Contestatie decizie de concediere.Încetarea contractului individual de muncă ca urmare a desfiinţării postului.Conditia ca desfiintarea postului să fie reală, efectivă și serioasă

Dosar nr. 12575/63/2015 R O M Â N I A TRIBUNALUL DOLJ SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE SENTINŢA  Nr. 3014/2016 Şedinţa publică de la 21 Octombrie 2016 Asupra cauzei de față ;La data de 24.12.2015, contestator VMC în contradictoriu cu intimat Banca... SA a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei de concediere nr.1752/23.11.2015, repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de concediere, adică a reîncadrării pe postul deținut anterior încetării contractului individual de muncă de Coordonator Departamentul Dezvoltare Afaceri Imobiliare, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri egale cu salariile de care ar fi beneficiat de la data de 24.12.2015 până la data reintegrării efective, indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, inclusiv plata asigurărilor sociale pe perioada menționată, obligarea pârâtei la plata unor daune morale în cuantum de 20.000 lei reprezentând prejudiciul moral suferit ca urmare a concedierii, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu prezentul proces.In fapt, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei cu contract individual de muncă nr 172/12.03.2009 pe o durată nedeterminată, iar ulterior, printr-o succesiune de acte adiționale, ca urmare a realizărilor și obiectivelor realizate a promovat din funcția inițială de consilier client retail în cea de specialist operațiuni retail potrivit actului adițional nr 2/09.05.2011, pentru ca ulterior prin actul adițional nr. 4/25.06.2012 să ocupe funcția de manager vânzări și apoi funcția de manager dezvoltare afaceri imobiliare potrivit actului adițional nr 7/30.05.2013, funcție ce a fost cumulată începând cu octombrie 2014 cu funcția de coordonator din cadrul echipei dezvoltare afaceri imobiliare.Decizia de concediere pe care a contestat-o este nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente :

Având în vedere disp. art 76 Codul Muncii, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu : motivele concedierii, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de priorități( la concedieri colective) şi lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant; Raportat la dispozițiile art 78 din Codul muncii, decizia de concediere este nelegală deoarece a fost dispusă cu nerespectarea procedurilor prevăzute de lege, aspect ce conduce la nulitatea absolută a acestei decizii.A mai arătat căci cauza nu este reală deoarece disimulează realitatea şi conduce la o concediere nereală și nu este serioasă deoarece nevoia unității au determinat păstrarea unui număr de 6 posturi.Un alt motiv de nulitate a acestei decizii îl reprezintă durata preavizului, chiar dacă el este specificat de 20 de zile, dar nu este prevăzută data de la care începe să curgă și data când expiră.Disp. art 76 Codul muncii, prevede că decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu şi lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, aspect care odată neîndeplinit conduce la nulitatea absolută a deciziei de concediere în condițiile art 78 Codul muncii.A arătat și faptul că oferta unității înregistrată cu nr.18937/19.11.2015 adresată lui pentru postul de consilier client retail nu este o ofertă corespunzătoare pentru postul desființat deoarece este net inferior postului pe care l-a ocupat.Nu au fost avute în vedere nici criteriile de evaluare a performantelor și nici ordinea de priorități deoarece în notificarea nr 10779/26.06.2015 se face referire la faptul că a fost vorba de o concediere colectivă, caz în care trebuia să fie avute în vedere aceste criterii deoarece a realizat și îndeplinit în mod corespunzător indicatorii de performanta.Învederează că a depus o cerere către pârâtă cu nr 12372/12.08.2015 prin care a solicitat în luna august 2015 organizarea concurs sau ofertă directă așa cum i se precizase anterior de bancă pentru postul de coordonator Dezvoltare Afaceri Imobiliare, iar prin răspunsul cu nr. 13294/14.08.2015 i s-a răspuns că acest post a fost deja ocupat de către o altă persoană, aspect ce s-a derulat în bancă în mod contrar legii deoarece îl ocupa prin cumul de funcții și era vacant la momentul începerii procedurilor de concediere, aspecte ce îi acordau prioritate la ocuparea postului vacant în condițiile problematicii unei concedieri, fiind încălcate dispozițiile art 5,8,17 şi 76 și 78 Codul muncii prin recrutarea directă a unei alte persoane în mod nelegal, motiv pentru care solicită reîncadrarea sa pe acest post de coordonator dezvoltare afaceri imobiliare având în vedere vacantarea acestuia în perioada prealabilă concedierii cea ce interzicea ocuparea acestui post și angajarea altei persoane fără concurs.Solicită în temeiul art 253 Codul muncii obligarea pârâtei la plata prejudiciului moral în sumă de 20.000 lei ca și reparație echitabilă constând în faptul că prin încetarea contractului de muncă în mod nelegal îi este afectat pe viitor dreptul la muncă la vârsta de 30 de ani, limitându-se opțiunile și posibilitățile de angajare în anumite locuri de muncă, iar desfășurarea unei vieți normale de familie îi este perturbată prin pierderea locului de muncă în mod neîntemeiat și nelegal.Faptul concedierii pe nedrept ce a condus la pierderea locului de muncă, i-a adus o serie de inconveniente sociale și psihice ce îi afectează dreptul la o viață normală, fiind lipsită în prezent de orice mijloc de existență, fapt care l-a afectat psihic.A solicitat proba cu înscrisuri.A depus la dosar în copie : decizia de concediere, oferta directă, notificarea, contractul individual de muncă, acte adiționale la contractul de muncă, organigrama, cererea prin care a solicitat scoaterea postului la concurs, răspunsul pârâtei referitor la acest post vacant, fișa postului, atribuțiile principale specifice unităților teritoriale ale Băncii...La data de 08.02.2016, pârâta Banca... SA București a depus la dosar întimpinare, prin care a solicitat respingerea contestației formulate pentru următoarele considerente :A arătat că în decizia contestată se arată în mod clar faptul că reorganizarea activității unității a impus necesitatea desființării anumitor posturi( printre care se numără și postul deținut de reclamant) și că această suprimare din structura sa a necesitat concedierea individuală, în acest sens apreciază că cerința impusă de legiuitor prin disp. art.76 alin 1 lit a, a fost îndeplinită.A învederat și faptul că Hotărârea Comitetului executiv nu are nici o legătură cu persoana contestatorului, iar prin decizia de concediere a fost pusă în executare această hotărâre, cu caracter obligatoriu în temeiul actelor constitutive ale Banca... SA și al legii nr 31/1990. Prin această hotărâre nu se disimulează un alt temei(cum ar fi intenția de a-l concedia cu orice preț pe contestator.In concluzie a menționat faptul că, sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art 65 alin 2 din Codul Muncii, în sensul că, concedierea a fost efectivă, posturile fiind desființate din Statutul băncii, cât și faptul că, aceasta a fost reală şi serioasă, ca urmare a nedisimulării actului coroborat cu adoptarea unor soluții manageriale necesare eficientizării activității organizației.A solicitat proba cu înscrisuri și orice altă probă a cărei utilitate va reieși din dezbateri.

În cauză, instanţa a administrat prob acu înscrisuri.Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:Contestatorul a fost angajatul intimatei, conform contractului individual de muncă nr. 172/12.03.2009, inițial în funcția de consilier client retail iar ulterior, potrivit actului adițional nr. 7/30.05. 2013, în funcția de manager dezvoltare afaceri imobiliare.Prin Decizia nr. 1752 din 2311.2015, intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul dispozițiilor art. 65 alin 1 din L 53/2003, republicată.Prin contestația adresată instanței de judecată, contestatorul a invocat nulitatea deciziei de concediere pentru nerespectarea dispozițiilor art. 76 din Codul Muncii, în sensul că în cuprinsul acesteia nu sunt mențiuni referitoare la motivele concedierii, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de priorități (la concedieri colective) și lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant.În ceea ce privește motivul de nulitate referitor la neindicarea motivelor care au determinat concedierea, tribunalul reține că acesta nu subzistă.Astfel, în decizia de concediere este menționat în mod expres că a încetat contractul de muncă al contestatorului ca urmare a transferului activității de la Biroul Parteneri și din Rețeaua de unități teritoriale de la Managerii Dezvoltare Afaceri Imobiliare care are ca motive optimizarea activităților de gestionare a acordării creditelor prin parteneri în scopul reducerii riscului operațional, identificat prin deficiențele constatate în urma misiunilor de audit BCR și creșterii eficienței activității, făcându-se referire la Nota DRU nr. 9333 din 29.05.2015 aprobată de Comitetul Executiv și fiind menționat expres temeiul de drept, respectiv art.65 alin.1 Codul Muncii care reglementează desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariaţi.Prin al doilea motiv de nelegalitate invocat se critică nerespectarea condiției referitoare la durata preavizului motivat de împrejurarea că, deși în cuprinsul deciziei a fost menționat termenul de 20 de zile totuși, nu e menționată data de la care începe să curgă și dat acând expiră acest termen.Observând decizia contestată, tribunalul reține că la pct. 6 din aceasta a fost menționat faptul că salariatul beneficiază de un termen de 20 de zile care începe să curgă de la data comunicării deciziei de concediere, astfel că nici acest motiv de nulitate nu poate fi primit.Nici motivul de nulitate constând în faptul că decizia nu cuprinde lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant în condițiile dispoziţiilor art.64 Codul Muncii nu subzistă. Este adevărat că potrivit art.76 Codul Muncii decizia de concediere trebuie să conţină în mod obligatoriu elementele prevăzute expres de la literele a şi b, respectiv lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenele în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, însă dispoziţiile art. 64 alin.1 lit. d din codul Muncii nu se aplică în situaţia în care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, în temeiul art.65 din Codul Muncii, dispoziţiile art.64 C.M reglementând obligaţia oferirii unui loc de muncă vacant corespunzător numai în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c şi d, precum şi în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art.56 alin 1 lit. e CM, aşa cum s-a statuat prin Decizia nr.6/2011 pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii pronunţat de ICSJ .

Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art. 74 lit. d din Codul Muncii nu se aplică în situația în care concedierea s-a dispus pentru motive ce țin de persoana salariatului în temeiul art. 65 din Codul Muncii.Așadar, în cauză, intimata nu era obligată să ofere contestatorului un alt loc de muncă în unitate.În ceea ce privește neindicarea în decizia de concediere a criteriilor de stabilire a ordinii de priorități, tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor art. 76 litera c din Codul Muncii, această obligație subzistă în cazul concedierilor colective.Or, în cauză, deși la data de 26.06.2015 a existat intenția unei concedieri colective (potrivit notificării nr. 10779/2015, fila 13 din dosar), ulterior, ca urmare a măsurilor luate, nu s-a mai ajuns la o astfel de măsură.Pe de altă parte, în cuprinsul deciziei de concediere (art. 5) se regăsesc mențiuni exprese referitoare atât la criteriile legale de selecție cât și la criteriile aplicabile la nivelul angajatorului prevăzute în reglementarea internă. Cu toate acestea, în cauză, aceste criterii nu și-au găsit aplicabilitatea, fiind desființate toate posturile din cadrul unităților teritoriale.Un alt motiv de nulitate invocat de contestator vizează faptul că desființarea postului nu a fost reală, efectivă și serioasă atâta timp cât au fost menținute 6 posturi din cele 13 desființate.

În conformitate cu prevederile art. 65 alin 1 din Codul Muncii, cauza concedierii trebuie să o constituie desființarea locului de muncă determinată de dificultățile economice prin care trece angajatorul, de transformările tehnologice sau de reorganizarea activității acestuia, desființare ce trebuie să fie efectivă, reală și serioasă (art. 65 alin 2 din Codul Muncii).

Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când acesta este suprimat din structura funcțional – organizatorică a angajatorului, evidențiată în statul de funcții și organigramă și implică cu necesitate caracterul definitiv al suprimării. Are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.Comparând statele de funcții ale Liniei Funcționale Retail &Private Banking înainte și după data concedierii, tribunalul constată că desființarea postului contestatorului a fost efectivă, postul acestuia nemairegăsindu-se în statul de funcții din data de 24.11.2015. Totodată, din Nota de fundamentare din iulie 2015 și Anexa la Nota nr. 52004010 -31/21.01. 2013, se poate observa că decizia de reorganizare a Liniei Funcționale Retail &Private Banking a avut la bază principalul scop, construirea capacității de a susține strategia de dezvoltare retail pe termen mediu și lung și îmbunătățirea capabilitățior comerciale.Prin urmare, cauza desființării locului de muncă al contestatorului are caracter obiectiv, neavând nici o legătură cu persoana contestatorului, singurele motive avute în vedere fiind atât de natură economică cât și de natură funcțională, în scopul eliminării unor deficiențe constatate în urma unor misiuni de audit BCR, detaliate în nota de fundamentare.

Din analiza efectuată în vederea reorganizării Liniei Funcționale Retail &Banking a rezultat în mod clar că desființarea posturilor de Manager Dezvoltare Afaceri Imobiliare din Echipa Dezvoltare Afaceri Imobiliare și transferarea activității în cadrul departamentului Parteneri Externi, cu 6 posturi care pot fi utilizate conform necesităților de business la nivelul Rețelei de unități teritoriale retail, conduce la creșterea eficienței activității.Potrivit celor arătate, tribunalul constată că desființarea locului de muncă al contestatorului a fost efectivă, reală și serioasă, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 65 alin 2 din Codul Muncii.Distinct de cele arătate, tribunalul reține că intimata, încă din data de 31.07.2015, a informat contestatorul că se prezenta la selecția organizată pentru cele 3 posturi de Specialist Credite Parteneri și 1 post de Specialist Credite Parteneri Senior din cadrul Direcției Rețeaua Distribuție Retail, Departament Parteneri Experti, Birou Credite și Suport Parteneri, Echipa Credite Parteneri, posturi adresate exclusiv titularilor de posturi de Manager Dezvoltare Afaceri Imobiliare (însă contestatorul nu a înțeles să participe la această selecție).Ulterior, a fost informat că urmează să se organizeze o selecție pentru 3 posturi de Key Account Manager și 1 post de Key Account Manager Senior din cadrul Direcției Rețea Distribuție Reatail, Departament Parteneri Externi, Birou Credite și Suport Parteneri, Echipa Management Portofoliu Parteneri Externi, posturi adresate, din nou, exclusiv titularilor posturilor de Manager Dezvolatare Afaceri Imobiliare care nu au participat la selecția pentru posturile menționate în paragraful anterior dar și salariaților din Biroul management Parteneri (selecție la care contestatorul, din nou, a înțeles să nu participe).Cum în Nota de reorganizare se preciza că Managerii Dezvoltare Afaceri Imobiliare care nu sunt selectați pentru posturile din Centrală vor primi ofertă directă pe posturi de Consilier Client Retail, având în vedere căci contestatorul nu a participat la nicio selecție de ocupare a posturilor existente la nivelul Centralei, intimata i-a oferit contestatorului un post de consilier client retail la nivelul Banca... Sucursala Județeană Dolj (durata contractului fiind nedeterrminată și cu menținere salarială, potrivit ofertei nr. 18937/19.11. 2015, fila 145, vol. I).Instanța nu poate primi apărarea contestatorului în sensul că această ofertă nu a fost serioasă deoarece postul de consilier client retail ofertat nu se regăsește în statul de funcții de după data concedierii, întrucât, potrivit Notei nr. 9 333/29.05.2015, intimata avea obligația înființării a 6 posturi de consilier retail în reteaua retail, în funcție de necesitățile de business.Așadar, acceptarea de către contestator a funcției de consilier retail s-ar fi materializat prin încheierea unui act adițional la contractul individual de muncă al acestuia, fiind menționată această funcție și în statul de funcții al unității bancare.Din cele arătate, tribunalul reține căci contestatorul a refuzat toate ofertele comunicate de către intimată.

Referitor la susținerea contestatorului că intimata era obligată să scoată la concurs postul de Coordonator Dezvoltare Afaceri Imobiliare pe care acesta îl ocupa prin cumul de funcții, instanța reține că, din actele dosarului, nu rezultă un cumul de funcții. Astfel, din actul adițional nr. 7 la contractul individual de muncă rezultă că funcția deținută de contestator la data concedierii era de Manager dezvoltare afaceri imobiliare. Fișa postului contestatorului este pentru aceeași funcție, din cuprinsul acesteia nerezultând un cumul de funcții, mențiunea referitoare la faptul că înlocuiește Coordonatorul neputând duce la concluzia unui cumul de funcții, atribuțiile descrise în aceasta fiind ale unui manager dezvoltare. De altfel, contestatorul susține existența unui cumul de funcții din luna octombrie 2014 în timp ce fișa postului la care face trimitere a fost încheiată în luna iunie 2013.Nu în ultimul rând, postul de Coordonator a fost ocupat anterior concedierii contestatorului, prin mișcare internă, în conformitate cu Politica de Recrutare și Selecție , pct. 2.2.2 Mișcare Internă (fila 19 și 103-106, vol. II).În contestația formulată, contestatorul a mai invocat nerespectarea de către intimată a clauzelor prevăzute la pct. M din contractul individual de muncă. Însă, din analiza acestei clauze, se poate observa căci contestatorul avea dreptul să beneficieze de posibilitatea ocupării unui loc de muncă compatibil cu pregătirea profesională în cazul concedierii ca urmare a admiterii cererii de reintegrare a salariatului concediat nelegal, pentru inaptitudine fizică/ psihică.Referitor la această critică, instanța arată căci contestatorul nu a fost concediat ca urmare a reintegrării unui alt salariat concediat nelegal iar pe de altă parte, din cele expuse anterior se poate observa că acesta  a beneficiat de posibilitatea ocupării mai multor locuri de muncă.Potrivit considerentelor de fapt și de drept expuse, tribunalul reține că decizia de concediere este legală și temeinică, astfel căci contestația formulată împotriva acesteia urmează a fi respinsă la neîntemeiată.Totodată, reținând caracterul legal al deciziei de concediere, urmează a se respinge și cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata prejudiciului moral despre care s-a arătat că i-a fost creat tocmai ca urmare a concedierii nelegale îndreptate împotriva sa.Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.

Domenii speta

Spete similare