Salarii compensatorii

Dosar nr. 4250/63/2015

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINŢA Nr. 708/2016

Şedinţa publică de la 07 Martie 2016

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

La data de 24.03.2015, reclamanta S. M., în contradictoriu cu pârâta C. N. A. P. D. F. S.A. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 21/04.02.2015 emisă de C. N. A. P. D. F. S.A., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata salariilor compensatorii,  pentru perioada 22.10.1994 - 09.02.2015, prevăzute de art. 158 din Contractul Colectiv de Muncă nr. 96/16.01.2013 al C.N APDF S.A. Giurgiu, la care are dreptul pentru perioada lucrată în companie 22.10.1994 – 09.02.2015.

A mai solicitat obligarea pârâtei la plata primelor care i se cuveneau pentru anii 2013 şi 2014, respectiv prima de vacanţă ( în cuantum de 700 lei brut/anual), prima de Crăciun (în cuantum de 400 lei/anual), prima de Paşti (în cuantum de 400 lei/anual) şi prima de Sf. Maria (în cuantum de 400 lei/anual), drepturi prevăzute de art. 94 pct. 21 din Contractul Colectiv de muncă, care nu i-au fost acordate, precum şi plata diferenţei dintre salariul acordat şi salariul la care avea dreptul, pe anul 2013, din luna ianuarie până în luna septembrie, având în vedere că abia în luna septembrie 2013 pârâta a acordat mărirea de salariu care a fost stabilită de comun acord cu pârâta încă din luna ianuarie 2014, diferenţă constând în suma de 140 lei lunar, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, a arătat că prin Decizia nr. 21/04.02.2014 s-a hotărât încetarea raporturilor de muncă dintre reclamantă şi pârâtă, începând cu data de 09.02.2015,  în baza dispoziţiilor art. 58, 65, 67 şi 68 din Codul Muncii, urmare concedierii colective de la nivelul companiei.

Mai arată că în respectiva decizie s-a menţionat în mod greşit că beneficiază de salarii compensatorii pentru vechimea de 16 ani 3 luni şi 20 zile, însă, deşi au trecut 45 de zile de la data emiterii deciziei de concediere, nici până în prezent pârâta nu a efectuat plata respectivelor drepturi.

În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Codului Muncii, Contractului Colectiv de Muncă şi ale Legii 62/2011.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, precum şi efectuarea unei adrese către pârâtă, prin care aceasta să comunice modul în care s-a stabilit, în luna ianuarie 2013, acordarea unei măriri salariale, la care a făcut referire anterior, mărire care i-a fost aplicată abia în luna septembrie 2013.

În susţinere, a anexat în copie, decizia de concediere nr. 21/2015, CI, carnetul de muncă.

La data de 28.05.2015, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că reclamanta a solicitat plata salariilor compensatorii prevăzute de art. 158 CCM nr. 96/2013, a primelor  pe anii 2013 şi 2014 prevăzute de art. 94 pct. 2 CCM nr. 96/2013 şi a diferenţelor dintre salariul acordat pe anul 2013 din luna ianuarie – până în luna septembrie, în sumă de 145 lei pe lună.

A invocat excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată întemeiată pe dispoziţiile art. 194 şi art. 196, 197 NCPC, cât şi OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, argumentând că în cererea reclamantei, nu sunt menţionate datele de identificare ale pârâtului aşa cum prevede în mod expres art. 194 lit. a – NCPC, nu este consemnat modul de calcul al sumelor pe care le solicită, cerinţa expresă prevăzută de art. 194 lit. c) NCPC şi lipsesc motivele de drept pe care se întemeiază cererea şi dovezile pe acre se sprijină fiecare capăt de cerere, motive de anulare prevăzute de art. 194 lit. d) şi e) din NCPC.

Pe fond, a arătat că, izvorul de drept al salariilor compensatorii solicitate este CCM-ul nr. 96/2013, care a încetat să mai producă efecte juridice la data de 31.12.2014, nemaifiind în vigoare şi aplicabil la momentul concedierii reclamantei, pentru a putea fi acordate plăţile compensatorii.

Mai mult, subscrisa, deşi se află într-o situaţie economică nu tocmai bună, a dat dovadă de bună credinţă, achitând reclamantei pe lângă drepturile salariale, ce au fost stabilite prin CCM 96/2013, în vigoare la data încetării CIM, şi obligaţiile faţă de Statul Român.

Prin urmare, a achitat reclamantei toate drepturile prevăzute de lege ce i se cuveneau la sfârşitul anului 2014.

În drept, cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 205, art. 107 CPC, H.G. 596/2009, HG 520/1998, Legea nr. 31/1990, Legea nr. 53/2003.

Reclamanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, prin care solicită instanţei sa respingă excepţia nulităţii invocată de pârâta, întrucât în timpul regularizării s-au înlăturat eventualele neregularităţi din cuprinsul acţiunii, iar pe fond a reluat susţinerile din acţiunea iniţială şi precizarea la acţiune.

S-a depus la dosar HG 520/24.08.1998 – privind înfiinţarea Companiei Naţional pct. e "Administraţia Porturilor Dunării Fluviale" SA Giurgiu, Proces Verbal nr. 282/20.03.2014 nu i-au fost acordate. Primele pentru anul , Proces Verbal nr. 15/09.01.2015, Notificare concediere.

La data de 19.X.2015, reclamanta depune o modificare a acţiunii completate, în sensul că înţelege să renunţe la capătul de cere având ca obiect diferenţele salariale pentru anul 2013, întrucât i-au fost achitate de către pârâtă după introducerea acţiunii, acest capăt de cererea rămânând fără obiect.

Modifică acţiunea în sensul că solicită obligarea pârâtei CNAPDF SA GIURGIU şi la plata primelor care i se cuveneau pentru anul 2014, respectiv prima de vacanţă (în cuantum de 700 lei brut/anual), prima de Crăciun (în cuantum de 400 lei/anual) şi prima de Sf. Maria (în cuantum de lei/anual), drepturi care deşi sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă la art. 94 pct. 2, nu i-au fost acordate.

Menţionează că perioada pentru care solicită dreptul la salarii compensatorii este de 20 ani, 3 luni şi 11 zile.

Arată că s-a consemnat în decizia de concediere nr. 32/2015 că beneficiază, potrivit art. 156 al. 1 şi 2 din C.C.M nr. 96/16.01.2013, de salarii compensatorii pentru de 7 ani 10 luni şi 21 zile şi, deşi a trecut o perioadă mare de timp de la data emiterii acesteia, nici până în prezent pârâta nu a efectuat plata respectivelor drepturi, reprezentanţii pârâtei comunicându-i că va primi toate sumele de bani numai după ce va veni cu o hotărâre judecătorească prin care să fie obligaţi să-i plătească salariile compensatorii la care are dreptul.

A arătat că apare cel puţin surprinzătoare apărarea pârâtei referitoare la faptul că nu ar avea dreptul la salarii compensatorii, invocând împrejurarea că CCM nr.96/2013, care prevedea plata respectivelor drepturi, nu mai era în vigoare, în situaţia în care chiar dispoziţia de concediere colectivă se întemeiază pe lângă dispoziţia din codul muncii şi pe respectivul Contract colectiv de muncă.

Mai mult decât atât, plata salariilor compensatorii aferente perioadei în care a lucrat la pârâtă sunt recunoscute atât prin decizia de desfacere a contractului colectiv de muncă, cât şi în procesul verbal nr. 139 /09.01.2015, în care se precizează că salariaţii disponibilizaţi după data de 01.01.2015 vor primi drepturile prevăzute de CCM nr.96/16.01.2013. A arătat totodată faptul că disponibilizarea angajaţilor, ca urmare a notificării privind concedierea colectivă, urma să aibă loc în perioada octombrie – noiembrie 2014, însă din vina pârâtei termenul s-a prelungit până la data de 09.02.2015.

Tocmai datorită acestei prelungiri datorate culpei pârâtei, s-a hotărât de către conducerea companiei, împreună cu sindicatele, că persoanele afectate de concedierea colectivă după data de 01.01.2015 vor primi drepturile prevăzute în Contractul colectiv de muncă nr. 96/16.01.2013. Reclamanta a invocat faptul că in speţă sunt aplicabile dispoziţiile  art. 94 pct. 2, lit. d, e, f, art. 157-159 din CCM nr. 96/2013.

Raportat la modificarea acţiunii de către reclamantă, la data de 09.11.2015, pârâta a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală, cu precizarea că primele pentru anul 2013 au fost achitate reclamantei, iar primele pentru anul 2014 nu au fost achitate, întrucât Compania a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 5.000 lei pe motiv că s-au depăşit cheltuielile pe anul 2013 faţă de nivelul aprobat prin bugetul de venituri şi cheltuieli, aşa cum reiese din procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor emis de ANAF şi înregistrat sub nr. 8310/18.12.2014.

Totodată, a arătat şi faptul că între bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2013 şi cel din anul 2014 există diferenţe mari, în sensul că veniturile au scăzut foarte mult în anul 2014, faţă de 201 i-au fost achitate de pârâtă după promovarea acţiunii.

În legătură cu acest aspect a menţionat că în protocolul încheiat între CNAPDF. S.A. Giurgiu şi Sindicat, la pct 3.1 este prevăzut că în cazul reducerii activităţii, din cauza situaţiei economice, pentru evitarea disponibilizărilor se vor lua în ordine următoarele măsuri: suspendarea acordării primelor de merit şi a tuturor recompenselor ocazionale, suspendarea plăţii orelor suplimentare efectuate, suspendarea plăţii sporurilor cu caracter ocazional, suspendarea acordării primelor colective negociate prin CCM, suspendarea plăţii primelor de vacanţă, acordarea a 75% din salariul brut negociat şi a sporului de vechime, trimiterea salariaţilor în concediu fără plată, către 30 de zile calendaristice.

În susţinerea întâmpinării, a solicitat admiterea probei cu înscrisurile pe care le-a anexat, în copii xerox certificate: procesul-verbal de sancţionare cu amendă nr. 8310/18.12.2014, B.V.C pe anul 2013, B.V.C pe anul 2014, C.C.M. nr. 96/2015, statele de plata  aferente  perioadei 2013-2014.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta a fost  angajata societăţii pârâte  în baza unui contract individual de muncă pe durata nedeterminată, începând cu data de 22.10.1994, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Pârâta C. N. A. P. D. F. S.A. Giurgiu s-a înfiinţat urmare a reorganizării R. A. A. P. D. F. Giurgiu, potrivit art.8 din OUG nr.30/1997, aprobată si modificată prin Legea nr. 207/1997, preluând atât activul şi pasivul fostei regii autonome, cât şi întreg personalul, prin transfer, potrivit art.10 din H.G. nr.520/1998.

 Mai mult, aceeaşi hotărâre de guvern  arată ca noua companie  înfiinţată  astfel  se substituie R. A. A. P. D. F. Giurgiu în,toate drepturile şi obligaţiile decurgând din raporturile juridice  ale acesteia cu terţii.”

Faţă de cererea reclamantei de a i se achita salariile compensatorii datorate în temeiul  art.158 din CCM, pârâta a susţinut că aceste plăţi nu sunt datorate, întrucât la data de 09 februarie 2015, când a încetat contractul de muncă al reclamantei urmare concedierii colective, dispoziţiile din CCM nr. 96/2013 nu mai erau aplicabile, efectele juridice ale acestuia încetând, dat fiind faptul ca acest contract colectiv a fost valabil doar până la 31.12.2014.

Este adevărat ca acest contract colectiv de muncă nr. 96/16.01.2013 a fost încheiat  pentru o durata de 2 ani, durată ce expirase la data de 09.02.2015, când a fost desfăcut contractul individual al  reclamantei, însă din  probele administrate la dosar (actul aditional nr.1  dintre  pârâtă şi  A.A. Iordan, Dumitrică şi Asociatii SCA, aflat la fila 56 din dosar)  rezultă că,  aşa cum  menţionează reclamanta, din culpa  exclusivă a unităţii angajatoare, procedura  concedierii colective a întârziat  pentru unii angajaţi.

Astfel,  printr-un act bilateral încheiat între  patronat şi sindicat,  şi anume  procesul verbal nr. 139/09.01.2015, aflat în copie la fila 91 din dosar, conducerea  informează  că  salariaţii disponibilizaţi după data de 01.01.2015 şi până la  încheierea unui nou contract colectiv de muncă, ,,vor primi drepturile prevăzute în Contractul Colectiv  de Muncă nr. 96/16.01.2013”.

Acesta este şi motivul pentru care angajatorul a menţionat în cuprinsul deciziei nr. 32/09.02.2015, că ,, având în vedere  art. 67 din Legea 53/2003 şi art. 158 alin 1 şi 2 din CCM nr. 96/16.01.2013 al CN APDF S.A. Giurgiu, salariata beneficiază de salarii compensatorii pentru 16 ani 3 luni 20 zile lucraţi în companie”, recunoscând în mod expres  faptul că, în ceea ce o priveşte pe reclamantă,  dispoziţiile CCM nr. 96/2013  îşi produceau efecte juridice  chiar şi la data concedierii, respectiv 09.02.2015.

Articolul 158  alin.1 din CCM nr. 96/2013  prevede  că părţile convin ca la desfacerea contractului individual de muncă din iniţiativa celui  care angajează, în situaţia concedierilor, salariaţii să primească pe lângă celelalte drepturi la zi cuvenite pentru activitatea prestată şi de o plată compensatorie, în raport cu vechimea în companie, astfel: - pentru fiecare an lucrat se va  acorda câte un salariu mediu brut pe companie, iar pentru fracţiile mai mici de un an, salariatul va beneficia de un  venit calculat proporţional  cu timpul lucrat”

 Ulterior, prin  actul adiţional nr.2 din data de 09.09.2013 la CCM nr.96/2013, a fost modificat art.158 alin.1 din CCM, stabilindu-se aceste compensări în funcţie de salariul minim brut pe economie.

 Articolul nu condiţionează  acordarea acestor  plăţi numai de vechimea în  C.  N. APDF S.A. Giurgiu, ci raportează  calculul acestor plăţi la ,,vechimea în companie”. Instanţa apreciază ca acest termen este unul general, prin care se înţelege  societatea  în care  reclamanta a desfăşurat aceeaşi activitate, în aceleaşi condiţii, indiferent că  era organizată  sub forma unei regii autonome sau societăţi pe acţiuni, C. N.  fiind înfiinţată prin reorganizarea R. A. şi, aşa cum se arată în H.G. nr. 520/1998,  a existat o preluare de activitate şi de personal.

Ca atare, instanţa consideră întemeiat acest capăt de cerere al reclamantei şi va  dispune  obligarea pârâtei la plata unei plăţi compensatorii, astfel cum este prevăzută de art.158 din CCM nr. 96/2013, modificat prin actul adiţional nr. 2/09.09.2013, în raport cu vechimea 20 ani 3 luni şi 11 zile în cadrul societăţii pârâte.

 În ceea ce priveşte cererea reclamantei de a i se plăti primele  cuvenite pentru anul 2014, respectiv  prima de vacanţă, prima de Crăciun, prima de Paşte şi prima de Sf. Maria, drepturi prevăzute de art. 94 din CCM nr. 96/2013, instanţa constată că acestea nu au fost plătite până la închiderea dezbaterilor pe fond, fapt recunoscut  de pârâtă, care a invocat că, în urma controlului efectuat de ANAF, compania a fost sancţionată  cu amendă contravenţională de 5000 lei, prin procesul verbal nr. 8310/18.12.2014, pe motiv că  s-au depăşit cheltuielile  pe anul 2013 faţă de nivelul  aprobat prin bugetul de venituri şi cheltuieli, aşa cum rezultă din BVC - le anexate .

Pârâta a  arătat şi  faptul că  veniturile  anului 2014 au scăzut foarte mult, nemaiputând plăti alte drepturi  în afară de salarii, aşa încât, pentru cazurile de reducere a activităţii s-a încheiat un protocol prin care se dispunea, printre alte măsuri şi suspendarea acordării primelor colective negociate prin CCM, măsuri existente şi în art. 156 din C.C.M .

 Or, protocolul  din 27 septembrie 2013 dintre CN APDF S.A. Giurgiu şi Sindicatul Liber Dunărea este încheiat pentru  perioada ,,01.10.2013 şi 31.12.2013”, neputând produce efecte asupra primelor aferente anului 2014. De asemenea, art. 156 din CCM care prevedea aceeaşi măsură a suspendării acordării primelor a fost abrogat la data de 01.04.2014 prin actul adiţional nr. 3 la CCM nr. 96/16.01.2013.

 Cu toate acestea, alin.3 al art.94 din CCM condiţionează acordarea drepturilor salariale, premiilor de merit si a altor venituri de natură salarială  de ,,încadrarea în fondul de salarii prevăzut în  bugetul de venituri si cheltuieli aprobat şi în limita disponibilităţilor băneşti existente în conturi.”

Din extrasele bilanţurilor anilor 2013 şi 2014 se observă o scădere drastică  a veniturilor companiei, faptul că pe anul 2014, în condiţiile neacordării niciunei prime,  cheltuielile totale realizate ale societăţii sunt de 97% din cele aprobate, iar cheltuielile realizate cu personalul depăşesc  cheltuielile aprobate pentru acest an.

Astfel, profitul realizat aferent anului 2014 este de ,,-2471,03”, iar raportul profit/pierdere este de ,,-4424,40%.”.

Aceste date contabile fac dovada  problemelor financiare cu care s-a confruntat în anul 2014 societatea  pârâtă şi faptul că acordarea primelor  prevăzute de art. 94 alin. 2 lit. d, e si f din CCM, ar fi determinat în mod evident o depăşire a fondului de salarii şi a disponibilităţilor societăţii angajatoare, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 94 alin. 3 din CCM nr. 96/2013.

Pentru aceste motive, instanţa va respinge cererea reclamantei de a i se plăti primele  cuvenite pentru anul 2014, respectiv prima de vacanţă, prima de Crăciun, prima de Paşte şi prima de Sf. Maria, ca neîntemeiată.

Raportat la considerentele expuse, instanţa va admite în parte acţiunea completată şi precizată, va obliga pârâta să achite reclamantei o plată compensatorie, astfel cum este prevăzută în art. 158 din CCM nr. 96/18.01.2013, modificat prin actul adiţional nr. 2/09.09.2013, în raport cu vechimea de 20 ani 3 luni şi 11 zile în cadrul pârâtei.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin.2 CPC, instanţa va obliga pârâta către reclamantă la plata  cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei, reprezentând onorariu avocat .

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea şi considerentele prezente.

Domenii speta

Spete similare