru vindecare un numar de 11-12 zile de îngrijiri medicale asa cum rezulta din constatarea medico-legala nr. 527/2007 efectuata la SML N. (fila 39 DUP).

În urma sesizarii organelor de politie, s-a facut o cercetare la fata locului, întocmindu-se un proces verbal de cercetare la fata locului (f. 7-9 DUP), ocazie cu care au fost facute si fotografii judiciare (f. 12 - 17 DUP). De la locul faptei au fost ridicate, între altele, o moneda de 10 bani si o bucata de lant, iar la domiciliul inculpatului a fost gasit sacul de rafie apartinând lui V.C., precum si alimentele pe care aceasta le avusese în sac. S-a constatat ca de la hamul calului apartinând inculpatului, lipseste o bucata de lant ce era folosita la prinderea hulubei din partea dreapta – respectiv bucata de lant ce a fost gasita la locul faptei.

Tot atunci au fost ridicate, de pe tricoul inculpatului, 5 fire de par ce au fost ambalate în plicul nr. 3, si un fir de par din zona genitala a inculpatului, fir de par ce a fost ambalat în plicul nr.4.

În finalul constatarii medico-legale nr. 527/22.04.2007 efectuate de S.M.L. P.N. (f. 39 DUP) s-a facut o mentiune potrivit careia „Din buletinul anatomo-patologic nr. 6/24.04.2006 rezulta ca în secretia vaginala recoltata s-a pus în evidenta prezenta spermatozoizilor, ceea ce atesta un raport sexual.” Instanta urmeaza a înlatura din probatoriu aceasta mentiune, deoarece este contrazisa de concluziile expertizei medico-legale – examen ADN (f.216-220 D. 2796/279/2007), concluzii în care se mentioneaza ca în cursul analizei genetice a microurmelor biologice de pe frotiul colorat HE nu s-a detectat material genetic de origine masculina, si de asemenea nu s-au evidentiat celule epiteliale vaginale si nici spermatozoizi.

Situatia de fapt expusa mai sus si vinovatia inculpatului, sub forma intentiei directe, este dovedita cu declaratiile partii civile V.C. date pe parcursul urmaririi penale (f. 18-21 DUP) si în fata instantei (f. 55 D. 2796/279/2007, f. 34  D. 2796.9/279/2007); în parte cu declaratiile inculpatului date pe parcursul urmaririi penale (f. 46, 49-50 DUP) si în fata instantei (f.56 D. 2796/279/2007), acesta recunoscând ca s-a întâlnit cu V.C. si a transportat-o cu caruta pâna la locul faptei, negând însa savârsirea faptei; cu declaratiile coroborate ale martorilorF.V.C., S.E., T.N., S.C., S.V., S.E., L.O.V. date pe parcursul urmaririi penale (f. 23,29,24,28,25,31,26,32,27,30 DUP) si în fata instantei (f. 82, 83, 96, 97, 98, 121 si respectiv 304 D. 2796/279/2007), declaratii ce au fost expuse si analizate în paragrafele anterioare; cu procesul verbal de cercetare la fata locului (f.7-9 DUP), din care rezulta ca la fata locului s-au gasit urme de caruta, o bucata de lant de la hamul calului inculpatului, la domiciliul acestuia s-a gasit sacul partii civile, iar de pe tricoul inculpatului au fost ridicate 5 fire de par ce au fost ambalate în plicul nr. 3, si un fir de par din zona genitala a inculpatului, fir de par ce a fost ambalat în plicul nr. 4; cu concluziile expertizei medico-legale – examen ADN –completare (f. 159-163 D. 2796.9/279/2007), din care rezulta ca firele de par recoltate de pe corpul inculpatului cu ocazia cercetarii la fata locului apartin victimei infractiunii, V.C.

Sustinerile inculpatului potrivit carora nu el este autorul infractiunii, iar declaratiile partii civile sunt mincinoase, deoarece initial l-a acuzat de savârsirea unui act sexual normal, iar ulterior de savârsirea unui act sexual oral, nu pot fi primite. Este adevarat ca V.C. a aratat în prima declaratie data chiar în seara zile de 21.04.2007 ca B.B. a întretinut cu ea, prin violenta, un raport sexual normal (f. 18-19 DUP), însa înca din declaratia din 02.05.2007 (f. 20 DUP) partea civila a aratat ca inculpatul a întretinut initial relatii sexuale normale, iar apoi i-a introdus penisul în gura, dar nu a ejaculat. În acelasi sens este si declaratia partii civile din fata instantei (f. 55 D. 2796/279/2007), în care a aratat ca inculpatul a încercat sa se culce cu ea, însa vazând ca nu reuseste, „si-a facut datoria la gura ei”. Faptul ca partea civila nu a aratat în prima sa declaratie modul în care inculpatul a savârsit infractiunea este de înteles având în vedere sentimentul de jena, de pudoare excesiva, încercat de V.C.- femeie în vârsta de 86 ani provenind din mediul rural, în a releva detalii ale unui incident considerat în mediul de provenienta  (si nu doar), ca fiind rusinos.

Afirmatiile inculpatului sunt contrazise si de declaratiile martorilor audiati în cauza, declaratii analizate deja în paragrafele anterioare. Martorii S.C. si S.V. au declarat ca l-au vazut pe inculpatul, pe jumatate dezbracat, la locul savârsirii faptei, dupa care a plecat cu caruta. V.C. a fost vazuta, imediat dupa savârsirea faptei, si de ceilalti martori audiati în cauza, aceasta prezentând urmele evidente ale infractiunii careia îi fusese victima (starea de soc în care se afla, urme evidente de lovituri, hainele rupte si murdare), si carora le-a spus imediat ca autorul faptei este B.B., pe care îl stia de B.B. a lui Gica a Cucului. Pe corpul inculpatului (pe tricou si în zona genitala) au fost gasite fire de par, completarea expertizei medico-legala – examen ADN stabilind cu certitudine ca aceste fire de par apartin victimei.

Nu pot fi primite ca reale sustinerile inculpatului din care se deduce ca el ar fi victima unei înscenari puse la cale de catre lucratorii de politie, care ar fi învatat victima sa dea vina pe el, apoi sa spuna ca nu a fost vorba de un act sexual normal, ci de unul oral (atunci când s-a constatat ca nu s-au pus în evidenta spermatozoizi în secretia vaginala), iar cu ocazia cercetarii la fata locului ar fi recoltat de pe corpul sau fire de par de cal, pe care apoi le-au schimbat cu fire de par de la victima. Este cert ca V.C. a fost victima unei infractiuni sexuale savârsita cu violenta (dovada leziunile specifice unei infractiuni de viol si urmele loviturilor primite), iar imediat dupa savârsirea faptei victima l-a indicat ca autor pe inculpat, mai înainte de a lua legatura cu alte persoane. V.C. a aratat ca inculpatul a încercat savârsirea unui act sexual normal, iar ulterior a savârsit un act sexual oral cu mult înainte de a se cunoaste rezultatul expertizei medico-legale – examen ADN. Lucratorii de politie nu ar fi putut în nici un caz determina atât de multe persoane sa dea declaratii mincinoase, având în vedere ca persoanele care au dat declaratii incriminatorii sunt de vârste si conditii diferite (victima - o batrâna de 86 ani, martora S.C.– o fetita de 12 ani, ceilalti martori – barbati si femei la vârsta maturitatii).

  În drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infractiunii de  viol prev. de art. 197 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal. Faptele inculpatului primesc aceasta încadrare având în vedere dispozitiile Deciziei nr. III/2005 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, potrivit carora prin act sexual de orice natura, susceptibil a fi încadrat în infractiunea de viol prevazuta de art. 197 din Codul penal, se întelege orice modalitate de obtinere a unei satisfactii sexuale prin folosirea sexului sau actionând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de acelasi sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apara ori de a-si exprima vointa.

În cauza sunt incidente si dispozitiile art. 37 lit. a Cod penal, având în vedere ca inculpatul a savârsit infractiunea înainte de împlinirea pedepsei de 4 ani închisoare, ce i-a fost aplicata prin sentinta penala nr. 997/2003 a Judecatoriei P.N.

La individualizarea si dozarea pedepsei se vor avea în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv prevederile partii generale a Codului penal; limitele de pedeapsa prevazute de textul incriminator; gradul de pericol social ridicat al faptei în modalitatea concreta de savârsire; persoana inculpatului care a mai fost anterior condamnat în repetate rânduri la pedepse privative de libertate pentru infractiuni cu violenta; atitudinea nesincera a inculpatului, starea de recidiva. Pe baza acestor considerente, instanta apreciaza ca scopul general al pedepsei, prevazut de art. 52 Cod penal, respectiv acela de a preveni savârsirea de noi infractiuni poate fi realizat doar aplicând inculpatului o pedeapsa privativa de libertate. Instanta va avea în vedere si faptul ca în prezent judecata are loc dupa desfiintarea hotarârii primei instante si trimiterea cauzei spre rejudecare ca urmare a admiterii apelului inculpatului, astfel ca acestuia nu i s-ar putea crea o situatie mai grava. Tinând cont de cele expuse mai sus,  instanta va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 ani închisoare, fara a aplica si pedeapsa complementara.

În temeiul art. 61 al.1 Cod penal instanta va revoca beneficiul liberarii conditionate a restului de pedeapsa neexecutat de 575 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 997/2003 a Judecatoriei P.N., rest de pedeapsa pe care îl va contopi cu pedeapsa aplicata prin prezenta hotarâre, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa rezultanta de  6 (sase) ani închisoare.

În temeiul art. 71 al. 1Cod penal va interzice inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a ll-a si b Cod penal pe durata prevazuta de art. 71 al. 2 Cod penal, cu urmatoarea motivare: conform art.71 Cod penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, drepturile prevazute în art.64 alin.1 lit. a) – c) Cod penal se interzic de drept în cazul condamnarii la pedeapsa detentiunii pe viata sau la pedeapsa închisorii. Cu toate acestea, prin decizia nr. LXXIV din 5.11.2007 pronuntata de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie în solutionarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit ca interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza I – c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instantei, în functie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul Penal.

În cauza de fata instanta apreciaza ca se impune ca inculpatului sa i se interzica drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a ll-a, b Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii nefiind compatibila cu dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice, precum si cu dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat. De asemenea, atât timp cât savârsirea infractiunii de viol nu are nicio legatura cu exercitarea vreunei profesii, meserii ori ocupatii, nu se impune interzicerea dreptului prevazut de art. 64 lit. c Cod penal.

În cauza nu pot fi interzise inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. d si e Cod penal, acestea nefiind interzise nici prin prima hotarâre pronuntata în cauza.

În temeiul art. 350 C.pr.pen. instanta va mentine starea de arest a inculpatului, retinând ca nu s-au modificat în nici un mod temeiurile avute în vedere la mentinerea masurii arestarii preventive  luate fata de acesta, respectiv ca în cauza vinovatia inculpatului cu privire la infractiunea ce i se imputa a fost stabilita, ca  fapta comisa este grava, are o rezonanta sociala puternica în colectivitatea din care acesta provine si creeaza o stare de insecuritate si temere în constiinta societatii,  aspecte care întaresc convingerea instantei în sensul ca lasarea lui în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica.

În temeiul art. 88 C.p. va deduce din pedeapsa aplicata inculpatului perioada retinerii si arestarii preventive de la data de 21.04.2007 la 25.02.2009.

În temeiul art.14 si 346 al.1 C.pr.pen., art. 998, 999 C.civ. instanta va admite în parte actiunea civila formulata de partea civila V.C. si va obliga inculpatul sa plateasca acesteia suma de 2.500 lei cu titlu de daune morale, cu urmatoarea motivare: partea civila a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale. În ce priveste aceste daune, ele nu pot fi cuantificate însa principiul repararii lor trebuie recunoscut în cazul infractiunilor privitoare la viata sexuala si la savârsirea carora s-a utilizat si violenta, cum este cazul de fata, si sunt apreciate de instanta prin raportare la gravitatea faptei savârsite si tinând cont de faptul ca aceste daune au ca scop a da o compensare si satisfactie victimei infractiunii. Mai mult, tinând cont de faptul ca victima infractiunii este o femeie în vârsta, ce locuieste în mediul rural, instanta retine ca traumele psihice suferite de aceasta au fost grave, iar fapta a fost de natura a afecta reputatia de care V.C. a se bucura în comunitate.

Pentru aceste considerente instanta apreciaza ca suma de 2.500 lei (suma ce nu ar putea fi marita ca urmare a aplicarii principiului „Non reformatio in pejus”), reprezinta o dezdaunare echitabila pentru prejudiciile morale aduse partii civile.

În baza aceluiasi temei juridic va obliga pe inculpat sa plateasca partii civile Spitalul Judetean de Urgenta N. suma de 373,88 lei cu titlu de despagubiri civile, apreciind ca actiunea civila este dovedita în baza înscrisurilor depuse la dosar (f.69 D. 2796/279/2007).

În temeiul art. 189 si 191 C.pr.pen. va obliga inculpatul sa plateasca statului suma de 3.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezinta onorariul aparatorului din oficiu, suma ce va fi avansata din fondurile Ministerului de Justitie catre Baroul N.