Constatare nulitate act juridic

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREŞTI

SENTINTA CIVILA 8193

ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA 09.06.2015

INSTANTA CONSTITUITA DIN:

PRESEDINTE :

GREFIER :

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe R1, R2 ŞI R3 si pe P, având ca obiect „constatare nulitate act juridic”.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa din publica din data de 19.05.2015, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a amânat pronunţarea la data de 26.05.2015, în aceeaşi compunere, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a amânat pronunţarea la data de 03.06.2015, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a amânat pronunţarea la data de 09.06.2015, în aceeaşi compunere, dispunând următoarele:

INSTANTA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12.08.2014 sub numărul ...., R1, R2, R3 , în contradictoriu cu P, au solicitat instanței de judecata constatarea caracterului abuziv al clauzelor inserate in Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. .../31.10.2006 şi in Actul adițional nr. .../18.01.2010; constatarea nulității absolute și eliminarea respectivelor clauze, obligarea pârâtei la emiterea unor noi grafice de rambursare, precum și la restituirea sumelor plătite nedatorat in baza clauzelor abuzive și a dobânzii legale aferente, calculată de la data introducerii prezentei acţiuni şi pana la momentul plații efective, cu cheltuieli de judecata.

În motivare, reclamanții au arătat, în esență, că apreciază ca fiind abuzive clauzele privind comisionul de rambursare anticipată (pct. 9 lit. a), comisionul de acordare credit (pct. 9 lit. b), comisionul de administrare (pct. 9 lit. c), comisionul de transformare pentru prima solicitare (pct. 9 lit. d) și comisionul de transformare pentru următoarele solicitări (pct. 9 lit. e).

Reclamanții au arătat că prin contractul de credit încheiat cu pârâta au fost încălcate prevederile legale incidente în domeniul clauzelor abuzive încheiate cu consumatorii, învederând lipsa modificării contractului de credit în conformitate cu dispozițiile OUG 50/2010, impunându-se excluderea comisionului de risc, învederând incidența lit. h, i și s din Anexa la Legea nr. 193/2000, precum și lipsa negocierii directe a contractului de credit, invocând prevederile art. 4 alin. 1 și 2 din Legea 193/2000. De asemenea, s-a învederat caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de rambursare anticipată, prin raportare la dispozițiile art. 66 și 67 din OUG 50/2010, precum și încălcarea prevederilor art. 46 din OUG 50/2010.

S-a arătat că pct. 9 lit. c din contract, privind comisionul de administrare este lovit de nulitate absolută, reprezentând o dobândă mascată, iar pct. 9 lit. b din contract, privind comisionul de acordare credit este în contradicție cu prevederile art. 36 din OUG 50/2010.

Reclamanții au învederat că pârâta nu a dat curs inițiativei acestora de negociere a contractului, clauzele contractuale mai sus menționate având drept consecință crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul reclamanților, arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000, întrucât clauzele contractuale nu au fost negociate individual.

În drept, reclamanții şi-au  întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 194 şi urm, art. 453 Cod proc. Civ., Legea 193/2000, OUG 50/2010.

În dovedirea susținerilor, reclamanții au depus înscrisuri, în copie (f. 11-92, vol. I).

În data de 21.10.2014 pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat nulitatea capătului de cerere privind restituirea sumelor plătite nedatorat, excepția lipsei de interes a capătului de cerere privind anularea comisionului de urmărire riscuri, excepţia lipsei de obiect a capătului de  cerere privind anularea clauzei de denunţare unilaterală in favoarea împrumutatului, excepţia lipsei de interes a capătului de  cerere privind anularea comisionului de rambursare anticipata, excepţia lipsei de interes a capatului de cerere privind anularea comisioanelor de transformare și excepţia inadmisibilității capetelor de cerere privind restituirea prestațiilor.

Pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, arătând că dispozițiile OUG 50/2010 nu sunt aplicabile contractului de credit încheiat de reclamanți, față de data încheierii acestuia, învederând că prin clauzele contestate sunt vizate componente ale prețului contractului, aceste elemente neputând fi suspuse analizei caracterului abuziv. De asemenea, pârâta a arătat că toate clauzele contestate sunt redactate în mod clar și inteligibil, arătând că reclamanții au încheiat anterior un alt contract de credit cu BCR - contractul nr. .../01.02.2005, precum și alte două contracte ulterioare, respectiv contractele nr. .../07.09.2007 și .../24.07.2008, fiind familiarizați cu mecanismele bancare. Totodată, pârâta a arătat că R deținea calitatea de salariată BCR la data solicitării și acordării creditului, având cunoștințe specifice în domeniul bancar, cunoștințe superioare unui om obișnuit, similare unui profesionist. Pârâta a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 193/2000, clauzele fiind negociate sau ar fi putut fi negociate de un consumator diligent, arătând că buna credință a pârâtei la încheierea contractului se prezumă.

În subsidiar, in măsura constatării caracterului abuziv al clauzelor contractuale, pârâta a formulat cererea reconvențională, prin care a solicitat instanței înlocuirea clauzelor constatate ca fiind abuzive cu dispozițiile legale aplicabile prevăzute la art. 36 din OUG 50/2010 cu privire la comisionul de administrare, respectiv un comision de administrare de 0,02 % lunar din soldul creditului.

In drept, pârâta şi-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.1 din Legea nr.193/2000 coroborat cu prevederile art.4 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele încheiate cu consumatorii, art.4 din Legea 193/2000, dispozițiile Legii nr. 296/2004 privind Codul consumului, cu dispozițiile Legii nr.289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice in vigoare la momentul încheierii contractului, art.39 din Legea nr.288/2010 de aprobare a OUG 50/2010, precum şi toate dispozițiile legale prevăzute in cuprinsul intampinarii.

In probaţiune, pârâta a depus înscrisuri, în copie (f. 133 vol. I – 64 vol. III).

In data de 11.11.2014 reclamantii au formulat răspuns la intampinare prin care au solicitat respingerea excepțiilor invocate de P şi admiterea cererii, precizând că valoarea comisioanelor reclamante ca fiind abuzive este de 9502,63 lei, aceasta fiind valoarea sumei ce se impune a se restitui de pârâtă.

In drept a invocat art. 201alin.2, art.351 C.pr.civ.

La termenul de judecată din data de 25.11.2014 instanța a respins ca neîntemeiată excepția nulității, invocată de pârâtă și a unit restul excepțiilor cu fondul cauzei, încuviințând proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamanților (f. 115-124 vol. III), iar la termenul de judecată din data de 27.01.2015, instanța a încuviințat proba cu expertiza contabilă, raportul de expertiză fiind depus la f. 1-10, vol. IV.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanţa se pronunţă mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes în formularea capătului de cerere privind anularea comisionului de urmărire riscuri, invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța reţine că în temeiul art. 33 din C.pr.civ., interesul de a acționa trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, interesul reprezentând una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile. În acest sens, ținând cont și de precizările formulate de reclamanți prin răspunsul la întâmpinare, prin care au arătat că solicită constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale privind comisionul de rambursare anticipată, comisionul de acordare credit, comisionul de administrare, comisionul de transformare pentru prima solicitare și comisionul de transformare pentru următoarele solicitări, instanța constată că reclamanții nu au solicitat anularea comisionului de urmărire riscuri, motiv pentru care va respinge excepția lipsei de interes privind acest capăt de cerere ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția lipsei de obiect a capătului de cerere privind anularea clauzei de denunțare unilaterală, invocată de pârâtă prin întâmpinare, față de aspectele mai sus învederate, instanța constată că reclamanții nu au formulat o astfel de cerere, aceștia solicitând constatarea caracterului abuziv doar cu privire la clauzele privind comisioanele precizate, astfel că va respinge ca nefondată excepția lipsei de obiect în formularea acestui capăt de cerere.

Față de excepția lipsei de interes a capătului de cerere privind anularea comisionului de rambursare anticipată, invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța apreciază că susținerile pârâtei privind lipsirea de efecte a acestei clauze prin intrarea în vigoare a OUG 50/2010 sunt neîntemeiate, având în vedere că prevederile art. 9 lit. a din Contractul de credit bancar nr. 1017/30.10.2006 privind comisionul de rambursare anticipată fac parte dintr-un contract în vigoare, producând efecte juridice și în prezent, nefiind modificate sau înlăturate expres de părțile contractante, instanța apreciind că reclamanții au un intere legitim în formularea acestui capăt de cerere, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 33 din C.pr.civ., motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei de interes privind capătul de cerere mai sus menționat.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes în formularea capetelor de cerere privind anularea comisioanelor de transformare¸ invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța constată că susținerile pârâtei conform cărora reclamanții nu au interes cu privire la acest capăt de cerere întrucât nu au solicitat până în prezent transformarea creditului într-o altă valută sunt irelevante, având în vedere că dispozițiile art. 9 lit. d și e din contractul de credit își produc efectele, fiind în vigoare, reclamanții având interes în constatarea caracterului abuziv al acestor comisioane, respectiv în evitarea aplicării acestora de către pârâtă în eventualitatea în care ar solicita transformarea creditului într-o altă valută, astfel că instanța va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei de interes în susținerea acestui capăt de cerere.

Cu privire la excepția inadmisibilității capetelor de cerere având ca obiect restituirea prestațiilor, invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța reține că dispozițiile legale incidente nu prevăd obligația pentru reclamanți de a parcurge o procedură prealabilă sau obligația îndeplinirii altor formalități în vederea formulării acestui capăt de cerere, iar aspectele invocate de pârâtă privind imposibilitatea restituirii unor prestații efectuate în executarea unui contract cu executare succesivă și lipsa efectelor retroactive ale sancțiunii nulității unui astfel de contract reprezintă aspecte ce vizează fondul raporturilor juridice dintre părți, instanța urmând a respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității formulării acestui capăt de cerere.

Pe fondul cauzei, instanța reține ca o chestiune prealabilă că potrivit art. 102 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa. Pentru aceste motive, faţa de data încheierii contractului pe care reclamanții îşi întemeiază cererea (30.10.2006), instanţa va analiza prezenta cerere prin prisma dispoziţiilor legale ale Codului civil din 1864.

La data de 30.10.2006, reclamanții R1, în calitate de împrumutat și garant ipotecar R2, în calitate de coplătitor și garant ipotecar și R3, în calitate de coplătitor, au încheiat cu P în calitate de bancă, Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. .../30.10.2006 (f. 11-16, vol. I) având ca obiect acordarea unui credit în cuantum de 37.400 Euro reprezentând credit pentru nevoi personale, acordat pentru o perioadă de 240 de luni, care se calculează de la data primei trageri de credit. Conform art. 5 din contract dobânda curentă la data încheierii convenției era de 9,4 % pe an și variabilă.

În ceea ce priveşte aplicabilitatea în cauză a prevederilor Legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, instanţa reţine că acest act normativ transpune în dreptul intern Directiva 93/13/CEE, directivă al cărei scop a fost acela de a apropia actele cu putere de lege şi actele administrative ale statelor membre privind clauzele abuzive în contractele încheiate între vânzător sau un furnizor şi consumator.

În conformitate cu prevederile art. 2 lit. b din Directiva Consiliului 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii noțiunea de consumator înseamnă orice persoană fizică sau juridică care în cadrul contractelor care intră sub incidența directivei acționează în scopuri care se află înafara meseriei, a domeniului de afaceri sau a profesiunii sale.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 193/2000 prin consumator se înţelege  orice persoană  fizică  sau grup  de persoane fizice  constituită  în  asociaţii, care, în temeiul  unui contract  care  intră  sub incidenţa  prezentei legi,  acţionează în  scopuri  din  afara  activităţii  sale  comerciale,  industriale  sau  de producţie,  artizanale  sau  liberale conform alineatului 2 al aceluiaşi articol prin comerciant (profesionist) se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul  unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în cadrul  activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori literale, cât  şi orice  persoană care acţionează în acelaşi  scop în numele sau pe seama acestuia”.

În continuare, instanța reține că termenul de consumator a fost definit și în cuprinsul Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind contractele încheiate de credit pentru consumatori. Astfel, potrivit art. 3 lit. a din acest act prin consumator se înțelege o persoană fizică care, în cadrul operațiunilor reglementate de această directivă, acționează în scopuri care se află înafara activității sale comerciale sau profesionale.

Din ansamblul acestor reglementări se degajă concepția conform căreia, pentru a beneficia de protecția oferită de legislația privind protecţia consumatorului, în cadrul relațiilor contractuale încheiate cu profesioniștii, o persoană fizică trebuie să acționeze înafara activității sale obișnuite, profesionale, artizanale sau liberale. Aceasta se datorează chiar principiului care guvernează întreaga materie a protecției consumatorilor respectiv necesitatea asigurării unui echilibru între consumator -  persoană  lipsită de cunoștințe de specialitate, care nu are la dispoziție toate pârghiile necesare pentru a obține informațiile esențiale  în cadrul unui contract și profesionist (comerciant) care prin natura  activității pe care o desfășoară are acces necondiționat la întreaga legislație în domeniu, plecându-se de la prezumția specializării acestuia.

Consumatorul se află într-un raport de inferioritate cu profesionistul din trei perspective: tehnică deoarece profesioniștii cunosc produsele sau serviciile pe care le comercializează, in timp ce consumatorii au puține cunoștințe în acest sens; economică, întrucât profesioniștii dispun de resurse economice mai mari  fata de consumatori şi juridică, consumatorii neavând în general posibilitatea de a negocia şi influenţa în vreun fel clauzele contractuale.

Instanța reține că inclusiv în preambulul Directivei nr. 93/13/CEE se face referire la faptul că persoanele care achiziţionează mărfuri şi servicii ar trebui protejate împotriva abuzului de putere de către vânzător sau furnizor, mai ales împotriva contractelor standard unilaterale şi împotriva excluderii inechitabile a unor drepturi esenţiale din contracte.

Totodată, prin jurisprudența sa constantă (cauzele Oceano Grupo Editorial și Salvat Editores, Mostaza Claro, Asturcom Telecomunicaciones, Banco Espanol de Credito vs Jpoacquin Calderon  Camino) CJUE a stabilit că sistemul de protecție pus în aplicare de Directiva 93/13 se bazează pe ideea că un consumator se găsește într-o situație de inferioritate față de un vânzător sau un furnizor în ceea ce privește atât puterea de negociere cât și nivelul de informare, situație care îl conduce la adeziunea la condițiile redactate în prealabil de vânzător sau furnizor, fără a putea exercita o influență asupra conținutului acestora. Având în vedere o astfel de situație de inferioritate, articolul 6 alin. 1 din directivă prevede că o asemenea clauză nu creează obligații pentru consumator. Această dispoziție este imperativă și urmărește să substituie echilibrul formal pe care îl instituie contractul între drepturile și obligațiile cocontractanților printr-un echilibru real, de natură să restabilească egalitatea dintre aceste părți.

În prezenta cauză, pentru a se analiza caracterul abuziv al clauzelor invocate de reclamanți din contractul de credit nr. 1017/30.10.2006, instanța trebuie să stabilească mai întâi dacă reclamanții se încadrează în noțiunea de consumator pentru a putea beneficia de prevederile favorabile ale Legii nr. 193/2000.

Astfel cum rezultă din adeverința de salariu de la f. 37 din vol. III, eliberată în vederea obțineri creditului, în data de 12.09.2006, precum și din cuprinsul contractului de credit, respectiv art. 21.4, R1 a fost angajata Băncii Comerciale Române cu contract de muncă pe o perioadă nedeterminată, din anul 2004, îndeplinind funcția de operator ghișeu bancar la Serviciul administrare operațiuni cu numerar și tezaur, având o vechime în muncă de 23 ani și 6 luni. Acest aspect a fost recunoscut și de reclamantă prin răspunsul la întrebările nr. 8 și 9 (f. 118 vol III) aceasta menționând că la data semnării contractului era mulțumită de condițiile agreate cu banca întrucât beneficia de anumite avantaje, devenind nemulțumită odată cu pensionarea acesteia și cu pierderea avantajelor inițiale.

Instanța reține că funcția de operator ghișeu bancar include activității în domeniul creditării clienților persoane fizice, înregistrarea și urmărirea operațiunilor de acordare și rambursare a creditelor precum și de încasare a dobânzilor la termenele contractuale. Pentru exercitarea acestei activități, sunt necesare cunoștințe de specialitate în privința elementelor de credit, dobânda practicată, comisioanele precum și alte costuri ale creditului și reglementările interne ale P SA astfel încât să poată oferi clienților toate informațiile necesare în vedere încheierii contractelor.

Raportat la această calitate a reclamantei, instanța reține că în cauză nu se poate vorbi despre un consumator obișnuit, aflat într-o poziție de inferioritate în raport cu banca la momentul încheierii contractului de credit din moment ce aceasta cunoștea operațiunile de creditare ce se derulau în cadrul băncii. Mai mult, aceasta avea o experiență de 23 de ani în acest domeniu la data încheierii contractului, perioadă de timp în care a acumulat cunoștințe de specialitate în materia creditelor bancare astfel încât se poate presupune că a înțeles clauzele contractului, modul în care funcționa sistemul dobânzii variabile precum și  destinația comisioanelor.

În condițiile în care a încheiat contractul de credit în perioada în care era angajata băncii și chiar la Sucursala Rahova București la care lucra în acea perioadă, reclamanta nu poate invoca lipsa de informare sau neînțelegerea prevederilor contractuale cu atât mai mult cu cât astfel de informații erau date chiar de aceasta în relațiile cu clienții.

Totodată, instanța reține că în virtutea calității sale de angajat, reclamanta a beneficiat de facilități în obținerea creditului, respectiv o reducere a dobânzii cu 2 p.p., precum și a tuturor comisioanelor cu 50% (art. 21.2 din contract).

Având în vedere că scopul Legii nr.193/2000 este acela de a restaura echilibrul contractual prin pârghia pusă la îndemâna judecătorului național constând în posibilitatea acestuia de a pune în discuție caracterul abuziv al unei clauze, de a constata nulitatea absolută a acesteia și de a dispune înlăturarea unei astfel de clauze din contract, instanța apreciază că în speța de față acest scop nu își găsește aplicarea întrucât nici la momentul semnării contractului de credit de către reclamantă și nici ulterior aceasta nu se afla într-o situație de  vulnerabilitate și a înțeles pe deplin politica de creditare a P.

Prin urmare, instanța constată că reclamanta R1 nu poate fi asimilată unui consumator profan ci dimpotrivă este un consumator specializat, care deține un pachet consistent de cunoștințe de specialitate în domeniul creditelor bancare, astfel că nu poate beneficia de protecția oferită de prevederile Legii nr. 193/2000.

În ceea ce-i privește pe reclamanții R2 și R3, având în vedere calitatea acestora de garant ipotecar, respectiv coplătitor, instanța apreciază că analiza calității de consumator, în sensul dispozițiilor Legii 193/2000, se realizează prin raportare la împrumutatul principal, respectiv R1, având în vedere caracterul accesoriu al obligației asumate de reclamanții R2 ŞI R3, față de obligația asumată de reclamanta R1, lipsa calității de consumator privind-o pe aceasta din urmă având incidență și asupra tuturor persoanelor care au constituit garanții sau care s-au obligat la plată alături de aceasta, instanța constatând astfel că niciunul dintre reclamanți nu poate beneficia de protecția oferită de legislația privind protecţia consumatorului.

Luând în considerare motivele expuse anterior, instanța va respinge cererea formulată de reclamanți ca neîntemeiată, aceștia având la dispoziție calea dreptului comun pentru a-și valorifica pretențiile față de pârâtă în situația în care apreciază că au fost suspuși unor eventuale presiuni sau abuzuri din partea băncii.

Față de soluția privind respingerea cererii principale, formulate de reclamanți, instanța va respinge și cererea reconvențională formulată de P, având în vedere caracterul subsidiar al acesteia față de o eventuală soluție de admitere a cererii principale.

Potrivit art. 453 alin. 1 C.proc.civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Faţă de cererea expresă a pârâtei în acest sens, instanţa reţine culpa procesuală a reclamanților în declanşarea prezentului litigiu motiv pentru care îi va obliga la plata cheltuielilor de judecată suportate de pârâtă cu prilejul soluţionării prezentei cauze, respectiv la plata sumei de 5480,80 lei, cu titlu de onorariu de avocat, achitat în baza facturii nr. .../29.10.2014, conform extrasului de cont din data de 07.11.2014.

 PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția lipsei de interes a capătului de cerere privind anularea comisionului de urmărire riscuri, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.

Respinge excepția lipsei de obiect a capătului de cerere privind anularea clauzei de denunțare unilaterală, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.

Respinge excepția lipsei de interes a capătului de cerere privind anularea comisionului de rambursare anticipată, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.

Respinge excepția lipsei de interes a capătului de cerere privind anularea comisioanelor de transformare, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.

Respinge excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind restituirea prestațiilor, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.

Respinge cererea principală, astfel cum a fost precizată, in cauza civila privind pe reclamanții R1, R2, R3 si pe P, ca neîntemeiată.

Respinge cererea reconvențională, ca neîntemeiată.

Obligă reclamanții la plata către pârâtă a sumei de 5480,80 lei , cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria Sectorului 3 București.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.06.2015.

Domenii speta

Spete similare