Ordonanta presedintiala cu minori

Sentinţă civilă 11373 din 16.12.2016


Data publicare portal: 03.03.2017

Prin sentinţa civila nr. 11373/16.12.2016 pronunţata in cauza nr. 12530/311/2016 Judecătoria S. a admis cererea principală, privind pe reclamanta-pârâtă B.F., şi pe pârâtul-reclamant B.M.M., ,  având ca obiect ordonanţă preşedinţială.

Respinge cererea reconvenţională, ca neîntemeiată.

Stabileşte locuinţa minorului B.M.G., născut la data de 20.01.2011, la domiciliul mamei-reclamante.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 520 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Provizorie, până la soluţionarea dosarului nr. 12529/311/2016, aflat pe rolul Judecătoriei S., având ca obiect divorţ.

Executorie, fără somaţie şi fără trecerea unui termen.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei S. la data de 14.12.2016, cu nr. 12530/311/2016, reclamanta B.F., in contradictoriu cu paratul BMM, a solicitat instantei ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna pe cale de ordonanta presedintiala stabilirea provizorie, pana la soluţionarea dosarului de fond, aflat pe rolul Judecătoriei S. a locuinţei minorului B.M.G..

In fapt, reclamanta a aratat ca s-a căsătorit cu paratul la data de 3 octombrie 2010 si din căsătorie a rezultat un copil minor - B.M.G., născut la data de 20 ianuarie 2011. La inceputul căsătoriei relaţiile au decurs in mod normal, pana după naşterea minorului, cand la doua luni de la naşterea acestuia, reclamanta a luat o bătaie crunta de la parat, fara a avea un motiv sau sa-i se spună de ce a fost bătuta atât de crunt. După acest episod, 1a aproximativ sase luni, după ce s-au mutat in comuna S., la bunicii paratului,  a luat iarasi o bătaie crunta, deoarece minorul a căzut din pat, reclamanta fiind afara cu treburi. In urma acestui eveniment, reclamanta a învederat  ca minorul nu a avut nimic, lucru confirmat de medici, deoarece a fost la un control la spital cu minorul.

Lucrurile nu s-au oprit la acest episod, din contra, au continuat, paratul devenind agresiv fata de reclamanta, atât fizic cat si verbal, mai mult a inceput sa o lovească din diferite motive, care nu erau adevărate, in fata minorului. Locuind cu bunicii paratului, a fost data de mai multe ori afara din domiciliu, de către bunici sai, spunandu-i-se ca este locuinţa lor si ca reclamanta nu are ce sa cauta acolo. A aratat  faptul ca a fost bătuta constant de către parat, acest lucru petrecandu-se atât in fata minorului, cat si in fata membrilor familiei lui –respectiv in fata bunicii, care, asistând la loviturile pe care acesta i le aplica, îi privea, îndemnandu-l sa-i aplice mai multe lovituri.

Ultima agresiune fizica a paratului a fost in data de 4.11.2016, când in urma loviturilor violente aplicate de acesta, i s-a făcut rau, rugandu-1 sa o duca de urgenta la spital pentru ca  simţea ca îsi pierde cunoştinţa, paratul a refuzat, reclamanta fiind nevoita sa găsesca o modalitate de a ajunge la spital, necesitând 7-8 zile ingrijiri medicale, conform Certificatului medico-legal-

Deşi a incercat sa schimbe comportamentul pârâtului, având in vedere existenta minorului, pentru a putea continua căsătoria si pentru a putea fi o familie, paratul o perioada de timp se comporta bine, ca mai apoi sa revină la un comportament agresiv verbal si fizic fata de reclamanta.

Reclamanta a menţionat ca minorul este puternic ataşat fata de aceasta, deoarece pana la vârsta de 2 ani s-a ocupat de creşterea si educarea acestuia, fiind  in concediu prenatal, nefiind ajutata nici de parat sau mama acestuia, iar după vârsta de 2 ani a minorului reclamanta a reînceput activitatea, de minor ocupandu-se mama acesteia,  facand naveta de la S. la S., stand cu minorul de la ora 7,30, pana la ora 17,00, când reclamanta se intorcea de la serviciu. Mama reclamantei s-a ocupat de minor, de educarea acestuia, in sensul de a se integra in societate si de a avea un comportament si o dezvoltare fizica si mentala bune.

De la vârsta de 4 ani reclamanta a hotărât, impreuna cu paratul, ca minorul sa frecventeze cursurile unui cămin din S.; deoarece nu s-a putut integra au luat hotărârea sa il transfere la un cămin din C., unde se afla si in prezent.

Reclamanta a precizat ca pe rolul Judecatoriei S. se afla dosarul de divort inregistrat cu nr. 12529/311/2016.

Pentru aceste considerente, reclamanta a  solicitat ca domiciliul minorului sa fie stabilit la aceasta, având in vedere si vârsta frageda a minorului.

A solicitat admiterea ordonanţei presedintiale, întrucât este in interesul superior al minorului fara citarea părtilor, executorie de indata, fara somaţie si trecerea vreunui termen, deoarece urgenta introducerii acestei acţiunii este justificata şi de vârsta frageda a minorului, de numai 6 ani.

Pentru motivele invocate, a solicitat  admiterea ordonanţei presedintiale, asa cum a fost formulata.

Inţelege sa se foloseasca in dovedire de proba cu acte, interogatoriu si martorul.

In drept, a invocat dispoziţiile art. 996 si următoarele C.civ.

A  anexat: copie CI reclamanta, copie certificat căsătorie , certificat de naştere minor ,

taxa timbru (filele nr. 6-8 , 31-33, 40- 41 ds).

Cererea de chemare in judecata a fost legal timbrata conform chitantei de timbru de la fila nr. 5 ds.

Pentru termenul de judecata  din data de 16.12.2016, pârâtul BMM,  în temeiul art. 205 C.pr.civ., în termen legal a formulat întâmpinare, la cererea de stabilire provizorie a locuinţei minorului în S., solicitand respingerea acesteia, ca fiind neîntemeiată.

 Astfel în temeiul art. 997 C.pr.civ., în care sunt prevăzute condiţiile de admisibilitate ale procedurii ordonanţei presedintiale, instanţa de judecată va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Astfel, măsura schimbării temporare a locuinţei copilului trebuie să aibă un caracter excepţional şi să fie temeinic justificată, simpla prezumţie că acesta se află la o vârstă, la care ar avea nevoie de mamă mai mult decât de tată nefiind suficientă iar in cauza de faţă nefiind fondată.

Paratul a învederat  faptul că minorul este ataşat de acesta si că paratul a fost cel care, s-a ocupat mai mult de nevoile acestuia de creştere si educare. Astfel, a aratat  faptul că partile au domiciliul comun in S, locuinţă în care minorul a crescut de la naştere si pana la data de 13.12.2016, când reclamanta l-a luat si a plecat în domiciliul părinţilor acesteia. A  apreciat că, prin luarea minorului din domicilu, în lipsa unei urgenţe nejustificate de către reclamantă, prin cererea de chemare în judecată, nu s-a făcut decât să fie perturbată, atât activitatea minorului, dar si stabilitatea emoţională a minorului.

A precizat că minorul urmează cursurile cu program prelungit ale grupei mijlocii din Grădiniţa Scolii Gimnaziale nr.l C. - O iar din data de 13.12.2016 mama reclamantă nu-i permite să mai duca minorul la grădiniţă si nici măcar să participe la Serbarea de Crăciun. Aşa cum rezultă din Adeverinţa nr. 2155/ 15.12.2016, paratul este  părintele care s-a ocupat în mod exclusiv de creşterea, ocrotirea si educarea minorului. De asemenea, de la data la care mama-reclamantă a plecat cu minorul din locuinţa comună a fost nevoit să îsi ia zile de concediu pentru a petrece timp cu minorul în S. (nu in domiciliul părinţilor reclamantei pentru ca nu i se permite accesul), întrucât minorul solicita prezenta sa în permanenţă: in ziua de 14.12, a mers cu minorul în oraş si la masă, la fel în ziua de 15.12. când minorul l-a chemat de 3 (trei) ori si a petrecut timp împreună, însă acest timp l-a putut aloca minorului doar luând aceste zile libere de la serviciu.

A invederat instanţei faptul că programul zilnic al minorului coincide cu programul sau de lucru: pleca împreună dimineaţa de la S. la C., unde minorul urmează cursurile grupei mijlocii iar paratul are loc de muncă, iar după programul sau de lucru (ora 16.00) merge si ia minorul de la grădiniţa cu program prelungit şi împreună se reîntorc acasă.

De asemenea şi reclamanta îşi desfăşoară activitatea in localitatea C., insă programul ei de lucru nu coincide cu programul  sau si nici cu programul minorului, aceasta lucrând in regim 24h -72h, în aceasta perioadă  paratul ocupându-se exclusiv de minor, motiv pentru care minorul este mai mult ataşat de parat. Din caracterizarea eliberata de profesorii-educatori care se ocupă de minor, rezultă faptul că paratul a supravegheat îndeaproape dezvoltarea psiho-socială a minorului şi că pe parcursul anilor şcolari 2013-2014, 2014-2015 şi în prezentul an şcolar 2016-2017 a avut o strânsă si permanentă legătură cu educatoarele si personalul auxiliar în vederea eficientizării actului educaţional, a fost prezent la toate şedinţele cu părinţii în cei trei ani în care minorul a urmat cursurile acestei grădiniţe.

Aşa cum a arătat anterior, a apreciat că în cauză nu este îndeplinită condiţia urgenţei cererii, aşa cum pretind dispoziţiile art. 997 c.pr.civ., reclamanta nejustificând în niciun fel existenţa unui pericol iminent pentru dezvoltarea copilului, care să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin schimbarea locuinţei acestuia. Măsura schimbării temporare a locuinţei copilului trebuie să aibă un caracter excepţional şi să fie temeinic justificată, simpla prezumţie că acesta se află la o vârstă la care ar avea nevoie de mamă mai mult decât de tată nefiind, aşa cum a arătat, suficientă. A solicitat ca  instanţa să analizeze prezenta cerere si cu raportare la interesul superior al minorului întrucât în domiciliul comun, în care minorul a crescut şi s-a dezvoltat de la naştere si până în prezent, acesta dispune de condiţii optime pentru creştere şi educare şi care îi poate oferi tot ce este necesar unei îngrijiri adecvate, până când instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii de divorţ va dispune asupra modului în care autoritatea părintească se va exercita de către  parti şi va stabili şi domiciliul minorului.

Invocă prev. art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Mai mult, prin luarea minorului din mediul cunoscut (locuinţa acestuia din localitatea Slătioara) si prin acţiunea mamei-reclamante de a nu mai permite minorului să frecventeze cursurile grădiniţei si chiar prin aspectul că mama-reclamantă nu permite minorului să participe la Serbarea de Crăciun — apreciază că acţiunile întreprinse sunt chiar în detrimentul minorului şi în totală contradicţie cu interesul superior al acestuia.

 In plus, pentru a justifica urgenţa, reclamanta invocă pretinse motive de divorţ, motive care urmează să fie analizate într-o eventuală acţiune de divorţ, acţiune de care  paratul nu are cunoştinţă, însă dacă exista cerere de divorţ, va formula, la rândul sau, cerere reconvenţională, prin care va solicita stabilirea locuinţei minorului la domiciliul paratului din S., acolo unde a fost crescut.

A solicitat ca  instanţa să observe că reclamanta nu pretinde că nu ar fi un bun părinte sau ca a avut un comportament neadecvat faţă de minor, nu-i sunt aduse critici, din care să rezulte că ar reprezenta vreun pericol pentru copilul sau. Dimpotrivă, mama-reclamantă invocă o agresiune pe care a suferit-o la data de 04.11.2016. Chiar dacă nu face obiectul prezentei cauze,  paratul a invederat  instanţei ceea ce s-a întâmplat in data de 04.11.2016: in timp ce se afla la etajul imobilului in care locuiesc, reclamanta i-a aruncat o oală de apă in cap în timp ce îl injura. A incercat sa o evite pentru că în ultimul timp comportamentul acesteia a devenit vulgar, violent şi neadecvat (ii aducea injurii şi violente fizice, atât in prezenta familiei, cat si in societate) şi crezând ca i-a trecut furia a intrat in locuinţa să se schimbe. In acel moment, reclamanta a început să îl lovească în zona toracelui,  în zona occipitală si a feţei - leziunile fiind consemnate în Fisa UPU 2172646, aceasta unitate spitalicească întocmind si Anexa pentru pacienţii care se prezintă în urma unor agresiuni fizice.

A precizat că este cunoscut comportamentul neadecvat al reclamantei în localitatea in care acestia domiciliaza, dar si de către familiile acestora, însă aceste aspecte urmează să fie analizate în cadrul cererii de divorţ.

Concluzionând, paratul a solicitat ca  instanţa să dispună respingerea cererii, întrucât faţă de motivele invocate în cauză cu raportare la dispoziţiile art.997 C.pr.civ., dar si faţă de interesul superior al minorului, a apreciat că este neîntemeiată cererea, nefiind motive urgente si temeinice care să justifice măsura solicitată de a stabili cu caracter temporar locuinţa minorului la domiciliul părinţilor mamei-reclamante, ci dimpotrivă interesul superior al minorului este acela de a ramane în locuinţa în care a fost crescut şi până în prezent.

In dovedirea celor relatate, paratul a solicitat administrarea  probei cu  înscrisuri, proba testimoniala cu martorii: O A – R, si I. N.-C.

A anexat: adeverinţa de şcolarizare,  Adresa nr. 2155/ 15.12.2016,  Adeverinţa cu veniturile subsemnatului,Foaia de observaţie 2172646, Ancheta psiho-sociala, Audierea minorului de către instanţă (filele nr. 46-54 ds.).

In drept, a invocat art.205 c.pr.civ. art.997 si următoarele C.pr.civ., cu raportare la art. 2 alin. 3 Legea nr. 272/2004.

Pârâtul,  în termen legal a formulat cerere reconventionala, prin care a solicitat stabilirea provizorie a locuinţei minorului B M - G, născut la data de 20.01.2011, în domiciliul din comuna S.

Paratul a aratat ca motivele de fapt sunt arătate prin întâmpinarea depusă la acest termen de judecată, cu raportare la disp. art. 997, art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2014, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Probe:înscrisuri, audierea minorului de către instanţă şi întocmirea unui referat de consiliere psihologică, interogatoriu, proba testimonială cu martorii: Oprea Ana - Roxana şi Iordache Narcis - Clement.

La solicitarea instantei organele din cadrul Primariei Municipiului S., au intocmit si depus la dosarul cauzei refeartul de ancheta sociala de la domiciliul reclamantei B.F.,  din Municipiul S., si de la domiciliul paratului B. M M, din municipiul S (filele nr. 16-17 ds.).

In cursul cercetarii judecatoresti, a fost incuviintata si administrata de instanta proba cu inscrisuri, interogatoriul luat de reclamanta B.F. paratului B.M.M. (paratul a raspuns la interogatoriu), interogatoriul luat de paratul B.M.M. reclamantei B.F. (reclamanta a raspuns la interogatoriu), proba testimoniala, sens in care au fost audiati martorii I J şi O A R, declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosar.

Analizând actele dosarului instanta retine urmatoarele:

Potrivit certificatului de naştere, minorul B.M.G. este născut la data de 20.01.2011, mamă fiind reclamanta, iar tată – pârâtul.

Pe rolul Judecatoriei S. se află dosarul cu nr. 12529/311/2016, avand ca obiect divorţ, acţiunea fiind promovată de reclamantă (certificat de grefă f. 38 ds.).

Din raportul de anchetă psihosocială efectuat la adresele părţilor rezultă că locuiesc separat, minorul locuieşte împreună cu mama sa, în Mun. S., iar tatăl locuieste în Com. S, unde are stabilită, în mod legal, reşedinţa. Condiţiile materiale şi morale asigurate la domiciliul ambilor părinţi sunt optime pentru a asigura creşterea si îngrijirea corespunzătoare minorului (f. 17 şi 26 ds.).

Din declaraţia martorilor audiaţi rezultă că ambii părinţi s-au implicat în creşterea, îngrijirea şi educarea minorului în perioada în care au locuit împreună şi se implică şi în prezent, în condiţiile separării în fapt.

Martorul propus de reclamanta-pârâtă, Iacob Joita, a susţinut că minorul este ataşat de ambii părinţi, dar tatăl l-a atras făcându-i diverse plăceri, cum ar fi să-l pună, în faţă, la volan până la S., în timp ce îl ţinea. A arătat că părţile au fost ajutate de martor, bunica maternă, în creşterea copilului, de la vârsta de doi ani a acestuia. Martora a făcut naveta de la S. la Slătioara, cu autobuzul, apoi fiind luată cu maşina de pârât, pentru a avea grijă de copil, timp de un an şi jumătate. Minorul locuieşte de trei zile cu mama sa, în S., domiciliu în care a venit rareori înainte. Martora a revenit în apartament, pentru a o ajuta şi pe cealaltă fiică a sa, care are un copil de doi ani, copil care locuieste şi el în apartament, atunci cand mama este la serviciu (f. 39 ds.).

Martorul propus de pârâtul-reclamant, O. A. R, sora acestuia, a arătat că tatăl s-a ocupat mai mult de minorul, care a locuit, în domiciliul comun al părţilor, până când mama sa l-a luat în S.. Condiţiile de la S. sunt bune, iar copilul se simte bine acolo, în timp ce, în apartamentul din S., unde locuieste în prezent, ştie ca este frig, aşa cum a observat personal, acum câtiva ani, cand a mers şi după cum a auzit de la fratele său, care a vorbit cu minorul, acesta spunându-i că a dormit îmbrăcat. Ştie ca s-au implicat bunicii  paterni în cresterea copilului, iar pe ceilalti nu i-a văzut pe la S. Martorul nu locuieste în S., însă merge frecvent pe acolo (f. 61 ds.).

Sunt incidente în cauză dispoziţiile NCPC, având în vedere data introducerii cererii.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 997 NCPC: “Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

Totodată, se prevede în NCPC: „Art. 920 - Măsuri vremelnice - Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei”.

Din condiţiile impuse  de art. 997 NCPC pentru admisibilitatea cererii  de ordonanţă preşedinţială se desprinde caracterul urgenţei măsurii  solicitate  a se lua  pe  această cale, precum şi al vremelniciei la care se adaugă aceea de neprejudecare a fondului.

Art. 997 NCPC enumera situatiile caracterizate prin urgenta, si anume pastrarea unui drept care s-ar putea pagubi prin intarziere, prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari. Însă, în situţiile prevăzute de art. 920 NCPC este prezumată chiar de legiuitor urgenţa măsurilor respective şi chiar caracterul vremelnic, atâta timp cât măsurile sunt luate până la soluţionarea dosarului de divorţ, aflat pe rolul instanţei.

De asemenea, în Noul Cod Civil se prevede:

„Art. 263 - Principiul interesului superior al copilului (1) Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului (...). (4) Procedurile privitoare la copii trebuie să se desfăşoare într-un timp rezonabil, astfel încât interesul superior al copilului şi relaţiile de familie să nu fie afectate (...).

Art. 486 - Neînţelegerile dintre părinţi Ori de câte ori există neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, instanţa de tutelă, după ce îi ascultă pe părinţi şi luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie, dispoziţiile art. 264 fiind aplicabile (...).

Art. 497 - Schimbarea locuinţei copilului (1) Dacă afectează exerciţiul autorităţii sau al unor drepturi părinteşti, schimbarea locuinţei copilului, împreună cu părintele la care locuieşte, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte. (2) În caz de neînţelegere între părinţi, hotărăşte instanţa de tutelă potrivit interesului superior al copilului, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi. Ascultarea copilului este obligatorie, dispoziţiile art. 264 fiind aplicabile”.

2.1.Aplicând dispoziţiile legale de mai sus, la situaţia de fapt reţinută, se apreciază că sunt îndeplinite condiţiile pentru admisibilitatea cererii  de ordonanţă preşedinţială şi se va admite cererea principală, potrivit celor de mai jos.

Pentru a aprecia în acest sens sunt suficiente probele administrate, nefiind administrate şi alte probe, precum evaluarea psihologica solicitată de pârâtul-reclamant, pentru motivele arătate în preambulul prezentei, având în vedere şi caracterul urgent al măsurilor solicitate şi prevederile din art. 999 alin. 3 NCPC, potrivit cărora: „(3) Judecata se face de urgenţă şi cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită un timp îndelungat”.

Se va stabili locuinţa minorului B.M.G., născut la data de 20.01.2011, la domiciliul mamei.

Se apreciază că este în interesul superior al minorului să locuiască împreună cu mama sa, întrucât minorul se află la o vârstă fragedă, a locuit cu mama, care s-a ocupat de creşterea şi îngrijirea acestuia, atât în timpul cât cei doi părinţi au locuit împreună, cât şi după separarea în fapt a acestora.

De asemenea, se reţine că părţile au fost ajutate, în cresterea şi educarea minorului, de către bunica materna a acestuia, audiată în calitate de martor, fapt care nu a fost contestat de pârâtul-reclamant. În prezent, bunica se implica în cresterea minorului şi o ajută în continuare pe fiica sa, ocupându-se şi de un alt nepot, în acelaşi domiciliu, în care condiţiile materiale sunt corespunzătoare, încălzirea fiind asigurată cu centrală termică proprie. Sunt înlăturate, astfel, susţinerile pârâtului şi ale martorei propuse de acesta, în sensul că nu sunt condiţii materiale bune la domiciliul reclamantei şi că apartamentul nu ar fi încălzit.

În contextul existenţei neînţelegerilor dintre părţi, care rezultă din toate probele administrate, se apreciază că este în interesul copilului să locuiască în domiciliul actual, în care se află împreună cu mama sa şi cu bunica maternă, care s-a implicat şi anterior în cresterea copilului, sprijinul său fiind solicitat de ambele părţi. O nouă schimbare a domiciliului, în contextul conflictelor dintre părţi şi a agresiunilor reciproce invocate, cu întreruperea legăturilor cu mama, poate afecta emoţional, încă o dată, copilul. Faptul că mamei i-ar fi greu să pastreze relaţia cu minorul rezultă din toate probele administrate, potrivit cărora conflictele s-au desfăşurat, în primul rând în domiciliul conjugal. Chiar martora propusă de pârâtul-reclamant a adus critici la adresa pârâtei-reclamante, iar declaraţia sa este vădit subiectivă în ceea ce priveste faptul că părţile nu au fost ajutate în cresterea minorului de bunica maternă. În acest sens, se reţine că, deşi a menţionat că merge frecvent la Slătioara şi discută cu fratele său, martora a susţinut că nu ştie despre ajutorul dat de bunicii materni, în condiţiile în care pârâtul-reclamant însuşi nu a contestat ajutorul dat de bunica maternă.

Astfel, chiar dacă minorul a locuit şi a fost crescut în domiciliul din S., în contextul actual al relaţiilor dintre părţi, se apreciază că este în interesul său să locuiască în prezent cu mama, care a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal, fapt susţinut şi de martorul său, care a arătat că fiica sa a venit să locuiască în S., după neînţelegeri cu pârâtul; martorul s-a referit la violenţe verbale şi fizice şi anterioare ale pârâtului, susţineri ce se coroborează cu certificatul medico-legal depus de reclamantă (f. 18 ds.) şi cu planşele foto (f. 40 ds.).

Faptul că reclamanta a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal a fost recunoscut, indirect, chiar de către pârâtul-reclamant la interogatoriu (răspuns întrebarea nr. 10). Pârâtul-reclamant a arătat că, după un conflict familial, reclamanta-pârâtă a plecat pe jos, în data de 12.12.2016, cu minorul, spre staţia de autobuz, menţionând ca a adus-o apoi la Policlinica Veche, pentru a-i face analize minorului; ulterior, reclamanta a plecat la mama ei, pârâtul fiind la Peco. Este evident, chiar din aceasta relatare fragmentată a celor întâmplate, că mama a fost nevoită să plece, pe jos cu minorul, după un conflict familial, iar pârâtul nu a justificat corespunzător faptul că reclamanta a ajuns, ulterior, în domiciliul bunicii materne din S., împreună cu minorul. Din relatarea sa, rezultă că pârâtul chiar a acceptat, la momentul respectiv, această plecare şi nu a susţinut că a încercat să aducă minorul înapoi. Cea care a invocat urgenţa stabilirii domiciliului minorului a fost chiar reclamanta şi nu pârâtul, care invocă, abia după introducerea cererii de către mamă, faptul că este în interesul copilului păstrarea locuinţei în care a crescut.

Prin urmare, din situaţia de fapt, raportată la prevederile legale citate, rezultă îndeplinirea condiţiilor specifice ordonanţei preşedinţiale, iar măsura luată se va aplica până la soluţionarea dosarului cu nr. 12529/311/2016, avand ca obiect divorţ, în care instanţa de fond va aprecia în funcţie de probele ce se vor administra şi de situaţia de fapt de la acel moment. Îndeplinirea condiţiilor ordonanţei presedinţiale rezultă, aşa cum s-a arătat mai sus, chiar din aplicarea prevederilor  art. 920 NCPC, întrucât părţile au pe rol şi procesul de divorţ.

Pentru aceste considerente, fiind îndeplinite conditiile specifice procedurii ordonantei presedintiale, se va admite cererea şi se va stabili locuinţa minorului B.M.G., născut la data de 20.01.2011, la domiciliul mamei, în mod provizoriu, până la soluţionarea dosarului cu nr. 12529/311/2016.

2.2. Având în vedere soluţionarea cererii principale, conform celor de mai sus, precum şi toate motivele arătate, se va respinge cererea reconvenţională, ca neîntemeiată.

2.6. În temeiul art. 453 N.C.proc.civ., instanţa va admite cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată şi va obliga pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 520 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru (20 de lei) şi onorariu avocat (500 de lei).