Contestație decizie de pensionare. Activitate ȋncadrată de angajator în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 969/1990 al MIChP şi a Ordinului nr. 50/1990, pct. 3 şi 30 din Anexa 2, pentru care societatea avea toate aprobările şi avizele.

Asupra cauzei civile de faţă:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului X, secţia I civilă sub nr. 3422/118/2016, reclamanta M G a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta C J P X, prin care a solicitat: anularea deciziilor de pensionare nr. 358910/27.02.2015 şi nr. 358910/04.04.2016, obligarea pârâtei la recalcularea pensiei reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.03.2015, cu luarea în considerare a veniturilor brute din următoarele adeverinţe: nr. 28/22.01.2015 eliberată de S. C. C S.A. X, nr. 13312/31.08.2011 eliberată de S.C. O T S.A. X, nr. 29/22.01.2015 emisă de S. C. C S.A. X, cu obligarea pârâtei la plata diferenţelor de drepturi băneşti, retroactiv, începând cu data de 01.03.2015, actualizate cu indicele de inflaţie, la care să se adauge dobânda legală, până la data efectivă a plăţii, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamanta susţine că a solicitat înscrierea la pensie prin cererea nr. 30676/04.02.2015, ocazie cu care a depus la C J P X şi adeverinţele menţionate în petitul acţiunii.

Pârâta a emis decizia de pensionare în data de 27.02.2015, însă a menţionat că anumite perioade nu au fost valorificate în grupa a II-a de muncă, cu motivarea că funcţiile deţinute nu se regăsesc în temeiul legal invocat.

Reclamanta susţine că a contestat această decizie la Comisia Centrală de Contestaţii, însă nu a primit niciun răspuns.

Ulterior, din oficiu, pârâta a emis o altă decizie în data de 04.04.2016 , pe care reclamanta a contestat-o sub nr. 1090/18.04.2015.

Reclamanta mai arată că prin adresa nr. 26915/P1456/04.05.2015 pârâta i-a comunicat că îşi menţine punctul de vedere, în sensul respingerii contestaţiilor sale.

Reclamanta susţine că în temeiul art. 1 din Decretul nr. 389/1972, unităţile erau datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 15%, calculată asupra câştigului brut lunar, iar adeverinţele depuse la dosar confirmă această împrejurare.

În drept, s-au invocat art. 165 din Legea nr. 263/2010, art. 12 al. 1 din Legea nr. 57/1974, Decizia I.C.C.J. nr. 19/2011.

În probaţiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Au fost anexate deciziile de pensie contestate, adresa pârâtei nr. 26915/P1456/04.05.2016, adeverinţele în litigiu, împuternicire avocaţială, chitanţă de plată a onorariului de avocat, carte de identitate, cupon de pensie, certificat de naştere, certificat de căsătorie, carnet de muncă.

Pârâta C J P X nu a depus la dosar întâmpinare, dar a anexat note scrise, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

Pârâta a învederat că prin decizia nr. 358910/27.02.2015 reclamanta a fost înscrisă la pensie anticipată parţială conform art. 65 din Legea nr. 263/2010, însă nu au fost valorificate în grupa a II-a de muncă perioadele 23.02.1983-20.05.1986 şi 05.03.1997-01.04.2001 din adeverinţa nr. 28/22.01.2015, deoarece funcţiile deţinute nu se încadrează în temeiul legal invocat.

Pârâta susţine că a valorificat salariile tarifare din carnetul de muncă, sporul acordat pentru munca prestată în timpul nopţii din adeverinţa nr. 13312/31.08.2011, respectiv sporul de vechime şi sporul de condiţii grele din adeverinţa nr. 29/22.01.2015.

Cu privire la decizia nr. 358910/04.04.2016, pârâta a arătat că aceasta reprezintă o decizie de transformare a pensiei anticipate parţiale în pensie pentru limită de vârstă, cu respectarea art. 67 din Legea nr. 263/2010.

În drept, s-au invocat prevederile Codului de procedură civilă, Legea nr. 263/2010.

În probaţiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Pârâta a anexat dosarul administrativ.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine:

Reclamanta M G este beneficiarul deciziei nr. 358910/27.02.2015 privind acordarea pensiei anticipate parţiale, prin care pârâta C J P X nu a valorificat perioadele 23.02.1983-20.05.1986 şi 05.03.1987-01.04.2001 în grupa superioară de muncă, întrucât funcţiile deţinute nu se încadrează în temeiul legal invocat.

Prin decizia nr. 358910/04.04.2016 pensia anticipată parţială a reclamantei s-a transformat în pensie pentru limită de vârstă, cu plata drepturilor începând cu data de 22.03.2016.

Reclamanta a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile, fiind anexată la dosar adresa nr. 26915/P1456/04.05.2016 emisă de pârâta C J P X.

Instanţa constată că la dosarul administrativ a fost depusă adeverinţa nr. 28/22.01.2015 emisă de S.C. C S.A., din cuprinsul căreia rezultă că în perioadele 01.12.1976-13.12.1981, 23.02.1983-20.05.1986, 05.03.1987-01.04.2001, având meseriile de primitor-predător produse fluide, operator maşini de calcul, muncitor necalificat, lucrător comercial, ajutor analist, reclamanta a fost încadrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform nominalizării efectuate prin Decizia nr. 17/24.01.1995 aprobată de Consiliul de Administraţie.

S-a mai menţionat că adeverinţa s-a eliberat în baza documentelor verificabile aflate în arhiva societăţii, cunoscându-se faptul că angajatorul poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea şi corectitudinea actelor doveditoare utilizate la stabilirea drepturilor de pensie.

În cuprinsul adeverinţei s-a trecut că în activitatea desfăşurată reclamanta a fost supusă acţiunii mai multor noxe chimice, variaţiilor de temperatură, umiditate şi curenţilor de aer şi a fost expusă pericolului de explozie.

S-a menţionat temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă, respectiv Ordinul nr. 969/1990 al MIChP şi pct. 3 şi 5 din Lista anexă, Ordinul nr. 50/1990, pct. 3 şi 30 din Anexa 2, precum şi faptul că societatea avea toate aprobările şi avizele pentru încadrarea în grupa superioară de muncă

Referitor la refuzul pârâtei C J P X de a valorifica întreaga perioadă lucrată în grupa a II-a de muncă, instanţa îl apreciază ca fiind nelegal. Astfel, atât timp cât încadrarea în grupa de muncă este realizată printr-un act oficial ce emană de la unitatea angajatoare, pârâta nu are competenţa de a cenzura acordarea grupei superioare de muncă, unitatea răspunzând pentru realitatea datelor înscrise în actele emise până la înscrierea în fals.

Detaliind acest aspect, instanţa reţine că legislaţia asigurărilor sociale nu atribuie caselor teritoriale de pensii competenţa de a cenzura datele înscrise de angajatori (sau deţinători de arhive) în adeverinţele pe care sunt obligaţi să le elibereze la cererea persoanelor interesate şi nici să facă verificări ale documentelor pe temeiul cărora s-au eliberat respectivele adeverinţe. Altfel spus, organul teritorial de pensii are atribuţia de a verifica numai conformitatea elementelor şi datelor înscrise în adeverinţe cu cerinţele legii, nefiind îndreptăţit să cenzureze informaţiile cuprinse în aceste documente şi să facă cercetări pentru a stabili respectarea procedurii de încadrare a unui fost salariat într-o grupă de muncă.

În acelaşi sens, art. 4 alin 3 din O.U.G. 4/2005 dispune că angajatorii poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea şi corectitudinea adeverinţelor care atestă sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.

Verificând listele anexe la buletinele de calcul aferente deciziilor contestate în prezenta cauză, instanţa constată că pârâta nu a valorificat integral nici sporurile menţionate în adeverinţa nr. 29/22.01.2015 emisă de S.C. C S.A., deşi angajatorul a menţionat că societatea a reţinut şi a virat la bugetul de stat contribuţia de asigurări sociale corespunzătoare, iar sporurile au avut un caracter permanent.

Art. 165 al. 1 şi 2 din Legea nr. 263/2010 prevede că la determinarea punctajelor lunare pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001 se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, precum şi sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001.

În Decizia nr. 19/17.10.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa supremă statuează faptul că "(...) în acord cu Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curţii Constituţionale, instanţelor judecătoreşti, în exercitarea deplinei jurisdicţii în fapt şi în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislaţiei anterioare, s-au "încasat sau nu contribuţii de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual şi dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, acestea constituind probleme de fapt şi de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, iar nu o problemă de interpretare a legii" . În partea finală a deciziei, se concluzionează că în condiţiile in care se constată de către instanţele investite cu cererea de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariate angajatorul a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariate suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuţia de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariate suplimentare obţinute de către salariaţi, aceste venituri vor fi valorificate la determinarea dreptului de pensie.

Instanţa reţine că în cadrul sintagmei de salariu brut se includ şi alte sporuri care au avut un caracter permanent, fiind acordate lunar.

Or, în cuprinsul adeverinţei se menţionează că sporurile au avut un caracter permanent, fiind indicat şi temeiul juridic pentru acordarea acestora.

Pentru perioadele în care s-au încasat sporuri cu caracter permanent, veniturile realizate se impun a fi luate în vedere la calcul pensiei pe considerentul egalităţii şi contributivităţii ce guvernează stabilirea şi plata pensiilor de stat.

Tot din verificarea listelor anexe la buletinele de calcul aferente deciziilor contestate în prezenta cauză, instanţa reţine că pârâta a valorificat adeverinţa nr. 13312/31.08.2011 emisă de S.C. O T S.A., cu referire la procentul mediu al sporului pentru munca prestată în timpul nopţii pentru perioadele anume menţionate în adeverinţă.

Instanţa va respinge ca nefondată acţiunea pe capătul de cerere având ca obiect valorificarea adeverinţei nr. 13312/31.08.2011 emise de S.C. O T S.A.

Pentru toate considerentele anterior expuse, valorificând jurisprudenţa instanţei supreme referitoare la principiul contributivităţii, în temeiul art. 149 al. 1 din Legea nr. 263/2010 instanţa va admite în parte acţiunea.

Pe cale de consecinţă, instanţa va anula decizia pârâtei nr. 358910/27.02.2015 privind acordarea pensiei anticipate parţiale şi va obliga pârâta să emită reclamantei o nouă decizie privind acordarea pensiei anticipate parţiale, cu luarea în considerare a adeverinţelor nr. 28/22.01.2015 emisă de S.C. C S.A. şi nr. 29/22.01.2015 emisă de S.C. C S.A.

Prin stabilirea eronată a punctajului mediu anual, în patrimoniul reclamantei s-a produs un prejudiciu susceptibil de reparaţie pecuniară, motiv pentru care instanţa va obliga pârâta la plata către reclamantă a diferenţelor de drepturi de pensie actualizate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, începând cu data de 01.03.2015 şi până la data punerii în plată a deciziei nr. 358910/04.04.2016 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, precum şi la plata dobânzii legale calculate până la data plăţii efective.

Pentru aceleaşi motive, instanţa va dispune şi anularea deciziei pârâtei nr. 358910/04.04.2016 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă.

Instanţa va obliga în consecinţă pârâta să emită în favoarea reclamantei o nouă decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, cu luarea în considerare a adeverinţelor nr. 28/22.01.2015 emisă de S.C. C S.A. şi nr. 29/22.01.2015 emisă de S.C. C S.A.

Valorificând principiul reparării integrale a prejudiciului, instanţa va obliga pârâta la plata către reclamantă a diferenţelor de drepturi de pensie actualizate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, începând cu data punerii în plată a deciziei nr. 358910/04.04.2016 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă şi până la data emiterii noii decizii privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, precum şi la plata dobânzii legale calculate până la data plăţii efective.

Solicitarea de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale şi a sumei ce reprezintă actualizarea diferenţelor de drepturi de pensie datorate este fondată. Se constată că în aceasta situaţie exista două daune distincte, având cauze diferite: pe lângă dobânda legala ca daună moratorie, creditorul poate pretinde şi alte daune ce au caracter compensatoriu, menite să acopere prejudiciul cauzat prin scăderea valorii creanţei datorata inflaţiei, după ce aceasta a ajuns la scadenţă. Valoarea acestui din urmă prejudiciu constă în diferenţa dintre valoarea nominală a creanţei şi valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcţie de rata inflaţiei este fundamentată pe natura şi scopurile diferite ale celor două instituţii: dobânda este preţul lipsei de folosinţă, iar actualizarea cu rata inflaţiei urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiei băneşti.

Asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată:

Cheltuielile de judecată reprezintă ansamblul sumelor de bani pe care trebuie sa le suporte părţile în legătură cu activitatea lor procesuală. Având în vedere că una dintre părţi se face vinovată de declanşarea activităţii judiciare, partea care a pierdut procesul suportă atât cheltuielile făcute de ea, cât şi cheltuielile făcute de partea care a câştigat, deoarece este în culpă procesuală, prin atitudinea sa în proces determinând aceste cheltuieli.

În cauză, reclamanta a făcut dovada suportării cheltuielilor de judecată (onorariu de avocat conform chitanţei nr. 1/24.05.2016-fila nr. 9), însă acţiunea sa a fost admisă numai în parte, motiv pentru care instanţa va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse conform art. 453 al. 2 C. pr. civilă.

Domenii speta

Spete similare