Obligatia de a face.Inadmisibilitatea cererii privind acordarea pensiei de urmaş formulata direct în instantă, fără respectarea procedurii administrative

Sentinţă civilă 2555 din 23.09.2016


Dosar nr. 1249/63/2016 R O M Â N I A TRIBUNALUL DOLJ SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE SENTINŢA Nr. 2555/2016 Şedinţa publică de la 23 Septembrie 2016 Asupra cauzei de faţă constată următoarele: Prin acţiunea înregistrată la data de 29.01.2016 pe rolul Tribunalului Dolj, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, reclamanta GM în contradictoriu cu pârâta CJP DOLJ, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la acordarea pensiei de urmaş.În motivare, reclamanta arată că a convieţuit în concubinaj cu GF mai mulţi ani, iar în anul 2005 s-au căsătorit, având doi copii.Începând cu anul 2005, soţul său a fost angajatul Poliţiei Comunitare, până în anul 2011, când a decedat, astfel că , reclamanta fiind urmaşa de drept a acestuia împreună cu cei doi copii, este îndreptăţită la primirea unei pensii de urmaş, cu atât mai mult cu cât nu are nici un fel de venit, sau un alt ajutor material.Solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 1516 Cod Civil.În scop probator depune în copie: certificat de deces, CI, certificat căsătorie, notă de lichidare. La data de 16.02.2016, reclamanta îşi precizează cererea de chemare în judecată, în sensul că înţelege să depună la dosarul cauzei: carnet de muncă, carte de identitate, răspunsul comunicat de CJP Dolj la cererea nr. 6451/09.02.2016, obiectul cererii îl stabileşte ca fiind- obligaţia de a face, temeiul de drept  - art. 1516 şi 1528 Cod Civil.La data de 04.03.2016, pârâta CJP Dolj depune întâmpinare, prin care, pe cale de excepţie, invocă inadmisibilitatea acţiunii întemeiată pe obligaţia de a face, având în vedere faptul că reclamanta nu a solicitat niciodată pensie de urmaş printr-o cerere, la care să fie ataşate documentele privind stagiul de cotizare realizat de către autorul acesteia.De asemenea, reclamanta nu face dovada refuzului Casei Judeţene de Pensii de a da curs cererii sale.Pe fond, solicită respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată, aratând că reclamanta nu a depus nici un document din cele prevăzute de Legea 263/2010, prin care să solicite pensie de urmaş, singura cerere depusă fiind cea cu nr. 6451/09.02.2016, prin care solicită eliberarea unei adeverinţe care să ateste faptul că nu beneficiază de pensie de urmaş după soţul său, cerere la care i-a fost comunicat răspunsul  nr. 6451/10.02.2016.Susţine de asemenea pârâta că reclamanta nu poate beneficia de pensie de urmaş în baza temeiul legal invocat în acţiune, întrucât potrivit art. 85 din Legea 263/2010 alin.1 "Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul vieţii, la împlinirea vârstei standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 15 ani" şi alin. 2 "În cazul în care durata căsătoriei este mai micp de 15 ani, dar de cel puţin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaş cuvenit soţului supravieţuitor se diminuează cu 0,5 % pentru fiecare lună, respectiv 6% pentru fiecare an de căsătorie în minus".Singurele dispoziţii care, eventual îi sunt aplicabile reclamantei, în măsura în care îndeplineşte condiţiile cerute de lege, sunt cele ale art. 87, 88 din Legea 263/2010, potrivit cărora: " Soţul supravieţuitor care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 85 şi la art. 86 alin. (1) beneficiază de pensie urmaş pe o perioadă de 6 luni de la data decesului, dacă în această perioadă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau dacă acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut, prevăzut la art. 33 alin. (5)." şi " Soţul supravieţuitor care are în îngrijire, la data decesului susţinătorului, unul sau mai mulţi copii în vârstă de până la 7 ani, beneficiază de pensie de urmaş până la data împlinirii de către ultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau dacă acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut, prevăzut la art. 33 alin. (5)".

Temeiul de drept îl stabileşte ca fiind dispoziţiile art. 205-208 şi 413 Cod Procedură Civilă.Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele: Reclamanta GM a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la acordarea pensiei de urmaş.Aşa cum rezultă din înscrisurile ataşate la dosar, se constată că reclamanta s-a adresat direct instanţei cu cerere prin care să fie obligată CJP Dolj să îi emită o decizie referitoare la acordarea pensiei de urmaş, fără ca în prealabil să se fi adresat CJP Dolj.Într-adevăr, după promovarea acţiunii, reclamanta a înaintat pârâtei o cerere prin care solicita să i se elibereze adeverinţă din care să rezulte că nu beneficiază de pensie de urmaş, dar în niciun caz nu a solicitat CJP Dolj, acordarea bensiei de urmaş.Potrivit art. 74 din Normele de aplicare a Lg nr. 263/2010: "(1)Cererea de pensionare, însoţită de actele doveditoare, se depune la casa de pensii competentă teritorial în funcţie de domiciliul solicitantului, începând cu data îndeplinirii condiţiilor de pensionare.(2)Solicitantul poate fi persoana îndreptăţită, tutorele acesteia, curatorul acesteia, persoana căreia i s-a încredinţat sau i s-a dat în plasament copilul minor, precum şi mandatarul, desemnat prin procură specială, în situaţia în care este mandatat şi să încaseze drepturile de pensie.Art. 75 din aceleaşi norme, prevăd: "Admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii, respectiv de casa de pensii sectorială, în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii la instituţia competentă. Decizia casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale se comunică persoanei care a solicitat pensionarea, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în termen de 5 zile de la data emiterii."Potrivit art. 149 alin. 1 Lg nr. 263/2010 „deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii şi de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestaţii, respectiv la comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii.Se are în vedere că prin art. 149 din Legea nr. 263/2010 s-a instituit o procedură administrativă prealabilă obligatorie pentru contestarea deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii şi de casele de pensii sectoriale, acestea putând fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestaţii. La rândul lor, hotărârile Comisiei Centrale de Contestaţii, pot fi atacate la instanţa judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare în conformitate cu art. 151 din Legea nr. 263/2010. Hotararile prevazute la art. 150 alin. (3) c din Legea nr. 263/2010 care nu au fost atacate la instantele judecătorești in termenul prevazut la alin. (2) sunt definitive.Prin urmare se constată că reclamanta nu a parcurs procedura prevăzută de dispoziţiile legale,ci s-a adresat direct instanţei, astfel încât excepţia de inadmisibilitate este întemeiată  şi va fi admisă, cu consecinţa respingerii acţiunii. Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea şi considerentele acesteia.