Trafic de droguri de risc, faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal şi deţinere de droguri de risc pentru consuni propriu, faptă prev. şi ped. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art

trafic de droguri de risc, faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal şi deţinere de droguri de risc pentru consuni propriu, faptă prev. şi ped. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal şi art. 33 lit. a Cod Penal

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECTIA PENALĂ

Dosar nr. 4535/62/2013

SENTINŢA  PENALA  NR. 136/S

SEDINŢA PUBLICĂ DIN 16.04.2014

PREŞEDINTE: (…)  - judecător

GREFIER: (…)

Cu participarea procurorului – (…) - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Braşov

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra soluţionării cauzei penale privind pe inculpatul AMS trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc, faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal şi deţinere de droguri de risc pentru consuni propriu, faptă prev. şi ped. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal şi art. 33 lit. a Cod Penal.

Dezbaterile în prezenta cauză au fost  înregistrate conform art. 369 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică la pronunţare se constată lipsa părţilor.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza penală de faţă au avut loc  în şedinţa publică din data de 09.04.2014, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din aceea zi , care face parte integrantă din prezenta , iar instanţa, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea pentru data de 16.04.2014.

T R I B U N A L U L,

Deliberând:

Prin rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism  SERVICIUL TERITORIAL PLOIEŞTI, cu numărul 345/D/P/2012 din data de 17.04.2013 înregistrat iniţial la Tribunalul Prahova la data de 18.04.2013 sub numărul 3887/105/2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului AMS pentru infracţiunile de trafic de droguri de risc, faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal şi deţinere de droguri de risc pentru consuni propriu, faptă prev. şi ped. de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal şi art. 33 lit. a Cod Penal, pentru faptul că în baza unei rezoluţii infracţionale unice, la diferite intervale de timp, în perioada ianuarie 2012 - martie 2013 a comercializat pe raza jud. Prahova şi Braşov droguri de risc respectiv cannabis şi a deţinut cannabis pentru consum propriu.

Totodată pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc către minori, faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 14 lit. c din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. 2 Cod Penal, infracţiune pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 17.05.2013 s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare Tribunalului Braşov, apreciindu-se că întreaga acţiune infracţională a inculpatului s-a materializat pe raza Judeţului Braşov.

Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Braşov la data de 24.05.2013 sub numărul 4535/62/2013 şi a primit termen pe fond la data de 20.06.2013.

Prin sentinţa penală 153 din data de 04.06.2013 s-a dispus restituirea cauzei la parchet pentru refacerea actului de sesizare, s-a apreciat că rechizitoriul nu îndeplineşte cerinţele art. 263 Cod Procedură Penală în sensul că starea de fapt aferentă infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului nu este descrisă astfel încât să sesizeze instanţa în condiţii de legalitate. De asemenea, o altă raţiune pentru care s-a dispus refacerea actului de sesizare a vizat lipsa procesului verbal de confirmare a actelor premergătoare pentru probele culese în perioada 11.10.2012 şi 22.03.2013 dată la care se începe pentru prima oară urmărirea penală în cauză, fiind vorba de actele colaboratorului şi ale investigatorului sub acoperire, expertizele efectuate asupra substanţelor pentru cele trei acte de cumpărare autorizată, procesele verbale încheiate de colaboratorul şi investigatorul sub acoperire, declaraţiile colaboratorului sub acoperire, apreciindu-se că prin revenirea dosarului în faza de urmărire penală aceste lipsuri pot fi acoperite.

Prin decizia penală 753/30.09.2013 a fost admis recursul parchetului, cauza fiind trimisă instanţei pentru continuarea judecăţii. S-a apreciat că este expusă starea de fapt,  fiind identificaţi mai mulţi consumatori de droguri, între care inculpatul AMS, în acest sens fiind redate declaraţiile inculpaţilor, fiind o modalitate de prezentare. Împrejurarea că procurorul a reţinut prevederile art. 41 al. 2 Cod penal fără a indica numărul actelor materiale nu este un motiv pentru a atrage trimiterea cauzei la parchet, instanţa putând face o precizare în acest sens după efectuarea cercetării judecătoreşti. Cu referire la  inexistenţa procesului-verbal prevăzut  de art. 224 Cod procedură penală, s-a apreciat că trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 22 al. 2 din Legea nr. 143/2000.

La termenul de judecată din data de 27.11.2013 instanţa a dat citire actului de sesizare a instanţei de judecată, inculpatul nu a dorit urmarea procedurii simplificate şi astfel a fost demarată cercetarea judecătorească.

A fost audiat inculpatul care a negat acuzaţiile aduse, arătând că nu a vândut persoanelor nominalizate în actul de sesizare substanţe psihoactive, nu cunoaşte aceste persoane exceptându-l pe CM pe care îl cunoaşte şi cu care în trecut a mai fumat haşiş.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpatul şi martorii din lucrări, respectiv AGO, CMG, IMA, NSC, TRF, PMC, NAF, PAA, CMG.

Istoricul cauzei relevă că faţă de inculpatul AMS prin rezoluţia procurorului din 26.03.2013, orele 13 a fost începută urmărirea penală pentru:

- trafic de droguri de risc, faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal;

- trafic de droguri de risc către minori, faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 14 lit. c din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. 2 Cod Penal, infracţiune pentru care s-a dispus SUP;

- deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, faptă prev. şi ped. de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. şi aplic, final a art. 33 lit. a Cod Penal.

Începerea urmăririi penale s-a dispus pentru faptul că în baza unei rezoluţii infracţionale unice, la diferite intervale de timp, în perioada ianuarie 2012 - martie 2013 a comercializat pe raza jud. Prahova şi Braşov, droguri de risc, respectiv cannabis şi de asemenea, deţinea cannabis pentru consum propriu. Printre consumatorii care s-au aprovizionat de la acesta au fost identificaţi învinuiţii NAF, IMA, PAA, TRF, AGO, CMG, NSC şi PMC.

Prin ordonanţa procurorului nr. 346/D/P/2012 din data de 28.03.2013, a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul AMS pentru aceleaşi infracţiuni cu aceleaşi menţiuni în ceea ce priveşte starea de fapt.

În ceea ce priveşte acuzaţia adusă, Ministerul Public susţine că inculpatul

Referitor la activitatea investigatorului sub acoperire:

La data de 26.03.2013, orele 13 a fost începută urmărirea penală faţă de inculpat pentru art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal; art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 14 lit. c din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. 2 Cod Penal, art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. şi aplic, final a art. 33 lit. a Cod Penal.

Deşi urmărirea penală a început la data de 26.03.2013 în cauză au fost efectuate acte de urmărire penală, după cum urmează:

La data de 15.10.2012, în baza ordonanţei de autorizare a investigatorului sub acoperire, a colaboratorului acestuia şi de procurare de droguri nr. 25/A/15.10.2012, emisă de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti în dosarul penal cu nr. 346/D/P/2012, colaboratorul acoperit cu nume de cod „Steriade Constantin" a procurat de la „Samy" o cantitate de materie vegetală de culoare verde-oliv, în schimbul sumei de 180 de lei.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 2159571 din 26.10.2012 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul D.C.C.O. s-a concluzionat faptul că proba înaintată în cauza privind pe făptuitorul „S" este constituită din 0,84 grame cannabis.

În proba litigiu s-a pus în evidenţă Tetrahirocannabinol (THC), compus biosintetizat de planta Cannabis. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

La data de 29.10.2012, în baza aceleiaşi ordonanţe de autorizare a investigatorului sub acoperire, a colaboratorului acestuia şi de procurare de droguri nr. 25/A/15.10.2012, emisă de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti în dosarul penal cu nr. 346/D/P/2012, colaboratorul acoperit cu nume de cod „Steriade Constantin" a procurat de la „Samy" o cantitate de materie vegetală de culoare verde-oliv, în schimbul sumei de 100 de lei.

Cantitatea de materie vegetală descrisă mai sus a fost înaintată către Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul D.C.C.O. spre a fi expertizată.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 2159848 din 05.11.2012 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul D.C.C.O. s-a concluzionat faptul că proba înaintată în cauza privind pe făptuitorul „Samy" este în proba litigiu s-a pus în evidenţă Tetrahirocannabinol (THC), compus biosintetizat de planta Cannabis. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

La data de 22.11.2012, în baza aceleiaşi ordonanţe de autorizare a investigatorului sub acoperire, a colaboratorului acestuia şi de procurare de droguri nr. 25/A/15.10.2012, emisă de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti în dosarul penal cu nr. 346/D/P/2012, colaboratorul acoperit cu nume de cod „Steriade Constantin" a procurat de la inculpatul AMS o cantitate de materie vegetală de culoare verde-oliv, în schimbul sumei de 120 de lei.

Cantitatea de materie vegetală descrisă mai sus a fost înaintată către Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul D.C.C.O. spre a fi expertizată.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 2160516 din 05.12.2012 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul D.C.C.O. s-a concluzionat faptul că proba înaintată în cauza privind pe făptuitorul „S" este constituită din 0,88 grame cannabis. În proba litigiu s-a pus în evidenţă Tetrahirocannabinol (THC), compus biosintetizat de planta Cannabis. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Aceste acte de urmărire penală au fost efectuate în faza actelor premergătoare şi nu au fost confirmate prin proces verbal conform art. 224 Cod Procedură Penală 1969.

Prin admiterea recursului declarat de Ministerul Public împotriva sentinţei de restituire a cauzei la parchet nu au fost validate actele de procedură şi nu s-a conferit caracterul de probă acestor acte. Nu se poate considera că instanţa de control a validat probele, aceasta fiind o operaţiune ce ţine de fondul cauzei şi ca atare cade în competenţa judecătorului de fond.

Actele premergătoare, investigaţii prealabile, au menirea fie de a completa informaţiile pe care organele de urmărire le au cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, fie numai să verifice aceste informaţii spre a se putea desprinde concluziile corespunzătoare în legătură cu începerea urmării penale. Aşadar, în cadrul actelor premergătoare urmăririi penale se poate desfăşura un fascicul de activităţi care, prin funcţionalitatea şi finalitatea lor, urmăresc realizarea unor obiective bine precizate în dispoziţiile legale. Pot fi efectuate în această fază anumite verificări, pot fi ascultate anumite persoane, pot fi făcute cercetări la faţa locului sau investigaţii, iar în trecut puteau fi făcute chiar percheziţii.

În conformitate cu art.224 alin. ultim din Codul procedură penală 1969, actele premergătoare se consemnează într-un proces verbal care poate constitui mijloc de probă. Numai în felul acesta, cele stabilite în cadrul actelor premergătoare capătă relevanţă procesuală şi pot fi folosite în probaţiune.  Pentru a înţelege în mod corect sensul expresiei “poate”, la care se referă textul legii, dispoziţiile articolului 224 alin. ultim din Codul de procedură penală 1969 trebuie raportate la prevederile art. 89 din Codul de procedură 1969 penală privind mijloacele de probă scrise. Procesul verbal va cuprinde în mod corespunzător datele prevăzute la art. 91 Cod Procedură Penală 1969.

Faţă de aspectele evidenţiate, este de la sine înţeles că actele efectuate înainte de începerea urmăririi penale, cum ar fi cele prevăzute la art. 91 Cod Procedură Penală, art. 108 Cod procedură penală, art. 115 Cod procedură penală, art. 131 Cod procedură penală, art. 224 Cod procedură penală, toate în vigoare la data urmăririi penale, capătă relevanţa procesuală şi pot fi folosite în probaţiune numai dacă rezultatele activităţilor respective sunt consemnate în procesul verbal întocmit potrivit art.224 alin. ultim Cod procedură penală 1969 de către organul abilitat de lege.

În cursul actelor premergătoare, organele de urmărire penală pot solicita relaţii scrise de la cei în cauză în privinţa faptei ce formează obiectul investigaţiilor prealabile începerii urmăririi penale. Doctrina şi jurisprudenţa admit că şi în acest stadiu al anchetei trebuie respectat dreptul la tăcere, organele judiciare având obligaţia să îi aducă la cunoştinţă făptuitorului acest drept.

În vederea strângerii datelor necesare începerii urmăririi penale, pot efectua acte premergătoare organele de urmărire penală. De asemenea, pot efectua acte premergătoare lucrătorii operativi din M.A.I., precum şi lucrătorii operativi din celelalte organe de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale pentru fapte care constituie potrivit legii ameninţări la adresa siguranţei naţionale, anume desemnaţi în acest scop (art. 224 alin. 2 Cod Procedură Penală 1969).

Aceşti lucrători operativi efectuează acte premergătoare de regulă după constatarea faptelor sau la solicitarea organului de urmărire penală. În limitele şi condiţiile prevăzute de legi speciale, pot efectua acte premergătoare şi alte organe.

În ceea ce priveşte folosirea investigatorilor sub acoperire pentru obţinerea de dovezi privind existenţa unor infracţiuni şi identificarea autorilor, acest procedeu a fost utilizat iniţial în investigarea infracţiunilor privind traficul şi consumul ilicit de droguri. Ulterior, instituţia investigatorului sub acoperire a fost extinsă în vederea combaterii traficului de persoane, prevenirii şi combaterii criminalităţii organizate. Prin Legea nr. 281/2003, instituţia a fost consacrată şi în Cod Procedură Penală 1969, primind o reglementare amănunţită (art.2241, art. 22441969).

Din conţinutul dispoziţiilor art. 2241 Cod procedură penală 1969 rezultă caracterul de excepţie al acestor acte premergătoare speciale. Astfel, atunci când există indicii temeinice şi concrete că s-a săvârşit vreuna dintre infracţiunile la care se referă textul legii, pot fi folosiţi investigatorii sub acoperire, cu respectarea următoarelor condiţii:

a) rolul investigatorilor sub acoperire se limitează la activităţi de strângere a datelor şi informaţiilor privind existenţa infracţiunilor arătate la art. 224 indice alin. 1 Cod procedură penală 1969 şi la identificarea persoanelor faţă de care există pre-supunerea că au săvârşit infracţiunile;

b) elementele de probaţiune privind existenţa acestor infracţiuni şi identificarea făptuitorilor nu pot fi obţinute prin alte mijloace;

c) investigatorul sub acoperire culege date şi informaţii pe baza autorizaţiei emise de procuror, activitatea fiind limitată în timp potrivit legii;

d) având în vedere că investigaţiile la care se referă art. 2241 alin. 1 Cod procedură penală 1969 constituie acte premergătoare, acestea se pot desfăşura numai după sesizarea organelor de urmărire penală potrivit art. 221 din acelaşi cod 1969.

Activitatea investigatorilor sub acoperire este limitată în timp de prevederile art. 2242 şi se circumscrie potrivit art. 2243 Cod procedură penală numai cauzei şi persoanei la care se referă autorizaţia emisă de procuror.

Potrivit art. 2241 alin. ultim Cod Procedură Penală 1969 investigatorul sub acoperire este obligat să pună la dispoziţia procurorului în totalitate datele şi informaţiile culese.

Dacă aceste date şi informaţii sunt concludente şi utile în procesul de probaţiune, procurorul poate să le includă în procesul verbal întocmit potrivit art. 224 alin. ultim Cod procedură penală 1969 sau poate să procedeze la audierea investigatorului sub acoperire în calitate de martor sub o altă identitate după începerea urmăririi penale în condiţiile art.861 alin. 7 Cod procedură penală. Nu exista nicio dispoziţie specială în Cod Procedură Penală anterior care să prevadă că în mod excepţional actele premergătoare efectuate în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea 143/2000 nu trebuie confirmate. Aceste acte se supun procedurii de drept comun şi ca atare trebuiau supuse confirmării.

În concluzie, actele de urmărire penală efectuate cu participarea investigatorului sub acoperire şi a colaboratorului cu identitate protejată din datele de 15.10.2012, 29.10.2012 şi 22.11.2012 au fost efectuate în faza actelor premergătoare, nu au fost confirmate ca atare nu pot constitui acţiuni ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, acestea sunt şi rămân acte efecte în afara procesului penal. Chiar dacă ipotetic s-ar fi audiat investigatorul sub acoperire sau colaboratorul pentru acele acţiuni instanţa nu ar mai fi putut efectua o extindere a acţiunii penale pentru acte materiale noi deoarece art. 335 Cod Procedură Penală nu a fost preluat în noul Cod de procedură Penală.

Chiar dacă la momentul procesual al judecăţii faza actelor premergătoare a fost desfiinţată, în sensul că noile dispoziţii procesual penale nu mai prevăd o asemenea perioadă de culegere a probelor sau a datelor cu privire la o infracţiune, aceasta reprezintă un argument în plus că acele acte probatorii nu pot fi luate în considerare fiind efectuate în afara unui cadrul legal.

Pentru a asigura inculpatului un proces echitabil prin prisma certitudinii încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina acestuia, este necesară pe de o parte descrierea fiecărei acţiuni în ceea ce priveşte condiţiilor de loc, timp, persoane implicate, etc.

În lipsa informaţiilor ce ar fi trebuit să fie furnizate de Ministerul Public, pentru acurateţe juridică instanţa va considera că numărul acţiunilor este determinat de numărul persoanelor despre care se afirmă că ar fi cumpărat de la inculpat, la diferite date, cantităţi de cannabis.

Chiar dacă martorii care au afirmat că au cumpărat droguri de la inculpat au făcut aceasta de mai multe ori, ca urmare a faptului că aceştia nu au putut indica în concret datele la care au efectuat aceste achiziţii, perioada, sau în concret numărul împrejurărilor în care au cumpărat droguri, singurul remediu juridic rămas este de a stabili numărul acţiunilor în funcţie de numărul persoanelor indicate în actul de sesizare că ar fi achiziţionat droguri de la inculpat.

În acest sens, în actul de sesizare sunt descrise cele trei acţiuni 15.10.2012, 29.10.2012 şi 22.11.2012 cu participarea investigatorului sub acoperire şi acţiunile în care numiţii NAF, NSC, PAA, IMA, TRF, PMC, CMG, AGO ar fi cumpărat droguri de la inculpat, prin urmare este vorba de 11 acţiuni determinate.

Aceasta impune, conform art. 386 Cod Procedură Penală, schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de trafic de droguri de risc, din art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal în art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal, trei acţiuni din datele de 15.10.2012, 29.10.2012 şi 22.11.2012 şi art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal (opt acţiuni), în perioada martie 2012 – ianuarie 2013.

Pentru infracţiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal, trei acţiuni din datele de 15.10.2012, 29.10.2012 şi 22.11.2012, în lipsa unor probe legale care să confirme învinuirea nu se poate considera existenţa acestora, ca atare se va dispune achitarea inculpatului în baza art. 16 litera c Cod Procedură Penală.

Pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal (opt acţiuni), în perioada martie 2012 – ianuarie 2013, materialul probator administrat în cauză a relevat următoarele:

Martorii AGO, IMA, NSC, TRF, PMC, NAF, PAA au declarat că nu l-au văzut niciodată pe inculpatul din prezenta cauză, nu au interacţionat niciodată cu el ci prin intermediul numitului CG cu care se efectuau deplasările la Braşov, au cumpărat droguri, CG fiind cel care se întâlnea cu persoana de la care cumpărau droguri cu suma de 60 lei gramul, martorii indicând că prietenul lor cumpăra droguri de la un băiat căruia i se spunea S. În plus martorul NAF a arătat că numitul CG cumpăra droguri şi de la o altă persoană cu prenumele de B.

Martorul CMG prieten cu inculpatul a declarat că nu a cumpărat niciodată droguri de la inculpat ci doar au fumat de câteva ori ţigări care i-au dat o stare euforică.

Se constată că probatoriul administrat în cauză nu este în măsură, dincolo de orice dubiu rezonabil să conducă la concluzia că inculpatul este persoana care prin intermediul lui CG a vândut martorilor de mai sus droguri în perioada afirmată de acuzare.

Chiar dacă inculpatul la debutul procedurii a recunoscut învinuirile aduse, atâta vreme cât acesta a retractat recunoaşterea, invocând starea de vulnerabilitate determinată de privarea de libertate, instanţa nu se poate baza în principal pentru a dispune condamnarea pe declaraţia de recunoaştere dată de acuzat în cursul urmăririi penale. Procedura în ansamblu trebuie să aibă caracter echitabil şi astfel să se permită acuzatului retractarea poziţiei iniţiale fără a se conferi valoare probantă recunoaşterii furnizate în perioada detenţiei provizorii.

La pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure, certe şi întrucât în cauză probele în acuzare, pentru inculpaţii la care s-a făcut referire mai sus, nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului, instanţa că se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).

Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care marele principiu al aflării adevărului (consacrat în art. 3 Cod Procedură Penală) se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului, în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite.

Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii).

Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

Chiar dacă, în fapt, s-au administrat probe în sprijinul învinuirii aduse inculpaţilor, iar alte probe nu se întrevăd ori pur şi simplu nu mai există, şi totuşi îndoiala persistă, în ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie” şi deci inculpatul trebuie achitat.

Este adevărat că martorul PAA a declarat că despre inculpat ştie că este o persoană care vinde haşiş, că l-a cunoscut prin intermediul lui CG, însă aceste aspecte sunt insuficiente pentru a fi considerate probe apte să conducă în mod indubitabil la concluzia că inculpatul a furnizat droguri pentru o perioadă atât de lungă de timp.

Referitor la numitul CG DIICOT Serviciul teritorial Ploieşti a comunicat că persoana cu numele CG nu a fost identificată, nu a fost cercetată în prezenta cauză ori în altă cauză pentru infracţiuni de trafic de droguri.

În ceea ce priveşte declaraţia inculpatului din cursul urmăririi penale prin care acesta a recunoscut acuzaţia adusă, pe de o parte aceasta a fost retractată cu motivarea că a fost furnizată în condiţii de vulnerabilitate deoarece inculpatul era privat de libertate şi pe de altă parte pentru a putea avea valoare probantă trebuie să se coroboreze cu alte probe. Or în cauză, aspectele furnizate de martorii martorul PAA (şie că inculpatul este o persoană care vinde haşiş) sau de martorul CMG (a fumat împreună cu inculpatul, de câteva ori ţigări care i-au dat o stare euforică) sunt indicii din care se poate concluziona că inculpatul nu este o persoană străină de contactul cu substanţe psihoactive, droguri, haşiş sau cannabis, însă aceste indicii sunt incapabile chiar şi coroborate cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului, declaraţie retractată ulterior, să conducă la stabilirea vinovăţiei inculpatului.

În consecinţă, instanţa va considera că probatoriul cauzei nu este în măsură să stabilească cu certitudine că inculpatul în perioada ianuarie 2012 - martie 2013 a comercializat pe raza jud. Prahova şi Braşov droguri de risc respectiv cannabis.

Dacă vinovăţia nu este stabilită cu certitudine, prezumţia de nevinovăţie este aceea care împiedică pronunţarea unei hotărâri de condamnare. Deducţiile şi presupunerile investigatorului sub acoperire nu pot duce la stabilirea cu certitudine a realităţii şi nu pot sta la baza unei soluţii de condamnare. După cum nici prezumţiile organelor judiciare nu pot justifica o asemenea soluţie. A acorda valoare de fapt unei prezumţii de fapt înseamnă a admite ca dovedite împrejurări ori situaţii puse în sarcina învinuitului sau inculpatului fără să existe administrate probe directe sau indirecte cu privire la ele. Or prezumţiile de fapt nu sunt probe şi, deci, nu pot forma convingerea judecătorului cu privire la existenţa unei infracţiuni şi a vinovăţiei ori nevinovăţiei celui supus judecăţii. Faptele imputate, ca şi vinovăţia, se dovedesc numai prin probe. Prezumţiile nu sunt decât raţionamente logice; unite cu alte probe, ele pot susţine o concluzie certă, confirmată de întregul probatoriu.

Tribunalul apreciază că argumentele reţinute de acuzare şi prezentate mai sus sunt inapte a dovedi vinovăţia inculpatului. În concluzie, conform art. 16 litera c Cod Procedură Penală se va dispune achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal (opt acţiuni), în perioada martie 2012 – ianuarie 2013

În ceea ce priveşte infracţiunea de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, faptă prev. şi ped. de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal, se constată că la data de 28.03.2013, cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare la adresa din mun. …, jud. Braşov, unde domiciliază inculpatul AMS, au fost descoperite următoarele:

 - o cantitate de materie vegetală de culoare verde-oliv, introdusă într-o folie din material plastic transparent, sigilată prin ardere;

- o cantitate de materie vegetală de culoare verde-oliv, introdusă într-un plic autosigilant din material plastic transparent;

- un rest de ţigaretă confecţionată artizanal, cu urme de materie vegetală;

- un grinder din  material plastic,  de culoare roşie,  cu inscripţia

« AMSTERDAM », care prezintă la interior urme de materie vegetală.

Cantităţile de materie vegetală, restul de ţigaretă şi grinderul, descrise mai sus, au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor, fiind introduse într-un plic de culoare albă, numerotat 2, care a fost sigilat cu sigiliul tip M.I. cu nr. 12336.

Conform raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. 708710/11.04.2013:

- materia vegetală de culoare verde-oliv, introdusă într-o folie din material plastic transparent, sigilată prin ardere, este constituită din 0,41 grame cannabis,

- materia vegetală de culoare verde-oliv, introdusă într-un plic autosigilant din material plastic transparent, este constituită din 0,05 grame fragmente vegetale în care s-apus în evidenţă THC (DELTA 9 Tetrahidrocannabinol)

- în filtru de ţigaretă confecţionată artizanal, s-a pus în evidenţă THC (DELTA 9 Tetrahidrocannabinol)

- în urmele de materie vegetală prezentate în interiorul grinderului din material plastic, de culoare roşie, cu inscripţia «AMSTERDAM», s-a pus în evidenţă THC (DELTA 9 Tetrahidrocannabinol).

Cannabisul face parte din Tabelul nr. III anexă la Legea nr.143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Tetracannabinol (THC) - este substanţă psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis.

Fiind vorba de o singură împrejurare în care se reţine deţinerea unor produse şi a unui obiect pe care s-a pus în evidenţă THC, fiind vorba de o infracţiune continuă, astfel cum rezultă şi din verbum regens, conform art. 334 Cod Procedură Penală 1969 s-a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a acestei infracţiuni prin înlăturarea art. 41 alin. 2 Cod Penal, deoarece nu este vorba de mai multe acţiuni ale aceleiaşi infracţiuni, ca atare conform art. 386 Cod Procedură Penală se va dispune schimbarea încadrării juridice a acestei infracţiuni prin înlăturarea art. 41 alin. 2 Cod Penal.

Pentru această infracţiune instanţa apreciază că a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie, la domiciliul inculpatului regăsindu-se cantităţi mici de droguri pentru consumul propriu.

În ceea ce priveşte legea aplicabilă, se vor reţine dispoziţiile art. 5 Cod Penal, deoarece modificarea adusă Legii 143/2000 în vigoare în prezent este mai favorabilă, cuantumul pedepsei fiind în prezent de 3 luni la 2 ani sau amenda.

Având în vedere lipsa antecedentelor penale, caracterizările pozitive, şansele de integrare prezentate de inculpat, instanţa consideră că scopul pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea unei pedepse cu amenda. Potrivit art. 61 alin. 4 lit. b Cod Penal faţă de cuantumul pedepsei cu închisoarea, stabileşte în sarcina inculpatului 120 zile amendă şi stabileşte cuantumul unei zile de amendă la 20 lei, având în vedere vârsta inculpatului, starea sa materială, lipa antecedentelor penale, ca atare inculpatul va fi condamnat la pedeapsa amenzii de 2.400 lei.

Conform art. 72 alin. 2 Cod Penal se va scade din durata pedepsei de 2.400 lei perioada reţinerii şi arestului preventiv, din data de 28.03.2013 – 03.06.2013 şi se va înlătura integral executarea zilelor  amendă.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 13.02.2014 faţă de inculpat s-a dispus măsura controlului judiciar. Această măsură nu mai este proporţională în acest moment, aceasta faţă de soluţia de achitare dispusă faţă de inculpat pentru art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000. pe de altă parte, inculpatul a fost privat de libertate în perioada 28.03.2013 – 03.06.2013, după care a fost supus măsurii prevăzute de art. 145 Cod Procedură Penală şi ulterior controlului judiciar începând cu data de 13.02.2014 până în prezent. Inculpatul a executat măsurile şi obligaţiile la care a fost supus. Revocarea măsurii este executorie cu privire la aceste dispoziţii, conform art. 399 alin. 1 Cod Procedură Penală.

Se va dispune conform art. 112 litera b teza I Cod Penal confiscarea de la inculpat a unui grinder din material plastic, de culoare roşie, cu inscripţia AMSTERDAM ridicat cu ocazia percheziţiei de la domiciliul inculpatului. Instanţei nu i-au fost predate corpuri delicte, ca atare acest bun se află în posesia Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism  Prahova.

Se va dispune restituirea către inculpat a sumei de 2.620 lei ridicată la percheziţie şi consemnată de DIICOT Prahova la Direcţia Generală a Finanţelor Publice în contul 50.85chitanţa TS9 nr. 5445174/15.04.2013.

Conform art. 274 Cod Procedură Penală, urmează ca inculpatul să fie obligat să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, conform art. 275 Cod Procedură Penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE  LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

În baza art. 386 Cod Procedură Penală, dispune schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de trafic de droguri de risc, din art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal în art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal, trei acţiuni din datele de 15.10.2012, 29.10.2012 şi 22.11.2012 şi art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal (opt acţiuni), în perioada martie 2012 – ianuarie 2013.

În baza art. 386 Cod Procedură Penală, dispune schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal în art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000, prin înlăturarea art. 41 alin. 2 Cod Penal.

În baza art. art. 16 litera c Cod Procedură Penală dispune achitarea inculpatului AMS (…) pentru infracţiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal, trei acţiuni din datele de 15.10.2012, 29.10.2012 şi 22.11.2012.

În baza art. 16 litera c Cod Procedură Penală dispune achitarea inculpatului AMS pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal (opt acţiuni), în perioada martie 2012 – ianuarie 2013.

În baza art. 4 alin. 1 Legea 143/2000 cu aplicare art. 5 Cod Penal dispune condamnarea inculpatului AMS la o pedeapsă de 120 zile amendă şi stabileşte cuantumul unei zile de amendă la 20 lei, ca atare inculpatul este condamnat la pedeapsa amenzii de 2.400 lei.

Conform art. 72 alin. 2 Cod Penal scade din durata pedepsei de 2.400 lei perioada reţinerii şi arestului preventiv, din data de 28.03.2013 – 03.06.2013 şi înlătură integral executarea zilelor amendă.

Revocă măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpat prin Încheierea de şedinţă din data de 13.02.2014. Executorie cu privire la aceste dispoziţii, conform art. 399 Cod Procedură Penală.

Dispune conform art. 112 litera b teza I Cod Penal confiscarea de la inculpat a unui grinder din material plastic, de culoare roşie, cu inscripţia AMSTERDAM ridicat cu ocazia percheziţiei de la domiciliul inculpatului, aflat la DIICOT Prahova. Constată că acest bun are caracter de mijloc material de probă şi ca atare acesta trebuie ataşat la dosarul cauzei.

Dispune restituirea către inculpat a sumei de 2.620 lei ridicată la percheziţie şi consemnată de DIICOT Prahova la Direcţia Generală a Finanţelor Publice în contul 50.85chitanţa TS9 nr. 5445174/15.04.2013.

Conform art. 274 Cod Procedură Penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, conform art. 275 Cod Procedură Penală.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi data de 16.04.2014

PREŞEDINTEGREFIER

Domenii speta

Spete similare