Contestatie la executare

Sentinţă civilă 3341 din 24.04.2015


Data publicare portal: 03.03.2017

Prin Sentinta civila nr. 3341/24.04.2015 pronuntata in cauza nr. 9331/225/2014, Judecatoria Slatina a admis cererea formulată de contestatorul Ţ I  în contradictoriu cu intimata SC S S prin SC K R SRL. Anulează actele de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 627/E/2014 al BEJ D D M. Respinge cererea privind suspendarea executării silite, ca rămasă fără obiect.Obligă intimata la plata către contestator a sumei de 227 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele:

 In fapt, a arătat că la data de 02.04.2007, contestatorul a procedat la încheierea unui contract cu B C R – Suc. D. T S. , contractul de Credit nr. 974/02.04.2007, prin care a împrumutat suma de 4500 lei pe o perioadă de 5 ani.  A procedat la achitarea ratelor lunare, conform graficului de rambursare, până în luna noiembrie 2012, când din cauza unor probleme, acesta s-a aflat în imposibilitatea de a mai plăti.

Ulterior, prin anul 2011, acesta învederează instanţei faptul că a fost contactat telefonic de către o persoană din cadrul SC K R SRL, care i-a adus la cunoştinţă că datoria acestuia avută către bancă a fost cesionată în favoarea SC S SA, iar sumele de bani ce le datorează vor fi achitate în contul acesteia. Având în vedere acestea, contestatorul a arătat că, fiind de bună-credinţă a colaborat cu respectiva persoană şi a achitat parţial creditul restant în contul bancar ce i-a fost indicat.

În cursul anului 2013, în urma contactării telefonice de către reprezentanţii acestei societăţii, prin care i s-a solicitat noi sume de bani, acesta a învederat că nu va mai achita nicio sumă de bani până nu îi vor înainta şi comunica în scris situaţia sumelor achitate până la acea dată, a sumelor de bani ce la mai are de achitat şi a modului de calcul şi, totodată, să-i fie pus la dispoziţie contractul de cesiune de creanţă pentru a avea certitudinea că efectuează plăţi către adevăraţii creditori. Acea persoană i-a refuzat aceste solicitări, motivând că acel contract de cesiune de creanţă ar avea caracter confidenţial, motiv pentru care nu-i poate comunica o copie a acestuia.

În data de 11.07.2014 i-a fost înaintată de către BEJ D D M actele de executare prin care a fost somat ca, în una din zilele de la primire, să procedeze la achitarea sumei de 3.171,452 lei reprezentând 2303,84 lei despăgubiri şi 876,08 lei cheltuieli de executare. Contestatorul apreciază că ar avea un caracter nejustificat sumele solicitate de BEJ, fiind exagerat de mari.

De asemenea, invocă prev. art. 1578 din Noul Cod Civil, potrivit căruia, debitorul este ţinut să plătească cesionarului din momentul în care: accepta cesiunea printr-un înscris cu dată certă, primeşte o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport de hârtie sau în format electronic, iar in cazul unei cesiuni parţiale trebuie indicată şi întinderea cesiunii; înainte de acceptare sau de primirea comunicării, debitorul nu se poate libera decât plătind cedentului. Atunci când comunicarea cesiunii este făcută de cesionar, debitorul îi poate cere acestuia să îi prezinte dovada scrisă a cesiunii,  iar până la primirea acesteia poate suspenda  plata.

Comunicarea cesiunii nu produce efecte dacă dovada scrisă a cesiunii nu este comunicată debitorului, motiv pentru care, în această situaţie, contestatorul solicită instanţei a constata faptul că, atât cedenta Bancă cât şi cesionara SC S SA, nu au respectat dispoziţiile legale mai sus-menţionate şi, deşi a solicitat cesionarei intimate să îi pună la dispoziţie o copie a contractului de cesiune de creanţă a refuzat în mod nejustificat.

Potrivit celor precizate mai sus, a solicitat  admiterea contestaţiei şi anularea formelor de executare, cu cheltuieli de judecata.

In dovedirea contestaţiei, contestatorul a solicitat încuviinţarea probei cu acte şi, eventual efectuarea unei expertize contabile, care să stabilească dacă acesta mai are  debite sau nu faţă de intimată.

La cerere a anexat în copii certificate actele comunicate de executorul judecătoresc, respectiv înştiinţare, Somaţie, încheierea nr. 6556/01.07.2014 a Judecătoriei Slatina, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din 10.07.2014, plicul de înaintare şi chitanţe plăţi parţiale debit; totodată a solicitat instanţei a pune  în vedere intimatei să depună la dosarul cauzei, în copie conforma cu originalul, contractul de cesiune de creanţă încheiat cu banca.

In drept, acţiunea a fost întemeiată pe disp. art. 711- 719 din Noul cod de procedură civilă, art. 1578 din Noul Cod Civil, Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2561/2012 şi Legea nr. 188/2000 a executorilor judecătoreşti.

Referitor la taxa  judiciară de timbru şi cauţiune, a arătat că le va achita ulterior, după ce cuantumul acestora îi va fi comunicat de către instanţa de judecată.

La data de 24.10.2014, contestatorul a procedat la completarea prezentei acţiuni, conform rezoluţiei instanţei, anexând în copii certificate: contractul de împrumut, asigurare contract, extras de cont, cupon de pensie, recipisă CEC de consemnare a cauţiunii de 317 lei şi chitanţă privind taxa de timbru în cuantum de 227 lei.

Instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat intimatului un exemplar al cererii şi înscrisurilor anexate, cu menţiunea că are obligaţia de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe şi de a mai invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.

Intimata a depus întâmpinare la data de 28.11.2014, prin care a arătat că solicită anularea prezentei acţiuni, în  principal ca netimbrată, iar  în subsidiar, ca nefondata.

Intimatul a invocat excepţia  netimbrării contestaţiei la executare, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 actualizata si republicata şi a solicitat respingerea cererii, ca netimbrată.

In fapt, a arătat că B C R S.A., in calitate de cedent si S S.a.R.L., in calitate de cesionar, au încheiat în data de 2011-10-26 contractul de cesiune de creanţe, prin care Cedentul a cedat Cesionarului un portofoliu de creanţe neperformante, intre care se regăseşte si cea rezultata din Ctr. de credit nr. 974/02.04.2007, încheiat între B C R S.A. si T I, in calitate de împrumutat.

 Arată că cesiunea de creanţă este o modalitate de transmitere a obligaţiilor în formă convenţională, prin care un creditor (cedent) transmite o creanţă a sa unei alte persoane (cesionar), debitorul creanţei fiind obligat faţă de cesionar, odată cu îndeplinirea formalităţilor de opozabilitate a acestei operaţiuni, fără a i se cere consimţământul. Debitorului i s-a comunicat, prin scrisoare, cesiunea de creanţa şi consideră ca acestuia îi este opozabilă cesiunea de creanţa; aceasta fiind înregistrata si in Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobiliare sub nr. 2011-00019651681360-TOL/2011-00019651571259-OLR.

In conformitate cu contractul de mandat din data de 27.10.2011, încheiat intre S S si SC. K I SRL, cea din urma este împuternicita pentru a executa toate procedurile de colectare în vederea recuperării debitelor cesionate.

În susţinerea prezentei a arătat că societatea pârâtă a făcut dovada calităţii de creditoare, atât prin contractul de cesiune de creanţe, cât si prin avizul de înscriere al creanţei in Arhiva Electronica şi că a îndeplinit toate condiţiile cerute de Legea 99/1999 si a făcut publicitatea cesiunii astfel cum este prevăzut de lege.

Apreciază că au fost respectate toate prevederile legale în privinţa transmiterii creanţei si publicităţii acesteia, instanţa de judecata pronunţând deja încheierea de admitere a încuviinţării procedurii de executare silita, după verificarea legalităţii actelor înfăţişate de executorul judecătoresc.

Având in vedere condiţiile contractului de credit nr. 974/02.04.2007- contestatorul T I a citit si a înţeles aspectele referitoare la dreptul băncii de a cesiona unui terţ drepturile si obligaţiile sale din contractul de credit mai sus menţionat si a fost de acord cu acestea, semnând fiecare pagina a contractului de credit bancar.

Potrivit dispoziţiilor legale, Conform Codului de procedura civila (atât cel vechi cat si cel nou) executarea silita este o metoda juridica de recuperare a unor debite/datorii care au fost stabilite prin titluri executorii precum hotărâri/sentinţe ale instanţelor de judecata, contracte notariale de bunuri sau bani, credite bancare, si alte situaţii identice.

Aceasta a mai arătat că executarea silita presupune, in primul rând, existenta unui titlu executoriu valabil si legal investit, in al doilea rând neexecutarea de bunăvoie a obligaţiilor asumate de debitor, in al treilea rând existenta unei cereri de executare silita formulate de creditorul de drept la un executor judecătoresc, in al patrulea rând, îndeplinirea unor condiţii de forma si fond in procedura de executare.

Prin urmare a arătat că  executarea silita începe la cererea unui creditor si este dusa la îndeplinire de către un executor judecătoresc.

Arată că, deşi contestatorul a menţionat ca nu se afla in situaţia de a fi debitor către S S., deoarece nu a semnat nici un act cu societatea mai sus-numita, acesta a avut un angajament semnat cu B C R S.A., care la rându-i a cedat către S S. un portofoliu compus din credite neperformante, printre care s-a regăsit cel al debitoarei T I

De asemenea, a mai arătat că debitorul a afirmat  si ca nu a fost notificat cu privire la cesiunea încheiata intre B C R S.A. si S S.a.R.L, in data de 2011-10-26, deşi aceasta acţiune a avut loc, iar drept dovada s-au ataşat si Procesele Verbale transmise la domiciliul acestuia. Tot aşa, debitorul a afirmat ca nu i-a fost transmis contractul de cesiune încheiat intre B C R S.A si S S, însă intimata apreciază că nu a fost împiedicat sa obţină o copie a acestuia de la B.E.J. D D M.

Fata de aceste considerente, intimatul a solicitat anularea contestaţiei la executare formulata de contestatorul Tinica Ion, în principal, ca netimbrata, iar în subsidiar să o respingă, ca nefondata.

In temeiul art. 242 alin. 2 C.proc.civ., a solicitat  judecarea in lipsa a acestei cauze.

In drept, a invocat prev. art. 115 si urm C.proc.civ, art. 371 ind. 2, alin. 3 C.proc.civ, art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006.

La data de 15.12.2014, contestatorul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea formulată de intimat, prin care a arătat că îţi menţine  punctul de vedere menţionat în cuprinsul contestaţiei la executare depusă în sensul admiterii acesteia, cu anularea formelor de executare întocmite de BEJ D D M în dosarul nr. 627/E/2014.

În susţinerea prezentei, contestatorul a învederat instanţei faptul că a achitat ratele aferente contractului de credit nr. 974/02.04.2007 până în luna noiembrie 2011, când nu a mai avut resursele financiare necesare acoperirii respectivului debit.

Ulterior, în urma contactării telefonice de către un aşa-zis reprezentant al SC K R SRL, care i-a comunicat faptul că datoria sa către BCR a fost cesionată în favoarea lor, urmând ca sumele de bani să le achite în contul indicat de aceasta, sens în care, iniţial s-a conformat şi a achitat parţial suma de 860 lei, conform chitanţelor depuse la dosar.

De asemenea, a arătat că în urma verificărilor, această sumă nu se regăseşte în contabilitatea intimatei, fiindu-i solicitată o nouă plată a acesteia.

Susţinerea intimatei în sensul că i-ar fi comunicat contractul de cesiune încheiat cu banca este neîntemeiată, întrucât prin respectivele procese-verbale s-a încercat de către organul de executare comunicarea către acesta doar a actelor de executare (încheieri de începere a executării, de încuviinţare a acesteia, privind cheltuielile de executare, somaţia, înştiinţare de înfiinţare a popririi), aşa cum rezultă din menţiunile efectuate pe acestea şi nicidecum a contractului de cesiune de creanţă, aşa cum eronat susţine intimata prin întâmpinare.

Referitor la celelalte acte depuse de către intimată, certificate, încheieri ORC Bucureşti, apostile, etc., contestatorul a arătat că au fost depuse în plus,  neavând  legătură cu această cauză, precizând  totodată că nu a contestat modul de funcţionare, înregistrare sau obiectul de activitate al intimatei.

Referitor la  contractul de cesiune de creanţă şi dovada comunicării acestuia către el, nu au fost depuse  la dosarul cauzei, iar  în această situaţie, a solicitat instanţei a pune  în vedere intimatei să înainteze la dosar Contractul de cesiune de creanţă încheiat cu banca, din care să rezulte suma achitată acesteia pentru cesionarea creanţei acestuia, precum şi dovada de comunicare a acestuia către contestator, toate demersurile sale fiind refuzate de către reprezentanţii intimatei, pe motiv că aceste informaţii ar fi fost confidenţiale.

Aşa cum a arătat, debitorul este ţinut să plătească cesionarului din momentul în care acceptă cesiunea printr-un înscris cu dată certă, primeşte o comunicare scrisă a cesiunii iar în cazul unei cesiunii parţiale trebuie indicată şi întinderea cesiunii, iar debitorul are posibilitatea de a se elibera dacă el achită integral debitul cedentului, dar înainte de acceptarea sau primirea comunicării cesiunii.

În cauza de faţă nici cedenta Bancă şi nici cesionara intimată nu i-au comunicat contractul de cesiune ce a intervenit între aceştia, astfel că, în opinia sa, a fost şi este îndreptăţit în continuare a suspenda plata acesteia.

Cu privire la cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc în cuantum de 867,68 lei a apreciat a fi exagerat de mari, acestea nejustificând munca depusă de acesta, sens în care sa solicitat instanţei  reducerea lor către minimul general.

Fată de toate aceste motive, contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei la executare, în sensul admiterii acesteia cu consecinţa anulării formelor de executare întocmite de BEJ D D M în dosarul nr. 627/E/2014, ca netemeinice şi nelegale.

 Prin rezoluţia din data de 16.12.2014, instanţa a stabilit termen de judecată la data de 21.01.2015 şi a dispus emiterea unei adrese către BEJ pentru a proceda la înaintarea copiei certificate a dosarului de executare nr. 627/E/2014.

La data de 14.01.2015, executorul judecătoresc a procedat la înaintarea unei copii certificate a dosarului de executare solicitat de către instanţă.

Prin S.C. nr 222/21.01.2015 pronuntata de Judecatoria Drobeta Turnu Severin s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Dr. Tr. Severin. A fost declinata competenţa de soluţionare a cererii formulate de Ţ I, având ca obiect contestaţie la executare, în favoarea Judecătoriei Slatina.

Dosarul a fost inregistrat pe rolul Judecatoriei Slatina la data de 02.03.2015 sub nr 9331/225/2014.

 La acest termen a fost respinsă excepţia netimbrării invocată de către pârâtă, prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

 Instanţa a administrat în cauză proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizand actele dosarului instanta retine urmatoarele:

Titlul executoriu este reprezentat de Contractul de credit bancar nr. 974/02.04.2007, încheiat între B C R S.A. si Ţ I, în calitate de împrumutat.

Între B C R S.A. şi SC S S şi SC K I R SRL a fost încheiat Contractul de cesiune creanţe Nr. J1111/26.10.2011.

 Intrucat reclamantul nu a achitat de buna voie, sumele datorate, intimata SC S S PRIN SC K R SRL a demarat procedura executarii silite, cererea fiind înregistrată la data de 25.06.2014 la BEJ D D M. Prin Încheierea nr. 6556/01.07.2014 pronuntata de Judecatoria Slatina în dosarul nr. 6146/311/2014 a fost încuviinţată executarea silita a titlului executoriu de mai sus.

S-a constituit dosarul de executare silita nr 627/E/2014 la BEJ D D M, in care a fost emisa somatia din data de 10.07.2014, prin care debitorului i s-a pus in vedere sa achite suma totala de 3.171,452 lei, reprezentând 2303,84 lei despăgubiri şi 876,08 lei cheltuieli de executare. Somatia a fost comunicata la sediul debitorului – contestator, conform procesului-verbal de înmânare de la f. 131 ds. declinat A fost emisă adresa de înfiinţare poprire, la data de 16.07.2014, înştiinţarea fiind comunicată, potrivit procesului-verbal de înmânare de la f. 133 ds.declinat.

Sunt incidente dispoziţiile NCPC, raportat la data începerii executării silite, cererea creditoarei fiind înregistrată la data de 25.06.2014.

De asemenea, cu privire la cesiunea de creanţă, sunt incidente prev. din Noul Cod Civil, având în vedere data încheierii Contractul de cesiune creanţe Nr. J1111/26.10.2011, anume după intrarea în vigoare a acestui act normativ. Se reţin în acest sens şi prev. art. 3 şi art. 102 din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora cesiunea de creanţă, fiind un contract, rămâne supusă dispoziţiilor legii în vigoarela data când a fost încheiată, în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea efectele, executarea şi încetarea sa. Însă, creanţa transmisă printr-o cesiune intervenită după intrarea în vigoare a Noului Cod Civil îşi păstreză regimul stabilit de normele în vigoare la data naşterii creanţei, conform art. 117 alin. 1 din Legea nr. 71/2011.

Se reţin prevederile art. 1578 din Noul Cod Civil:

„Art. 1.578 - Comunicarea şi acceptarea cesiunii

(1) Debitorul este ţinut să plătească cesionarului din momentul în care:

a) acceptă cesiunea printr-un înscris cu dată certă;

b) primeşte o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanţa cedată şi se solicită debitorului să plătească cesionarului. În cazul unei cesiuni parţiale, trebuie indicată şi întinderea cesiunii.

(2) Înainte de acceptare sau de primirea comunicării, debitorul nu se poate libera decât plătind cedentului.

(3) Atunci când comunicarea cesiunii este făcută de cesionar, debitorul îi poate cere acestuia să îi prezinte dovada scrisă a cesiunii.

(4) Până la primirea unei asemenea dovezi, debitorul poate să suspende plata.

(5) Comunicarea cesiunii nu produce efecte dacă dovada scrisă a cesiunii nu este comunicată debitorului”.

Aplicând aceste prevederi legale, se reţine faptul că intimata nu a făcut dovada acceptării sau a comunicării scrise a cesiunii către debitor, potrivit art. 1578 alin. 1 lit. a şi b din Noul Cod Civil.

Nu sunt întemeiate susţinerile intimatei în sensul că debitorului i s-a comunicat, prin scrisoare, cesiunea de creanţa şi consideră ca acestuia îi este opozabilă cesiunea de creanţa, aceasta fiind înregistrata si in Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobiliare sub nr. 2011-00019651681360-TOL/2011-00019651571259-OLR.

Se are în vedere că nu s-a depus la dosar respectiva scrisoare recomandată, iar procesele – verbale menţionate sunt cele referitoare la comunicarea actelor de executare silită, arătate mai sus (de la f. 131 şi 133 ds.).

De asemenea, înscrierea în AEGRM este proba cesiunii de creanţă faţă de ceilalţi terţi specifici ai cesiunii de creanţă, cu excepţia debitorului cedat, în privinţa căruia operează dispoziţiile speciale citate mai sus.  Această înscriere este modalitatea prin care se realizează opozabilitatea faţă de aceşti terţi, cu excepţia debitorului cedat, în privinţa căruia doar comunicarea sau acceptarea generează efecte de opozabilitate. În acest sens, articolul 1578 din Noul Cod Civil nu impune debitorului cedat vreo obligaţie, nefiind întemeiate susţinerile intimatei, potrivit cărora contestatorul putea să ceară dovada cesiunii şi contractul de cesiune de la BEJ D D M, după cum debitorul nu avea nici obligaţia de le a cere de la intimată.

Prin urmare, nu prezintă relevanţă nici apărările intimatei, în sensul că, potrivit contractului de mandat din data de 27.10.2011, încheiat intre S S si SC. K I SRL, cea din urma este împuternicita pentru a executa toate procedurile de colectare în vederea recuperării debitelor cesionate. Nu sunt întemeiate nici susţinerile că, având in vedere condiţiile contractului de credit nr. 974/02.04.2007, contestatorul T I a citit si a înţeles aspectele referitoare la dreptul băncii de a cesiona unui terţ drepturile si obligaţiile sale din contractul de credit mai sus-menţionat si a fost de acord cu acestea, semnând fiecare pagina a contractului de credit bancar.

De asemenea, chiar dacă instanţa de judecata a pronunţat deja încheierea de admitere a încuviinţării procedurii de executare silita, nu însemană că aceasta a verificat integral legalitatea actelor înfăţişate de executorul judecătoresc şi că a constatat respectarea prevederilor legale în privinţa transmiterii creanţei si publicităţii cesiunii de creanţă, astfel cum susţine intimata. Se are în vedere că în procedura de încuviinţare a executării silite sunt prevăzute, limitativ, atribuţiile instanţei, într-o procedură simplificată şi necontencioasă.

Astfel, în lipsa comunicării sau acceptării cesiunii, potrivit dispoziţiilor legale, cesiunea de creanţă nu produce niciun efect, deşi creanţa a fost deja transmisă către cesionar – contractul îşi produce efectele doar între părţile cesiunii, nu şi faţă de debitorul cedat, care reprezintă un terţ specific al cesiunii de creanţă. Debitorul cedat este îndreptăţit să se comporte ca şi cum cesiunea nu ar exista, chiar dacă ştie de ea pe o altă cale decât comunicarea sau acceptarea cesiunii, raportat la prev. art. 1582 alin. 1 din Noul Cod Civil.

Prin urmare, întrucât societatea pârâtă – intimata SC S S prin SC K R SRL – nu a făcut dovada calităţii de creditoare faţă de debitorul cedat, executarea silită a fost începută şi continuată în mod nelegal, la cererea acesteia.

Pentru aceste considerente, se va admite cererea formulată de contestator, cu consecinţa anulării tuturor actelor de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 627/E/2014 al BEJ D D M

Se reţin motivele de anulare dezvoltate mai sus şi nu vor mai fi analizate şi celelalte motive invocate de contestator cu privire la cuantumul cheltuielilor de executare şi cu privire la cuantumul debitului datorat. Aceste motive sunt subsecvente celor analizate deja şi rămân fără obiect în contextul anulării tuturor actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 627/E/2014 al BEJ D D M

Având în vedere soluţionarea contestaţiei la executare, potrivit celor de mai sus, precum şi prev. art. 718 alin. 1 NCPC, se va respinge cererea privind suspendarea executării silite, ca rămasă fără obiect.

În temeiul art. 453 NCPC, va fi obligat intimatul la plata către contestatoare a sumei de 227,00 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată, anume taxa judiciară de timbru stabilită şi achitată pentru cererea principală (conform chitanţei de la f. 31 ds. declinat).