Stabilire locuinta minor

Prin sentinţa civilă nr. X/14.02.2019 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosar nr. X/311/2019 s-a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta C C M în contradictoriu cu pârâtul D M M, ca neîntemeiată.

S-a admis cererea pârâtului D M M de acordare a cheltuielilor de judecată şi s-a obligat reclamanta C C M la plata către pârâtul D M M a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 04.02.2019, cu nr. X/311/2019, reclamanta C C M in contradictoriu cu paratul D M M, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa dispună pe cale de ordonanţa preşedinţiala stabilirea locuinţei minorului, D M A, rezultat din relaţia de concubinaj, la reclamanta, până la soluţionarea cauzei ce formează obiceiul dosarului nr. X/311/2019 aflat în procedura de regularizare pe rolul Judecătoriei Slatina,  autoritatea părinteasca cu privire la minor să fie exercitată de ambii părinţi. Reclamanta nu solicita obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului.

In fapt, prin acest capăt de cerere, reclamanta solicita stabilirea locuinţei minorului, D M A, rezultat din relaţia  de concubinaj cu paratul D M M, la aceasta.

 Astfel, arăta ca a intrat în relaţii de concubinaj cu pârâtul în anul 2013, mutându-se in domiciliul acestuia în com. M, jud. O, unde mai locuia şi mama sa, B A, în vârstă de 57 ani, precum şi bunica acestuia, T M, în vârstă de 74 ani. Din relaţia de concubinaj a rezultat minorul D M A, născut la 24.03 2014.

Din nefericire pentru reclamanta, dar şi pentru minor, a realizat în scurt timp că a făcut o mare greşeală intrând în relaţii de concubinaj cu pârâtul, situaţia care s-a datorat vârstei fragede a reclamantei şi, respectiv, lipsei de experienţă de viaţă.

In acest sens, arăta că pârâtul s-a comportat foarte rău, atât cu reclamanta, dar şi cu copilul, in sensul că o insulta, bătea frecvent şi fară nici un motiv, chiar şi mama şi bunica acestuia procedau la fel, deşi reclamanta nu  le dădea motive.

In timp ce era gravidă cu minorul, pârâtul afirma că nu este copilul său. Insa totuşi 1-a recunoscut având probabil mustrări de conştiinţă întrucât ştia foarte bine că el este tatăl copilului.

Şi după naşterea minorului, pârâtul a continuat să aibă acelaşi comportament necorespunzător, respectiv să o insulte, să o bata şi în mai multe împrejurări să-l lovească chiar pe copil, deşi era foarte mic.

La începutul lunii decembrie 2015, pârâtul a părăsit domiciliul conjugal, obligând-o pe reclamanta sa rămân împreună cu copilul, cu mama şi bunica acestuia,  care la rândul lor continuau să aibă acelaşi comportament agresiv verbal şi fizic faţă de reclamanta şi fata de minor.

Pe data de 27.01.2016, mama şi bunica pârâtului au provocat un puternic scandal, i-au oprit cu forţa copilul şi au dat-o afară din casă, astfel că a fost nevoită să se refugieze la părinţii săi, în com. S, la adresa menţionată mai sus.

In aceste condiţii apreciază că este absolut în interesul superior al minorului să i se stabilească locuinţa la reclamanta, respectiv în domiciliul părinţilor săi menţionat, unde există toate condiţiile materiale necesare unei bune creşteri si îngrijiri a minorului, inclusiv baie în casă. Părinţii reclamantei o sprijină necondiţionat în ceea ce priveşte o buna creştere şi educare a minorului.

Prin comparaţie, în domiciliul pârâtului condiţiile sunt de-a dreptul precare, existând o casă bătrânească din chirpici, cu o cameră şi un hol în care iniţial au locuit cu  toţii.

La 09.02.2016, în urma demersurilor reclamantei, inclusiv judiciare, dar si a intervenţiei organelor locale, mama reclamantului şi, respectiv, bunica acestuia, i-au înapoiat pe minorul D M A, la data de 03.02.2016, moment de la care minorul s-a aflat împreună cu reclamanta în domiciliul părinţilor acesteia unde există toate condiţiile necesare, aşa cum a mai arătat, pentru buna creştere şi îngrijire a acestuia.

In vara anului 2018, împotriva voinţei reclamantei, paratul 1-a luat pe minor în domiciliul său. Reclamanta a sesizat organele de poliţie, luându-se măsuri în conformitate cu prevederile legii nr. 61/1991R, potrivit adresei poliţiei pe care o depune alăturat.

Prin acest capăt de cerere, reclamanta a solicitat ca autoritatea părintească cu privire la minor să fie exercitată de ambii părinţi.

A solicitat instanţei, prin acest capăt de cerere, să ia act că nu solicita obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului întrucât, aşa cum a arătat, dispune de toate resursele materiale şi financiare necesare creşterii şi educării minorului.

Solicita instanţei să observe ca sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, respectiv urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului.

Într-adevăr având in vedere vârsta fragedă a minorului, faptul că a fost crescut de reclamanta şi de părinţii acesteia, cu a fost luat fără voia acesteia de pârât, toate acestea dovedesc că există urgenţă în luarea acestei măsuri pe cale ordonanţei preşedinţiale.

În ceea ce priveşte condiţia vremelniciei, şi aceasta este îndeplinită, având în vedere că măsurile se iau provizoriu până la soluţionarea dosarului de fond.

Este îndeplinită si condiţia neprejudecării fondului întrucât pe calea ordonanţei preşedinţiale, instanţa doar „ pipăie" fondul cauzei, neintrând cu adevărat în cercetarea fondului care urmează a se face în dosarul de fond.

În dovedirea cererii, înţelege sa se folosească de înscrisuri, interogatoriu, anchetă psiho-socială, martorii:C V N, domiciliată com. S, sat  , jud. O şi S L, domiciliată în com. M, jud. O.

In drept, îsi întemeiază prezenta pe disp. art. 997 N.C.p.civ.

 Anexează copie pentru comunicare, copii de pe actele de stare civilă şi de pe adresa politiei, taxă timbru.

La data de 11.02.2019, paratul Dura M M, în termen legal, depune  întâmpinare la ordonanţa preşedinţială formulată de reclamanta C C M, solicitând  respingerea cererii reclamantei formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială ca neîntemeiată şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată aferente.

Adevărata situaţie de fapt este şi a fost, cea prezentata de parat în dosarul de fond  înregistrat sub nr. X/311/2018, la data de 03.10.2018 la Judecătoria Slatina, care a avut prim termen de judecată la data de 07.02.2019, când sub motivaţia de a-şi angaja apărător reclamanta a solicitat un termen de amânare deşi avea cunoştinţă de acest dosar.

De asemenea, reclamanta a introdus la data de 29.01.2019 o acţiune similară înregistrată sub nr. X/311/2019, având acelaşi obiect şi aceleaşi părţi, cu toate că, aşa cum a precizat anterior, avea cunoştinţă de acţiunea introdusă de parat cu mult mai înainte.

Considerentele expuse de parat în acţiunea înregistrată sub nr. X/311/2018, îşi regăsesc pe deplin aplicabilitatea în prezenta ordonanţă preşedinţială. Astfel că, în motivarea acţiunii, paratul a solicitat

-„stabilirea locuinţei copilului minor, D M A, născut la data de 24.03.2014 la parat, tatăl acestuia;

-obligarea pârâtei la contribuţia privind cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi

pregătire profesională a copilului, de la data promovării acţiunii şi până la majoratul

acestuia, iar dacă copilul urmează cursurile unei facultăţi, până fa vârsta de 26 ani;

-exerciţiul comun al autorităţii părinteşti în privinţa copilului născut din căsătoria

noastră, respectiv D M A, care în prezent are 4 ani şi 10 luni;

şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată”, pentru considerentele care urmează:

In fapt, paratul s-a cunoscut cu reclamanta-pârâta în primăvara anului 2013, când aceasta împlinise vârsta de 15 ani, iar paratul era într-o relaţie cu prietena acesteia şi reclamanta-parata a luat numărul de telefon al paratului din telefonul acesteia şi a început să-l sune. Au devenit prieteni şi mai apoi a trăit în concubinaj cu aceasta, din primăvara anului 2013, iar în anul 2014, la data de 24 martie s-a născut băieţelul D M A care în prezent are 4 ani şi 10 luni.

De când s-au cunoscut, între parţi, relaţiile de convieţuire s-au derulat normal până când copilul a împlinit 11 luni, moment în care paratul a aflat că reclamanta-parata s-a cunoscut pe facebook cu o persoană de sex masculin, iar atunci când i-a reproşat acest lucru, l-a lăsat cu copilul în domiciliul acestuia şi a plecat cu acea persoană dar, la scurt timp, s-a reîntors motivând că a fost o rătăcire.

În luna decembrie a anului 2015, paratul era plecat la muncă în Portugalia, iar reclamanta-pârâta locuia în domiciliul acestuia cu copilul, ajutata pentru creştere şi îngrijirea acestuia de mama şi bunica paratului.

Când sora reclamantei-parate a venit în vizită la sfârşitul lunii decembrie, i-a propus să facă revelionul într-o discotecă, ocazie cu care mama paratului s-a opus întrucât  paratul era plecat la muncă în străinătate şi de aici s-a iscat o ceartă, mama reproşându-i că pentru acest lucru trebuie să aibă acceptul paratului, iar reclamanta-pârâta i-a replicat că nu trebuie să ştie că ea petrece de revelion la discotecă. Mai mult decât atât, reclamanta-pârâta i-a replicat mamei paratului că ar putea sa ramana aceasta cu copilul, ea având chef de distracţii. Din cauza faptului ca mama nu a fost de acord cu propunerea paratei, aceasta din urma a iscat un  mare scandal, dar lucrurile s-au calmat ulterior.

La aproximativ o lună de zile, pe la sfârşitul lunii ianuarie, au venit părinţii acesteia în vizită şi din nou s-a iscat o ceartă motivată de faptul că fata lor doreşte să se distreze, iar mama se împotriveşte şi au luat-o din domiciliu fără băieţel, acesta rămânând în domiciliul paratului, ocazie cu care a introdus la instanţă acţiune pentru stabilirea domiciliului minorului, iar după aproximativ 2-3 săptămâni aceştia au venit la domiciliul paratului împreună cu poliţia iar acesta le-a încredinţat copilul deoarece reclamanta-parata introdusese la data de 03.02.2016, înaintea acţiunii paratului, acţiune de stabilire domiciliu minor. La data de 02.03.2016, paratul a introdus ordonanţa preşedinţială pentru stabilire domiciliu minor.

Menţionează faptul că la sfârşitul lunii martie 2016, de dragul copilului s-a împăcat cu reclamanta-pârâta, ocazie cu care aceasta şi copilul au revenit în domiciliul paratului şi nici unul nu s-a mai prezentat la instanţă, iar dosarul nr. X/311/2016 s-a suspendat pentru neprezentarea părţilor la termenul din 24.05.2016.

Precizează faptul că la sfârşitul lunii mai 2016, a plecat în Italia împreună cu reclamanta-pârâta la muncă, copilul rămânând să fie crescut de mama şi bunica acestuia, dar pentru că pârâta nu s-a acomodat cu munca s-a reîntors în România la sfârşitul lunii iulie în ideea de a avea grijă de copil, însă după aproximativ o săptămână, respectiv la începutul lunii august s-a cunoscut cu un anume E şi a plecat la domiciliul acestuia în oraşul D-O unde a rămas aproximativ două luni. Copilul, a rămas la domiciliul paratului când avea vârsta de 1 an şi 4 luni, copil pe care  l-a crescut ajutat de mama şi bunica sa, fiind puternic ataşaţi sufleteşte unul faţă de celălalt.

Precizează faptul că  reclamanta-pârâta, de la numitul E, a cunoscut un alt bărbat care avea domiciliul în comuna C, judeţul O, ocazie cu care s-a mutat la acesta, însă nu a rămas decât aproximativ o lună cu acesta.

A aflat că după aceste „aventuri", reclamanta-pârâta a plecat la mama ei în Spania prin luna octombrie şi nu s-a mai interesat nici o clipă de copil, ce face, ce mănâncă, cu ce se îmbracă, în toată această perioadă.

A aflat că în Spania reclamanta-pârâta a cunoscut un alt bărbat pe nume C M, s-a mutat la acesta şi a rămas în Spania aproximativ două luni de zile, apoi a revenit în România cu acel bărbat cu care a mai rămas aproximativ trei luni dar, în tot acest timp, niciodată nu şi-a adus aminte că are un copil care are nevoie de afecţiune, de dragoste părintească, de îngrijire dar care are şi nevoi materiale.

După toate aceste „aventuri", a luat legătura cu paratul şi i-a cerut să o ierte spunându-i ca nu ştie şi nu-şi poate explica comportamentul său, expresia acesteia a fost „cred că am fost drogată". I-a cerut să o ierte, să se împace şi să o primească la copil. De dragul copilului a trecut peste toate şi a reluat legătura cu aceasta. După ce a crezut că lucrurile au luat-o pe un făgaş bun, înainte de a pleca din nou la muncă în Spania a mers la notar şi i-a făcut mamei sale o procură ca în perioada în care paratul este plecat, mama acestuia să se ocupe de creşterea, îngrijirea şi educarea copilului. Acest lucru se petrecea prin luna februarie 2017, iar la aproximativ o luna a venit si reclamanta-parata la parat in Spania si a ramas pana in luna iulie 2017. Am mers din nou la munca impreuna în agricultură şi din nou i s-a părut grea munca pe care o desfăşuram (cules de portocale) iar eu am găsit de cuviinţă să-i schimb locul de muncă iar după îndelungate căutări i-am găsit servici într-un restaurant, ocazie cu care şi de această dată pârâta a intrat într-o relaţie cu unul dintre patronii restaurantului.

Observând acest lucru, în luna iulie 2017, am hotărât ca aceasta să plece acasă în România la domiciliul meu unde era şi băieţelul, pentru întreruperea acelei relaţii cu patronul restaurantului, un bărbat cu vârsta aproximativă de 60 ani. Pârâta s-a reîntors în România la domiciliul meu unde a rămas aproximativ doua luni, după care aceasta fără a comunica cu mama mea a luat copilul şi a plecat la domiciliul părinţilor ei din comuna S, judeţul O, lăsând copilul în domiciliul părinţilor acesteia, iar mama când a sesizat dispariţia acesteia m-a anunţat imediat, fiind foarte îngrijorată de comportamentul pârâtei şi de faptul că aceasta a lăsat copilul în domiciliul părinţilor acesteia.

Practic, din luna septembrie 2017 de când ne-am despărţit din nou în fapt, pârâta a dus copilul la domiciliul părinţilor ei, până în luna martie 2018, eu fiind în această perioadă la munca în Spania şi m-am reîntors de ziua copilului pe 24.03.2018. De ziua lui am mers la domiciliul părinţilor pârâtei împreună cu mama mea şi am vizitat copilul, ocazie cu care am văzut că acesta este neîngrijit, lăsat în voia sorţii, iar la data de 28.03.2018 m-am reîntors pentru a-1 vizita, însă de această dată copilul mi-a spus plângând şi şi-a exprimat dorinţa de a merge la domiciliul meu întrucât mama sa îl ceartă, îl bate şi nu îl îngrijeşte aşa cum se cuvine, fapte concluzionate şi de mine la fata locului.

Am luat copilul de la domiciliul acesteia şi am rămas cu el în domiciliul meu, iar acesta a refuzat să mai plece la pârâtă însă în toată această perioadă reclamanta nu şi-a amintit că mai are copil, nu 1-a căutat nici măcar o dată. Eu, după sărbătoarea pascală am sunat-o şi am întrebat-o dacă nu vrea să-şi vadă copilul, ocazie cu care am convenit ca băieţelul să fie crescut de amândoi şi i l-am dat şi acesteia în domiciliul părinţilor ei. La scurt timp părinţii pârâtei au plecat la muncă în Spania, iar pârâta a început să reia legăturile personale cu mine, mergeam în domiciliul părinţilor ei, ea venea cu copilul la mine în domiciliu, până când într-o zi aflându-ma în domiciliul părinţilor pârâtei aceasta a lovit cu palmele şi pumnii copilul deoarece acesta a făcut o glumă cu pârâta. După acest episod care nu era singular, aşa cum mi-a mărturisit copilul l-am luat la mine în domiciliu şi a rămas cu mine de atunci şi până în prezent.

Arăt faptul că din nou pârâta a cunoscut alţi bărbaţi cu care a avut legături, cu unul dintre aceştia rămânând chiar gravidă, aspect aflat de mine cu ocazia însoţirii acesteia la un control la un cabinet medical, legătura acesteia cu acel bărbat fiind de notorietate.

In aceste condiţii, vă rog să apreciaţi că este absolut în interesul superior al copilului să i se stabilească locuinţa la mine, respectiv în domiciliul părinţilor mei, unde dispune de toate condiţiile materiale necesare unei bune creşteri şi îngrijiri a copilului, lucru dovedit si de ancheta psiho-socială.

Pentru a avea grija deosebita fata de copil, pentru a veghea la cresterea, educarea, ingrijirea si pregatirea profesionala, a hotarat sa se angajeze in Roamnia, lucru care s-a şi întâmplat, angajându-ma la SC P SA, cu precizarea că eu sunt foarte ataşat de copil dar şi copilul de mine. De asemenea, şi mama mea este un factor foarte important care mă sprijină necondiţionat în ceea ce priveşte creşterea, educarea şi îngrijirea copilului,

Onorată Instanţă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 997 alin 1 ale Codului de proceD civilă conform cărora, pentru a fi admisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială trebuie să fie întrunite cumulativ trei condiţii şi anume: urgenţa, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului dreptului. Ori, art. 997 alin.l Cod proc.civ., enumera "cazurile grabnice" în care se justifică urgenţa pentru a se apela la ordonanţa preşedinţială: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi

pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Deci, una din condiţiile admisibilităţii ordonanţei preşedinţiale prevăzute, de art. 997 Cod proc.civ. se referă la urgenţa măsurii şi vă rog să apreciaţi că în situaţia de faţă nu este cazul deoarece copilul se află în domiciliul meu de foarte mult timp, de la naştere şi până în prezent a locuit preponderent cu mine în domiciliul meu, excepţie făcând doar perioada din viaţa lui când, odată ajuns în domiciliul mamei, acesta m-a rugat să nu-l mai las în domiciliul mamei.

Onorata instanţă, în aprecierea urgenţei vă rog să reţineţi că băieţelul se află în prezent la domiciliul meu, tatăl pârât, din luna martie 2018 este înscris şi frecventează cu regularitate cursurile grădiniţei cu program normal din comuna M, judeţul O, şi de asemenea este înscris la medicul de familie din comuna M, judeţul O şi se simte foarte bine în mediul pe care eu împreuna cu mama mea i I-am creat, dar şi mediul social în care acesta se dezvoltă zi de zi (grădiniţă, locuri dejoacă, prieteni).

Totodată, vă rog să apreciaţi, onorată instanţă ca principala condiţie de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale - urgenţa - nu este dovedită, devreme ce copilul aflat la vârsta de cinci ani este bine îngrijit, crescut şi educat în domiciliul meu, tatăl şi ajutat de bunica paternă.

Mai mult decât atât, vă rog să aveţi în vedere faptul că reclamanta deşi are domiciliul la părinţii săi, aceasta nu este statornică nici în ceea ce priveşte locuinţa şi nici în ceea ce privesc relaţiile conjugale, iar dacă dumneavoastră veţi admite această ordonanţă preşedinţială copilul este cel care are de suferit, având în vedere faptul ca sub nici o formă nu va fi crescut. îngrijit şi educat de către reclamantă, întrucât aceasta aşa cum a părăsit de mai multe ori domiciliul nostru comun, se plictiseşte repede de bărbaţii cu care intră în relaţie şi ar destabiliza întrutotul şi ar periclita echilibrul social şi emoţional al acestui copil.

Vă rog să apreciaţi că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei ordonanţe preşedinţiale şi din verificările pe care dumneavoastră cu siguranţă şi cu celeritate le veţi face veţi observa că cererea reclamantei nu este întemeiata.

Potrivit art.400 alin1 Cod CIV, modificand dispozitiile referitoare la incredintarea copilului minor prevad ca instanta stabileste locuinta copilului minor la parintele cu care acesta locuieşte în mod statornic. In speţa de faţă minorul se află la vârstă fragedă, având nevoie de îngrijire şi îndrumare, aspect de care prin probele pe care le-am făcut şi le facem arătăm că de acesta m-am ocupat şi mă ocup în permanenţă personal ajutat de mama mea, unul din principiile prin care se realizează respectarea şi garantarea drepturilor copilului fiind asigurarea stabilităţii şi continuităţii în domiciliul în care a crescut, unde i s-au oferit creşterea, educarea şi pregătirea profesională a copilului, sub o foarte mare atentă îngrijire.

Pentru aceste considerente, onorată instanţa vă rog să apreciaţi că măsura nu este necesară, având în vedere interesul superior al copilului şi asigurarea unui climat familial stabil, chiar dacă noi, părinţii lui suntem în litigiu este bine pentru copil ca acesta să rămână în domiciliul meu, acolo unde s-a născut, a crescut şi creşte în continuare, până la soluţionarea definitivă şi stabilirea de către onorata instanţă a locuinţei minorului. Această măsură vine în întâmpinarea principiilor stabilite în legislaţia privind protecţia copilului, aşa încât să se stabilească locuinţa acestuia la tatăl pârât, până la pronunţarea unei sentinţe asupra fondului, urmând ca instanţa de fond sa facă o apreciere temeinică la stabilirea domiciliului acestuia. Apreciem că această condiţie determinantă în funcţie de care se va dispune stabilirea locuinţei este aceea de a fi asigurate interesele copilului minor, ce urmează a fi stabilite cu luarea în considerare a tuturor criteriilor de apreciere.

Corelativ, potrivit art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: uorice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie... ", iar exercitarea drepturilor părinteşti prezintă un element al vieţii de familie (cauza Nielsen contra Danemarcei).

în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dar şi cu prevederile noului Cod civil, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

De aceea, solicităm onoratei instanţe să aibă în vedere că minorul a locuit în permanenţă de la naştere (cu o mica întrerupere despre care am menţionat anterior) şi până în prezent când împlineşte vârsta de cinci ani în actualul imobil din comuna M alături de mine, tatăl lui, bunica şi străbunica paternă care ne-am ocupat permanent de creşterea, îngrijirea şi educarea acestuia, reclamanta plecând deseori la domiciliile diverşilor bărbaţi cu care intra în relaţie, însă indiferent de motivele ce au stat la baza neînţelegilor dintre noi, care au determinat-o pe reclamantă să plece, copilul a avut stabilitate în domiciliul meu, unde este bine îngrijit şi ar fi în detrimentul acestuia dacă onorata instanţă va admite pe calea ordonanţei preşedinţiale ca domiciliul acestuia să fie stabilit la reclamantă.

Cu privire la cel de-al doilea cap de cerere solicitat de reclamantă, ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinţi,  eu sunt de acord, iar potrivit art. 397 din cod civ. care dispune ca exercitarea autoritatii părinteşti revine in comun ambilor părinţi, solicita instanţei sa aprecieze ca este un petit care se regaseste si in acţiunea principala introdusă de mine in dosarul nr. X/311/2018 înregistrat la 03.10.2018 la Judecătoria Slatina, considerând că potrivit art. 398 Cod civ. numai pentru motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de către unul dintre părinţi.

Referitor la cel de-al treilea capăt de cerere prin care reclamanta nu solicită obligarea mea la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului, vă rog să o admiteţi, întrucât eu am fost şi sunt cel care m-am ocupat singur şi nu în solidar cu aceasta de creşterea, educarea, îngrijirea şi pregătirea profesională, asigurându-i permanent, atât în natură cât şi în bani toate cele necesare traiului, iar reclamanta extrem de sporadic, prin mama acesteia a contribuit modic la nevoile materiale ale copilului.

Pentru toate aceste motive, onorată instanţă vă rog să respingeţi ca neîntemeiată cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta C C M, faţă de starea de fapt expusă şi reţinută în cauză, şi să dispuneţi, în interesul superior al copilului ca acesta să rămână în locuinţa în care a fost crescut şi a trăit până în prezent, nefiînd date motive urgente şi temeinice care să justifice mutarea cu caracter temporar la locuinţa reclamantei, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale înregistrată sub numărul X/311/2019, la Judecătoria Slatina, potrivit art. 997 din Codproc.civ.

În drept, îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 205 şi art. 453 Cod.proc.civ.

În dovedire solicit încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, ancheta psiho- socială şi martorii, persoane care pot dovedi şi întări realitatea expusă de mine prin prezenta întâmpinare :

B A A, domiciliată în comuna M judeţul O;

S I, domiciliat în comuna S, judeţul O;

N F, domiciliată în comuna M, judeţul O.

In cursul cercetării judecătoreşti a fost încuviinţata si administrata de instanţa proba cu înscrisuri, interogatoriu propus a fi luat de catre D M M reclamantei C C M (reclamanta a răspuns la interogatoriu), interogatoriu propus a fi luat de reclamanta C C M paratului D M (paratul a răspuns la interogatoriu), proba testimoniala cu martorii S L, B A A.

Analizând acţiunea de faţă, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate şi a probelor administrate, instanţa de fond reţine următoarele:

Între părţi există pendinte dosarul cu nr. X/311/2018 introdus de tată la data de 03.10.2018, având ca obiect stabilirea domiciliului minorului D M A la domiciliul tatălui reclamant (filele 26-31).

Cu toate că există pe rol dosarul anterior menţionat, şi mama minorului a introdus la data de 29.01.2019 dosarul cu nr. X/311/2019 ce are acelaşi obiect, respectiv stabilirea domiciliului minorului D M A (fila 6).

In fapt, instanţa reţine că părţile acestui dosar au avut o relaţie de concubinaj din care a rezultat minorul D M A, născut la data de 24.03.2014 (fila 4). Totodată, instanţa reţine că relaţia de cuplu dintre cei doi părinţi a decurs normal o scurtă perioadă de timp după naşterea minorului, ulterior însă între părţi au intervenit numeroase despărţiri şi împăcări, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză (filele 50-51). În ceea ce priveşte domiciliul actual al minorului, instanţa reţine că în prezent minorul locuieşte la domiciliul tatălui din M, este înscris la grădiniţa din M (fila 39) şi tot acolo este înscris şi la medicul de familie (fila 38).

In drept, instanţa arată că potrivit art. 997 alin. (1) C. proc. civ: „(1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului”.

Aşadar, pe lângă condiţiile generale ce trebuie să existe în cazul oricărei forme concrete ce intră în conţinutul acţiunii civile, admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale presupune şi îndeplinirea anumitor condiţii speciale cumulative, şi anume: existenţa în favoarea reclamantului a unei aparenţe de drept, urgenţa, caracterul provizoriu sau vremelnic al măsurii ce se solicită a se lua pe această cale şi neprejudecarea fondului prin măsura luată.

Pe cale ordonanţei preşedinţiale nu poate fi soluţionat fondul dreptului. Cu toate acestea, un examen sumar al litigiului este autorizat de lege şi chiar indispensabil, pentru ca instanţa de judecată să poată aprecia care dintre părţile litigante are în favoarea sa aparenţa unei situaţii juridice legale şi justifică un interes legitim pentru a menţine o anumită stare de drept sau de fapt.

Printre condiţiile esenţiale cerute de dispoziţiile art. 997 din Codul de procedura civilă se numără şi concluzionarea de către instanţă, fără a prejudeca fondul, că aparenţa de drept este în favoarea reclamantului şi că există o urgenţă în adoptarea de către instanţele judecătoreşti a unor măsuri provizorii.

Mai mult decât atât, în materia raporturilor de familie, condiţia aparenţei dreptului se apreciază şi în raport de un criteriu specific ce are în vedere ocrotirea interesului superior al copilului. Noţiunea de interes superior al minorului are un conţinut complex, instanţa trebuind să ţină seama de întregul context situaţional şi de existenţa celor mai prielnice condiţii pentru creşterea şi educarea minorului. Criteriile consacrate de doctrină şi jurisprudenţă la stabilirea interesului superior al copilului în cazul stabilirii măsurilor care îl privesc sunt: vârsta copilului, posibilităţile părinţilor de a asigura o bună dezvoltare fizică, intelectuală şi morală, ataşamentul părinţilor faţă de minor, precum şi al minorului faţă părinţi, grija manifestată de părinţi faţă copii în timpul convieţuirii cât şi după despărţirea în fapt.

Analizând materialul probator administrat în cauză şi prin raportare la interesul superior al copilului, instanţa constată că aceste două condiţii nu sunt îndeplinite în prezenta cauză, cât timp minorul se afla în locuinţa tatălui de mai mult timp, respectiv din martie 2018 conform susţinerilor pârâtului şi ale martorei propus de acesta (fila 50), respectiv din iunie-iulie 2018 conform susţinerilor reclamantei şi ale martorei propuse de aceasta (fila 50). Indiferent de momentul de început ce este contestat de către părţi, instanţa arată că până în data de 29 ianuarie 2019 când a introdus acţiunea de stabilire a domiciliului minorului la mamă (dosarul nr. X/311/2019), reclamanta a rămas în pasivitate cu privire la acest aspect şi nu a întreprins nicio acţiune concretă pentru a schimba această stare de fapt. Dimpotrivă, pârâtul este cel care a introdus primul, la data de 03.10.2018 o acţiune ce are ca obiect stabilirea domiciliului minorului D M A la acesta (dosarul nr. X/311/2018).

Or, dacă ar fi existat într-adevăr o urgenţă ce ar fi impus schimbarea domiciliului minorului de la tată, mama nu ar fi trebuit să aştepte trecerea unei perioade atât de lungi de timp până să acţioneze, respectiv 7-10 luni de zile.

Totodată, instanţa reţine că în domiciliul actual al pârâtului sunt condiţii bune de viaţă, astfel cum rezultă din concluziile anchetei sociale efectuate (filele 35-36), iar copilul este ataşat sufleteşte de tatăl său şi de bunica paternă, fiind integrat social în mediul în care trăieşte, acesta fiind de altfel locul unde acesta a locuit preponderent de la momentul naşterii sale, şi unde acesta este înscris la medicul de familie şi la grădiniţă, caracterizarea elaborată de către educatoarea minorului fiind de asemenea relevantă din această perspectivă (filele 32-33 şi 38-39).

În ceea ce priveşte declaraţia martorei propusă de către reclamantă care a afirmat că minorul a stat mereu la domiciliul mamei, instanţa urmează a o înlătura ca fiind nesinceră, având în vedere că aceasta s-a contrazis în mai multe aspecte ale declaraţiei sale şi, la interpelările instanţei, revenea asupra celor afirmate iniţial; inclusiv în această privinţă a afirmat iniţial că minorul a stat mereu la domiciliul mamei, apoi a revenit şi a spus că a stat şi la tată, pentru ca mai apoi să recunoască aspectul că atunci când ambii părinţi au fost plecaţi la muncă în străinătate copilul a rămas la domiciliul tatălui, alături de bunica paternă.

Raportat la aceste chestiuni, instanţa apreciază ca atitudinea mamei nu a fost de natura a proteja interesele minorului, care are nevoie de linişte si de stabilitate, si nu trebuie sa fie supus unor schimbări majore bruşte în lipsa unor motive temeinice, cu atât mai mult cu cât există deja pe rol din data de 03.10.2018 dosarul nr. X/311/2019 introdus de către tată, ce are acelaşi obiect, respectiv stabilirea domiciliului minorului D M A, dosar ce însă a fost amânat la termenul de judecată din data de 07.02.2019 tocmai la solicitarea mamei, care a formulat cerere de amânare pentru angajarea unui apărător (fila 26).

In continuare, instanţa arată că interesul superior al copilului reclamă o continuitate şi o stabilitate în creşterea şi educarea acestuia, or sub acest aspect se constată că minorul D M A a fost crescut şi îngrijit preponderent de către tatăl acestuia şi de bunica paternă în domiciliul acestora din comuna M, atât în timpul relaţiei de concubinaj a părinţilor, cât şi în perioadele în care aceştia fie erau despărţiţi, fie erau plecaţi în străinătate (împreună sau separat).

Nevoia de stabilitate a minorului, respectiv continuitatea în ceea ce priveşte mediul familial, este asigurată prin stabilirea domiciliului la părintele care tinde la restabilirea situaţiei anterioare, prin readucerea copilului în locuinţa ce a constituit domiciliul copilului o perioadă îndelungată de timp.

Aducerea copilului într-o locuinţă în care a stat doar scurte perioade de timp nu este de natură să satisfacă nevoia de stabilitate a acestuia, în schimb menţinerea acestui copil în locuinţa în care este crescut şi îngrijit în prezent de tatăl şi bunica sa paternă este în interesul superior al copilului în acest moment, nefiind justificată o schimbare provizorie a domiciliului minorului până la soluţionarea definitivă a celor două dosare menţionate anterior.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind exercitarea autorităţii părinteşti în comun de către ambii părinţi, instanţa arată că potrivit dispoziţiilor Codului Civil regula este ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinţi si, doar prin excepţie, instanţa poate să stabilească ca autoritatea părintească să fie exercitată de către unul dintre părinţi. Or, cât timp nu s-a probat existenţa vreunei urgenţe care să reclame introducerea unei ordonanţe preşedinţiale cu privire la acest aspect, instanţa urmează să respingă şi acest capăt de cerere ca neîntemeiat, având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile necesare unei ordonanţe preşedinţiale, cu luarea în considerare a tuturor celor expuse anterior.

Pentru toate aceste motive, instanţa de fond respinge cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta C C M, ca neîntemeiată.

Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, conform art. 453 din Codul de proceD civilă, iar instanţa de fond, reţinând culpa procesuală a reclamantei, admite cererea pârâtului-reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocaţial în cuantum de 500 lei (fila 37) şi o va obliga pe reclamantă la plata acestei sume de bani către pârât.

Calea de atac exercitată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, la data de 15.02.2019, reclamanta C C M.

La data de 20.02.2019 apelanta C C M a depus la dosar motivele de apel, prin care arată că prin sentinţa apelată, Judecătoria Slatina a respins cererea acesteia formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială şi a admis cererea pârâtului-intimat de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.

Ori faţă de aceasta, consideră greşită soluţia instanţei de fond.

Arată că în încercarea de a fundamenta respectiva soluţie, instanţa de fond trece în revistă dispoziţiile legale aplicabile pe caz, însă în mare parte exprimă considerente cu totul generice, iar atunci când trebuie să aplice în mod concret generalităţile pe cazul dedus judecăţii o face greşit.

 Astfel, în ceea ce priveşte analiza urgenţei ca şi condiţie esenţială de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, instanţa de fond apreciază că aceasta nu ar fi  îndeplinită întrucât  apelanta ar fi stat prea mult în pasivitate, având în vedere momentul la care i-a fost luat copilul de către intimat şi respectiv momentul introducerii ordonanţei preşedinţiale.

Precizează apelanta că, şi de această dată, ca de altfel, şi în alte împrejurări anterioare, apelanta a fost puternic amăgită de către intimat care mai luase şi în alte împrejurări minorul, însă i-l înapoiase astfel că şi de această dată i-a creat impresia că urmează să i-l înapoieze, ceea ce însă nu s-a mai întâmplat; în momentul în care a conştientizat o atare situaţie de fapt, a introdus  atât un dosar de fond, cât şi ordonanţă preşedinţială.

Pe de altă parte, precizează apelanta, că în materia raporturilor de familie, fie ea înţeleasă ca şi concubinaj, condiţia urgenţei este prezumată ope legis în temeiul dispoz. art. 920 C.p.c. potrivit cu care instanţa poate lua pe tot parcursul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei.

În ceea ce priveşte condiţiile vremelniciei şi neprejudecării fondului care sunt îndeplinite în speţa de faţă, instanţa de fond pur şi simplu nu le analizează, dimpotrivă, din modul în care exprimă o serie întreagă de considerente  intră puternic în fondul cauzei pur şi simplu, judecând fondul, ceea ce este inadmisibil în condiţiile în care  aşa cum s-a statuat în practica judiciară în materie şi s-a admis în doctrină, în materia ordonanţei preşedinţiale judecătorul doar pipăie fondul cauzei şi nicidecum nu intră pe fond, aşa cum s-a procedat în speţă de instanţa de fond.

Faţă de cele arătate, solicită admiterea apelului şi schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii introductive a apelantei formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială.

În drept îşi întemeiază cererea pe disp. art. 480 alin. 2 C.p.c..

S-a ataşat chitanţa nr. X/05.03.2019 reprezentând taxa judiciară de 20 lei.

La termenul de judecată din data de azi, intimatul-pârât D M M a depus întâmpinare, prin care solicită, respingerea apelului formulat de apelanta-reclamantă şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca temeinică şi legală, obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu ocazia acestui proces.

Consideră că apelul este neîntemeiat deoarece instanţa de fond în mod corect  a constatat că părţile acestui dosar au avut o relaţie de concubinaj din care a rezultat minorul şi s-a reţinut că relaţia de cuplu dintre cei doi părinţi a decurs normal o scurtă perioadă de timp, după naşterea minorului, ulterior între părţi au intervenit numeroase  despărţiri şi împăcări, astfel cum rezultă din depoziţiile martorilor.

În ceea ce priveşte domiciliul actual al copilului minor, arată că instanţa a reţinut corect că în prezent copilul locuieşte la domiciliul tatălui din comuna M, este înscris şi frecventează cu regularitate grădiniţa din localitate şi tot acolo în localitatea M este înscris şi la mediul de familie.

 Între părţi există pendinte dosarul nr. X/311/2018 introdus de tată la data de 03.10.2018 având ca obiect stabilirea domiciliului minorului D M A la domiciliul tatălui. Cu toate că există pe rol dosarul anterior menţionat, şi reclamanta a introdus la data de 29.01.2019 dosarul cu nr. X/311/2019 ce are acelaşi obiect, respectiv stabilirea domiciliului minorului D M A.

Menţionează că instanţa de fond a arătat că potrivit dispoz. art. 997 alin. 1 C.p.c., în continuare redând dispoziţiile acestui articol.

 Arată că aşadar, pe lângă condiţiile generale ce trebuie să existe în cazul oricărei forme concrete ce intră în conţinutul acţiunii civile, admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale  presupune şi îndeplinirea anumitor condiţii special cumulative, şi anume: existenţa în favoarea reclamantului a unei aparenţe de drept, urgenţa, caracterul provizoriu sau vremelnic al măsurii ce se solicită a se lua pe această cale şi neprejudecarea fondului prin măsura luată.

Precizează că instanţa de fond, prin analiza făcută a apreciat că pe calea ordonanţei preşedinţiale nu poate fi soluţionat fondul dreptului, însă cu toate acestea un examen sumar al litigiului este autorizat de lege şi chiar indispensabil, pentru ca instanţa să poată aprecia care dintre părţile litigante  are în favoarea sa aparenţa unei situaţii juridice legale şi justifică un interes legitim pentru a menţine o anumită stare de drept sau de fapt.

Prin condiţiile esenţiale cerute de dispoz. art. 997 C.p.c. se numără şi concluzionarea de către instanţă fără a prejudeca fondul, că aparenţa de drept este în favoarea reclamantului şi că există o urgenţă în adoptarea de către instanţele judecătoreşti a unor măsuri provizorii.

Menţionează că în speţa de faţă, copilul a rămas la domiciliul său de când avea vârsta de 1 an şi 4 luni, copil pe care acesta l-a crescut, ajutat de mama şi bunica sa, fiind puternic ataşaţi sufleteşte unul faţă de celălalt. Precizează că pârâta, de când a părăsit copilul şi domiciliul conjugal, a mers la numitul E apoi a cunoscut un alt bărbat care avea domiciliul în comuna C judeţul O, ocazie cu care s-a mutat la acesta însă nu a rămas decât aproximativ o lună sau două la aceştia.

În continuare, arată că după aceste aventuri pârâta a plecat la mama ei în Spania prin luna octombrie şi nu s-a mai interesat nicio clipă de copil, în toată această perioadă.

Precizează intimatul că, a aflat că, în Spania pârâta a cunoscut  un alt bărbat pe nume C M, s-a mutat şi la acesta şi a rămas în Spania aprox. 2 luni apoi a revenit în România cu acel bărbat cu care a mai rămas aproximativ trei luni dar, în tot acest timp, niciodată nu şi-a adus aminte că are un copil care are nevoie de afecţiune, de dragoste părintească, de îngrijirea dar care are şi nevoi materiale.

Menţionează intimatul că după toate acestea, a luat legătura cu acesta şi i-a cerut să o ierte spunându-i că nu ştie şi nu-şi poate explica comportamentul său, expresia acesteia fiind „cred că am fost drogată”. Arată intimatul că i-a cerut să  o ierte, să se împace, să o primească din nou în domiciliul său. menţionează că de dragul copilului, a trecut peste toate escapadele şi a reluat legătura cu aceasta. După ce a crezut că lucrurile au luat-o pe un făgaş bun, înainte ca acesta să plece din nou la muncă în Spania, a mers la notar şi i-a făcut mamei sale o procură ca în perioadele în care acesta este plecat mama sa să se ocupe de creşterea, îngrijirea şi educarea copilului. Arată că acest lucru se petrecea prin luna februarie 2017, iar la aproximativ o lună a venit şi reclamanta la acesta în Spania i a rămas până în luna iulie 2017, mergând din nou la muncă împreună în agricultură (cules de portocale).

De asemenea intimatul arată că apelantei i s-a părut grea munca, iar intimatul a găsit de cuviinţă să-i schimbe locul de muncă, când după îndelungate căutări i-a găsit serviciu într-un restaurant, ocazie cu care şi de această dată aceasta a intrat într-o relaţie cu unul dintre patronii restaurantului.

Relatează că, observând acest lucru, în luna iulie 2017 a hotărât ca aceasta să plece acasă în România la domiciliul său, unde era şi băieţelul, pentru întreruperea acelei relaţii cu patronul restaurantului, reclamanta întorcându-se în România la domiciliul său unde a rămas aprox. 2 luni, după care aceasta fără a comunica cu mama sa, a luat copilul şi a plecat la domiciliul părinţilor ei, lăsând copilul în domiciliul acestora şi plecând cu un bărbat.

Relatează că în luna septembrie 2017, de când s-a despărţit din nou în fapt, reclamanta a dus copilul la domiciliul părinţilor ei, până în luna martie 2018, acesta fiind în această perioadă în Spania, iar reclamanta stând în domiciliul altor bărbaţi.

Precizează că atunci când s-a reîntors de ziua copilului pe 24.03.2018 a mers la domiciliul părinţilor reclamantei împreună cu mama sa şi a vizitat copilul, ocazie cu care a văzut că acesta era neîngrijit, lăsat în voia sorţii, afectându-l foarte mult acest aspect. La data de 28.03.2018 s-a reîntors pentru a-l vizita însă de această dată copilul i-a spus plângând că doreşte să meargă la domiciliul acesteia, întrucât mama sa nu stă cu el acasă, fapte sesizate şi de acesta la faţa locului.

Arată că a luat copilul de la domiciliul acesteia şi a rămas cu acesta în domiciliul său, iar copilul a refuzat să mai plece la mamă, însă în toată această perioadă reclamanta nu şi-a amintit că mai are copil, nu l-a căutat nici măcar odată.

Relatează că după sărbătoarea pascală acesta a sunat-o, ocazie cu care au convenit ca băieţelul să fie crescut de amândoi şi i l-a dat şi acesteia în domiciliul părinţilor săi. La scurt timp părinţii reclamantei au plecat la muncă în Spania, ia aceasta a început să reia legăturile personale cu acesta, iar într-o zi când se afla în domiciliul părinţilor reclamantei aceasta a lovit cu palmele  şi pumnii copilul deoarece acesta a făcut o glumă pe seama reclamantei. În continuare intimatul arată că după acest episod care nu era singular, aşa cum i-a mărturisit copilul, l-a luat la acesta în domiciliu şi a rămas cu acesta de atunci şi până în prezent.

Menţionează intimatul în întâmpinarea că din nou reclamanta a cunoscut alţi bărbaţi cu care a avut legări, cu unul dintre aceştia rămânând gravidă, aspect aflat de acesta cu ocazia însoţirii acesteia la un control la un cabinet medical, legătura acesteia cu acel bărbat fiind de notorietate.

Arată că analizând întreg materialul probator administrat în cauză şi prin raportare la interesul superior al copilului, instanţa de fond a constatat că aceste condiţii nu sunt îndeplinite în prezenta cauză, cât timp minorul se află în locuinţa tatălui de mai mult timp, respectiv din luna martie 2018, conform susţinerilor pârâtului şi martorei propuse de acesta, respectiv din iunie 2018, conform susţinerilor reclamantei şi ale martorei propuse de aceasta.

Intimatul relatează că totodată instanţa a apreciat în mod corect că indiferent de momentul de început ce este contestat de către părţi, instanţa arată că, până în data de 29.01.2019 când s-a introdus acţiunea în stabilirea domiciliului minorului la mamă – dosar nr. X/311/2019 – reclamanta a rămas în pasivitate cu privire la acest aspect şi nu a întreprins nicio acţiune concretă pentru a schimba această stare de fapt. Dimpotrivă, pârâtul este cel care a introdus primul, la data de 03.10.2018 o acţiune ce are ca obiect stabilirea domiciliului minorului D M A la acesta prin dosar nr. X/311/2018.

Or, dacă ar fi existat într-adevăr o urgenţă ce ar fi impus schimbarea domiciliului minorului de la tată la mamă, mama nu ar fi trebuit să aştepte trecerea unei perioade atât de lungi de timp până să acţioneze, respectiv 7-10 luni de zile.

De asemenea, arată intimatul că, instanţa de fond a reţinu în mod corect că în domiciliul actual al pârâtului sunt condiţii bune de viaţă, astfel cum rezultă din concluziile anchetei sociale efectuate, iar copilul este ataşat sufleteşte de tatăl său şi de bunica paternă, fiind integrat social în mediul în care trăieşte, acesta fiind de altfel locul unde acesta a locuit preponderent de la momentul naşterii sale, şi unde acesta este înscris la medicul de familie şi la grădiniţă, caracterizarea elaborată de către educatoarea minorului fiind de asemenea relevantă din această perspectivă.

Arată că în cauza dedusă judecăţii, instanţa a constatat că reclamanta nu justifică urgenţă, astfel încât îndeplinirea numai şi parţială a condiţiilor cerute de art. 997 C.p.c. privind vremelnicia şi neprejudecarea fondului cauzei nu pot conduce la admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială.

Precizează că pentru toate aceste argumente, şi în considerarea dispoz. art. 997 C.p.c. precum şi a respectării interesului superior al copilului instanţa a dispus în mod corect respingerea cererii formulate pe cale de ordonanţă preşedinţială de către reclamantă împotriva pârâtului până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. X/311/2018, ca fiind neîntemeiată.

Pentru considerentele de fapt şi de drept enunţate, arată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că nu au fost îndeplinite condiţiile prev. de art. 997 C.p.c., sens în care solicită respingerea apelului ca neîntemeiat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca temeinică şi legală precum şi obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de apelantă, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente speţei ,tribunalul reţine că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Criticile aduse de apelantă nu vor fi primite.În mod corect, prima instanţă a concluzionat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale.

Fără a relua motivarea efectuată de judecătorul fondului, instanţa de faţă arată că solicitarea de stabilire a locuinţei minorului D M A ,rezultat din relaţia de concubinaj a părţilor, la domiciliul apelantei-reclamante,nu poate fi analizată în lumina disp. art.997 C.pr.civ sau a disp. art. 920 C.pr.civ invocate în apel, pentru că în urma probatoriului administrat nu s-a conturat îndeplinirea cumulativă a celor trei condiţii pentru admiterea cererii respectiv:urgenţa, măsura ordonată de instanţă să fie vremelnică şi să nu prejudece fondul.

Arată tribunalul că admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale se analizează nu doar din perspectiva formală a condiţiilor prevăzute de art. 997 C.pr.civ ci şi din perspectiva consecinţelor pe care o astfel de măsură provizorie le poate avea asupra tuturor drepturilor părţilor implicate în proces.

Analizând probatoriul administrat,reţine tribunalul că nu este îndeplinită condiţia urgenţei ce ar impune stabilirea locuinţei minorului la mamă, având în vedere că minorul se află în locuinţa tatălui din luna martie 2018,moment faţă de care apelanta –reclamantă a rămas în pasivitate, neefectuând niciun demers pentru a lua copilul înapoi ,cu excepţia celui pendinte.

Faptul că părţile au avut încercări de împăcare,eşuate sau că apelanta a fost amăgită de intimat sunt lipsite de relevanţă sub aspectul îndeplinirii urgenţei care este de esenţa ordonanţei preşedinţiale.Mai mult,probaţiunea dosarului reliefează că minorul a crescut în locuinţa intimatului şi a fost îngrijit predominant de acesta ,de mama şi de bunica sa ,aflându-se la mamă pentru perioade scurte de timp.

Nu se impune măsura vremelnică a stabilirii locuinţei minorului la apelanta-reclamantă  de vreme ce minorul la acest moment se bucură de stabilitate şi de linişte. Din conţinutul înscrisurilor existente la dosarul de fond(f. 32-33,f.38-39) reiese că minorul este înscris la grădiniţa şi medicul de familie din com. M iar conform anchetei sociale efectuate la domiciliul intimatului, acesta beneficiază de condiţii bune de viaţă ,copilul fiind crescut şi educat de mama şi bunica intimatului şi fiind foarte ataşat de acesta din urmă.

Ultima condiţie de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale–neprejudecarea fondului cauzei- presupune o analiză detaliată a raporturilor juridice dintre părţi,incompatibilă cu specificul procedurii. Cum probatoriul administrat nu  a relevat fără echivoc aparenţa  dreptului în favoarea apelantei-reclamante,tribunalul reţine că nici această condiţie nu este îndeplinită în cauză.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 C.pr.civ, apelul declarat va fi respins.

Reţinând culpa procesuală a apelantei, în temeiul art. 453 C.pr.civ ,o va obliga să plătească intimatului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel, reprezentând onorariu avocaţial dovedit cu chitanţa nr. X din 16.02.2019. 

Data publicarii pe portal: 05.04.2019

Domenii speta

Spete similare