Timbru de mediu

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2016:185.002947

Dosar nr. 3818/63/2016

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Sentinţa  Nr. 2947/2016

Şedinţa publică de la 19 Octombrie 2016

Instanţa constituită  din:

PREŞEDINTE Alina Mihaela Marinescu

Grefier Ana Firescu

Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamantul IONESCU TUDOR în contradictoriu cu pârâţii  ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE DOLJ şi ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns reclamantul , lipsind pârâţii.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Reclamantul învederează că nu a cumpărat  autoturismul din UE, acesta fiind pentru prima data înmatriculat în România.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi constatându-se  dosarul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pe fond.

Reclamantul solicită admiterea acțiunii aşa cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată.

INSTANŢA

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 22 aprilie 2016, sub nr. 3818/63/2016, reclamantul Ionescu Tudor, a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei Administrația Judeteana a Finanțelor Publice Dolj prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, pentru ca prin hotărâre judecătorească fie obligată la anularea actului administrativ Decizia de calcul nr. 41960/16.03.2015, restituirea sumei de 6.058,00 lei, sumă înscrise în actul administrativ contestat achitată potrivit chitanței seria TS291 nr. 20100045124 din data de 18.03.2015, plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei şi până la momentul restituirii ei precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată (onorariu avocat, taxa de timbru).

Luând în considerare caracterul litigiului dedus judecăţii şi anume contencios administrativ, a îndeplinit obligaţia prealabilă potrivit Legii 554/2004 prin depunerea plângerii prealabile cu nr. DJ89498/09.12.2015 către Administraţia Judeţeană Finanţelor Publice Dolj. Prin plângerea prealabilă am solicitat restituirea sumei calculate ca fiind timbru de mediu.

Prin răspunsul la plângerea prealabilă, pârâta Administraţia Judeţeană Finanţelor Publice Dolj, a respins cererea mea de restituire a sumei de 6.058,00 lei plătite ca timbru de mediu.

In fapt, a fost obligat la plata timbrului de mediu în valoare de 6.058,00 lei către Administraţia Judeţeană Finanţelor Publice Dolj, pentru un autoturism marca HYUNDAY SONATA, Categorie auto Ml, Norme poluare E4, Serie sasiu KMHEU41CP5A132145, Număr omologare AAHYNF1211U25E4, Număr identificare KMHEU41CP5A132145, An fabricaţie 2005, Serie carte auto E-721376, Data primei înmatriculări 03.11.2005, conform OUG 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule. 

A achiziţionat autovehiculul la data de 28.02.2015, de la vânzătorul PFA POPA P. LI VIU, conform facturii seria FP nr. 077/28.02.2015, autoturism ce era înmatriculat în România, având numărul de înmatriculare CJ.14. ELD .

Pe fondul cauzei, solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată, obligarea pârâtei la anularea deciziei de calcul şi restituirea sumei înscrise în actul administrativ contestat plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei şi până Ia momentul restituirii ei.

 Prin stabilirea acestei taxe pe poluare, legea încalcă dreptul de proprietate, apărat atat de Constituţia României, cât şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Dreptul de proprietate, cel mai complet drept real, întruneşte în mâinile titularului toate atributele care, conform legii, îl compun, respectiv, dreptul de folosinţă, dreptul de a culege fructele şi dreptul de dispoziţie, iar prin faptul că se impune o taxă care este foarte mare, a fost pus în situaţia să nu poată vinde ulterior autoturismul achiziţionat şi dispune de acesta potrivit atributelor conferite.

Potrivit art. 555 dreptul de proprietate privată este definit ca fiind dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege. Prin stabilirea acestei taxe autoturismul este scos din circuitul civil, în mod indirect, având în vedere ca proprietarul nu va mai fi capabil sa vândă, stabilindu-se o sumă foarte mare reprezentând timbru de mediu. Limitele stabilite dreptului de propritate nu înseamnă că pot să scoată un bun din circuitul civil fără a exista un motiv bine întemeiat, iar poluare nu poate duce la scoaterea unui autovehicul din circuitul civil, ducându-se pe această cale la statistica economică, astfel nerealizandu-se interesele de ordin economic atat la nivel particular, dar si la nivel naţional. Prin stabilirea unei taxe atât de mari pentru maşinile vechi se realizează o discriminare între proprietari de maşini şi societăţile comerciale care se ocupă de comercializarea maşinilor noi.

Circuitul civil este liber, iar prin stabilirea acestei limite se încalcă şi principiul liberei circulaţii a mărfurilor, art. 34-36 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Articolul 36 TFUE enumeră elementele care pot fi utilizate de statele membre pentru a justifica măsurile naţionale care obstrucţionează comerţul transfrontalier: „Dispoziţiile articolelor 34 şi 35 se opun interdicţiilor sau restricţiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de siguranţă publică, de protecţie a sănătăţii şi a vieţii persoanelor şi a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu naţional cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecţie a proprietăţii industriale şi comerciale.”

Jurisprudenţa Curţii prevede şi existenţa aşa-numitelor cerinţe imperative (precum cele privind protecţia mediului) pe care statele membre le pot utiliza pentru a justifica măsuri naţionale. Curtea de Justiţie interpretează în mod restrictiv lista de derogări prevăzută la articolul 36 TFUE, toate acestea referindu-se la interese neeconomice. în plus, orice măsură trebuie să respecte principiul proporţionalităţii. Sarcina probei pentru justificarea măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 36 TFUE revine statului membru dar, atunci când un stat membru oferă o justificare convingătoare, Comisia este cea care trebuie să demonstreze că măsurile adoptate nu sunt adecvate în acel caz specific. Iar avand in vedere ca măsură luata de către Guvern prin aplicarea acestor norme încalcă principiul proporţionalitatii , încălcând dispoziţiile normelor comunitare.

Având în vedere ca OUG 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule, a fost promulgată şi produce efecte directe, raportat la Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Constituţia României, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului si Libertăţilor Fundamentale, Legislaţia UE se pot constata următoarele : OUG 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicole, încalcă principiul poluatorul plăteşte. nu se poate aplica în forma promulgată fiind discriminatorie, abuzivă şi confuză.

OUG 9/2013 este în totală contradicţie cu legislaţia UE, dar şi cu legislaţia naţională în vigoare. Art. 4 din OUG 9/2013 prevede: „ Obligaţia de plată a timbrului intervine o singură dată şi anume:

-cu ocazia înscrierii în evidenţele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România şi atribuirea unui certificat de înmatriculare şi a numărului de înmatriculare;

-la reintroducerea în parcul auto naţional a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto naţional, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;

-cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat şi pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;

-cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situaţia autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanţe restituirea sau înmatricularea tară plata taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.”

Consecinţele Hotărârii C.J.U.E. Manea, C-76/14

Prin Hotărârea C.J.U.E. Manea, C-76/14, s-a stabilit că există discriminare între regimul aplicabil, din perspectiva plăţii taxei pentru înmatriculare, autovehiculului importat dintr-un stat membru U.E., înmatriculat în România în perioada 1 ianuarie 2007 - 1 ianuarie 2013 - cu plata unei taxe nelegale, prin raportare la dreptul uniunii europene, iar, apoi, scutit de plata taxei, la o nouă înmatriculare, ca urmare a înstrăinării pe teritoriul naţional şi autovehiculele înmatriculate în anul 2014.

Din interpretarea §47 (în această privinţă, trebuie arătat, astfel cum o face avocatul general la punctul 28 din concluzii, că scutirea de o nouă taxă a autovehiculelor rulate care au fost supuse taxei în vigoare anterior, declarată ulterior incompatibilă cu dreptul Uniunii, nu poate înlocui restituirea cu dobândă a acestei taxe) şi §50 (Or, întrucât valoarea taxei percepute cu ocazia înmatriculării autovehiculelor rulate naţionale trebuie, în speţă, să fie restituită cu dobândă, astfel încât să fie restabilită situaţia existentă anterior perceperii sumei menţionate, aceasta trebuie considerată, astfel cum a subliniat avocatul general la punctul 29 din concluzii, ca nemaifiind încorporată în valoarea de piaţă a acestor autovehicule.

În consecinţă, valoarea reziduală a taxei respective, care se regăseşte în valoarea autovehiculelor rulate naţionale înmatriculate între 1 ianuarie 2007 şi 1 ianuarie 2013, este egală cu zero şi este, aşadar, în mod necesar inferioară taxei de înmatriculare aplicate unui autovehicul rulat importat de acelaşi tip, având aceleaşi caracteristici şi aceeaşi uzură.

Astfel cum reiese din jurisprudenţa citată anterior, o asemenea situaţie este incompatibilă cu articolul 110 TFUE şi prin Hotărârea Manea, C-76/14, rezultă că taxele plătite pentru înmatricularea autovehiculelor în perioada 1 ianuarie 2007 - 1 ianuarie 2013 (deci, inclusiv sub incidenţa Legii nr. 9/2012) se impune a fi restituite, nefiind compatibile cu art. 110 TFUE. Dacă în perioada de referinţă anterior menţionată a fost importat un autovehicul dintr-un stat membru U.E., pentru a cărui înmatriculare în România s-a plătit o taxă, deşi aceasta contravenea art. 110 TFUE, acel autovehicul a devenit bun naţional şi prin urmare, o înmatriculare ulterioară ca efect al înstrăinării autovehiculului pe teritorial naţional este scutită de plata taxei. într-un asemenea context, apare discriminarea între regimul aplicabil, din perspectiva plăţii taxei pentru înmatriculare, acestui autovehicul (importat dintr- un stat membru U.E., înmatriculat în România în perioada 1 ianuarie 2007 - 1 ianuarie 2013, cu plata unei taxe nelegale, prin raportare la dreptul uniunii europene, iar, apoi, scutit de plata taxei, la o nouă înmatriculare, ca urmare a înstrăinării pe teritoriul naţional) şi autovehiculele înmatriculate în anul 2014.

Prin urmare, se află din nou într-o situaţie asemănătoare cu cea generată de prevederile OUG 50/2008 republicată, Legii 9/2012, specificul situației din speţă fiind determinat de neconcordanţa între prevederea interna şi cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută de jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie de la Luxemburg în competenţa instanţei interne, care poate lăsa neaplicată norma interna dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului calificat, se constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.

Astfel, argumentele instanţei europene nu ţin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea timbrului de mediu, pe care le declară corespunzătoare şi conforme dreptului comunitar (paragraf 47 din Cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.

Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei si de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării şi punerii în circulaţie în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art. 110 TFUE.

De asemenea, însuşi art. 4 din OUG 9/2013, instituie regului de la abaterea ordinii publice prin perceperea acestei taxe pentru categoriile de autovehicule prevăzute la lit. c si d. Odată o taxa plătită, odată dată o sentinţă prin care se arată faptul că aceasta a fost nelegal percepută, fapt atestat de o sentinţa civila, nu se mai poate solicita încă odată plata.

Potrivit unei jurisprudente constante, interdicţia prevăzută de art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naţionale. Acest lucru rezultă din interpretarea art. 4 lit. a din OUG9/2013.

În concluzie, considerând faptul că a demonstrat ca taxa a fost în mod nelegal pretinsă de organele fiscale, solicită admiterea acţiunii  raportat la cerinţele art. 1 al. 1,2 si art. 8 al. 1 din legea nr. 554/2004 republicată, raportat la art. 148 al. 2 din Constituie si art. 36 şi 110 din TFUE şi să dispuneţi prin hotărârea ce se va pronunţa anularea actului administrativ reprezentat de Decizia de calcul nr. 41960/16.03.2015, precum şi restituirea sumei de 6.058,00 lei, sumă înscrisă în actul administrativ contestat achitată potrivit chitanţei seria TS291nr. 20100045124/18.03.2015, plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei şi până la momentul restituirii ei.

Sub aspectul probatoriului solicită încuviințarea  probei cu înscrisuri.

Solicită judecarea cauzei şi în lipsă, făcând aplicarea art. 223 Cod Proc. Civ.

Anexează dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 50 lei, conform chitanţeiAnexează la prezenta în copie conform cu originalul următoarele înscrisuri: copie carte identitate reclamant; decizia de calcul nr. 41960/16.03.2015 privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu; chitanţa seriaTS291 nr. 20100045124/18.03.2015 privind achitarea timbrului de mediu; plângerea prealabilă cu nr. DJ89498/09.12.2015; răspunsul la plângerea prealabilă;factura seria FP nr. 077/28.02.2015 şi chitanţa privind dovada plăţii autovehiculului; carte de identitate autovehicul; certificat de înmatriculare autovehicul.

La data de 04.05.2016, reclamantul, în temeiul art. 204 Cod Proc. Civ., a depus cerere de modificare/ precizare a cererii de chemare în judecată introductive în sensul că înţelege să solicite:

-Introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Administraţiei Fondului pentru Mediu, cu sediul în Bucureşti, B-dul Spaiul Independenţei, nr.294, corp A, sector 6;

Invocă  dispozițiile art. 204 Cod Proc. Civ.

Pârâta Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Craiova în numele Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Dolj, prin reprezentantul său legal, Silviu Mircea Pîrvuleţu, Director General, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Conform facturii fiscale depuse, reclamantul a achiziţionat un autoturism marca HYUNDAY SONATA, număr identificare KMHEU41CP5A132145, înmatriculat pentru prima dată în România în data de 03.11.2005, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să achite timbrul de mediu în cuantum de 6058 lei, aşa cum rezultă din chitanţa seria TS291 nr. 20100045124/18.03.2015.

Reclamantul a solicitat pârâtei AJFP Dolj restituirea timbrului de mediu şi a dobânzii fiscale de la data plăţii taxei până la data restituirii efective, însă pârâta a respins cererea.

Art. 4 OUG nr. 9/2013 prevede că: "Obligaţia de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel: a)cu ocazia înscrierii în evidenţele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România şi atribuirea unui certificat de înmatriculare şi a numărului de înmatriculare; b)la reintroducerea în parcul auto naţional a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto naţional, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;c)cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat şi pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; d)cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situaţia autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanţe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. e)cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situaţia autovehiculelor pentru care s-a emis decizie de restituire a taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în conformitate cu prevederile art. 12."

 Potrivit art. 110 TFUE. „ Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare. De asemenea nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producţie.”

Dispoziţiile comunitare citate anterior, urmărind să elimine restricţiile de orice natură în calea liberei circulaţii a mărfurilor în spaţiul comunitar, interzic discriminarea fiscală între produsele importate şi cele provenind de pe piaţa internă şi care sunt de natură similară, precum şi regimurile de protecţie împotriva produselor concurente, ca parte constitutivă dintr-un sistem general de impozite percepute în cazul produselor importate şi a celor care provin de pe piaţa internă.

Art. 110 TFUE - deşi interzice impozitarea discriminatorie şi protectivă pentru produsele naţionale -, nu afectează însă suveranitatea fiscală a statelor membre. Din moment ce nu există măsuri de armonizare în domeniu, statele membre rămân libere să-şi organizeze sistemele fiscale aşa cum consideră potrivit şi să stabilească nivelul dorit al cotelor de impozitare – indiferent cât de ridicat ar fi şi fără a exista posibilitatea ca persoana interesată să se prevaleze de faptul că într-un alt stat membru al Uniunii Europene o taxă similară are un nivel mai scăzut - cu singura condiţie de a nu genera discriminarea produselor provenind din alte state membre. Dispoziţiile art. 110 din TFUE suplimentând dispoziţiile referitoare la abolirea taxelor vamale şi a măsurilor cu efect echivalent - conţinute în art. 28 şi 30 din Tratat -, caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenţei între produsele care se află deja pe piaţa naţională şi produsele importate.

În Cauza C-377/2010 Băilă contra României, CJUE a constatat că art. 110 TFUE nu este aplicabil decât mărfurilor importate din celelalte state membre şi, dacă este cazul, mărfurilor originare din state terţe care se află în liberă circulaţie în statele membre.

Or, în speţă - aşa cum rezultă din factura seria FP nr. 077/28.02.2015, şi certificatul de înmatriculare (eliberat de autorităţile române), al vehiculului marca HYUNDAI - în mod indiscutabil, autoturismul achiziţionat de reclamant nu fusese înmatriculat anterior într-un alt stat membru U.E – aspect pe care l-a recunoscut şi reclamantul în cuprinsul acţiunii - ci a fost prima oară înmatriculat în România.

Ca atare, fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranităţii fiscale a României, instanţa apreciază că, în cauză nu este aplicabil art. 110 TFUE şi nici hotărârile C.J.U.E. pronunţate în interpretarea art. 110 TFUE.

Pentru considerentele expuse anterior, acţiunea formulată apare ca fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul IONESCU TUDOR, cu domiciliul în mun. Craiova, str. Ştefan cel Mare nr. 71, judeţul Dolj,  în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE DOLJ, cu sediul în Craiova, str. Mitropolit Firmilian, nr. 2, judeţul Dolj şi ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în Bucureşti, str. Splaiul Independenţei, nr. 294, Corp A, sector 6, ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul Dolj.

Pronunţată în şedinţa publică de la 19 Octombrie 2016.

Preşedinte,

Alina Mihaela Marinescu

Grefier,

Ana Firescu

Red. 5 ex/17.11.2016

AMM/AF

Domenii speta

Spete similare