Drepturi băneşti

Cod operator 2443

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa Nr. 6/2017

Şedinţa publică de la 09 Ianuarie 2017

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol fiind judecarea acţiunii formulată de reclamantul C.D., în contradictoriu cu pârâtul O.S.E.G., având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile, reclamantul fiind reprezentat de avocat B.N.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Constatând cercetarea procesului încheiată a acordat cuvântul asupra dezbaterilor pe fondul cauzei.

Reclamantul C.D. a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, obligarea pârâtei la plata sporului de risc în procent de 25%, din salarul de bază, pentru perioada 14.03.2011-28.05.2013, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie de la data scadenţei şi până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată. A susţinut că Statutul personalului silvic a definit personalul silvic ca fiind format din personalul cu pregătire de specialitate atestată prin actul de absolvire a unei forme de învăţământ recunoscut în România şi care exercită efectiv profesiuni specifice activităţii în domeniul silviculturii, iar reclamantul a absolvit cursurile Facultăţii de Silvicultură din Braşov şi a desfăşurat activitatea de Şef de Ocol din cadrul O.E.G. pe toată perioada în care a fost angajat.

TRIBUNALUL

Prin acţiunea înregistrată pe rolul S.C.M.A.S.T.G., sub nr. ...... reclamantul C.D., în contradictoriu cu pârâtul O.S.E.G., a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce  va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la plata sporului de risc în procent de 25%  din salarul de bază, pentru perioada 14.03.2011-28.05.2013, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie de la data scadenţei şi până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a fost angajat al O.S.E.G., în funcţia de Şef de Ocol, până pe data de 28.05.2013, conform deciziei nr. ...., prin care s-a încetat contractul de muncă ca urmare a demisiei pusă de el.

După desfacerea contractului de muncă, reclamantul a formulat o notificare către O.S.E.G., înregistrată sub nr. ...., prin care a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 127 alin 5 din Codul Silvic (Lg. 46/2008), acordarea sporului de risc în procent de 25%, aplicat la salariul de bază, actualizat cu indicele de inflație până la data plăţii efective, pentru perioada 14.03.2011-28.05.2013.

Tot în notificarea formulată, a arătat reclamantul că de acest drept prevăzut de lege urmează şi el să beneficieze, începând cu luna aprilie 2008, având calitatea de „personal silvic”, în sensul Statutului Personalului Silvic, respectiv OUG 59/2000, aprobat prin Lg.427/2001 şi al Codului Silvic.

Prin răspunsul la notificare, O.S.E.G.menţionează că nu este ținut de obligaţia legală ori contractuală, de a-i achita contravaloarea sporului de risc prevăzut de art. 127 alin 1 din Codul Silvic, deoarece la data încheierii contractului individual de muncă, respectiv data de 01.07.2009 şi până în prezent normele, regulamentele, instrucțiunile şi ghidurile de bune practici, nu au fost elaborate.

Faţă de acest răspuns, consideră reclamantul că angajatorul trebuia să-i acorde acest spor odată ce el a fost stabilit prin lege, prin sintagma „beneficiază de un spor de risc de 25%” şi nu că poate beneficia de acest spor, pentru a da posibilitatea angajatorului de a-l aplica la salariu sau nu. Observând prevederile acestui articol se poate constata că, legiuitorul a stabilit atât persoanele care beneficiază de acest spor, cuantumul acestuia, precum şi baza la care se raportează. Astfel, legea face referire la întreg personalul silvic, fără nicio discuţie, la un cuantum fix de 25%, cuantum ce se aplică la salariu de bază

S-a învederat că art. 1 din O.U.G. 59/2000, privind Statutul Personalului Silvic, aprobată cu modificările şi completările aduse de Lg.427/2001, a definit personalul silvic ca fiind format din personalul cu pregătire de specialitate atestată prin actul de absolvire a unei forme de învăţământ recunoscut în România şi care exercită efectiv profesiuni specifice activităţii în domeniul silviculturii.

A susţinut reclamantul că în perioada în care a fost angajat al pârâtului a făcut parte din personalul silvic, aşa cum este definit prin lege, în sensul că a absolvit cursurile Facultăţii de Silvicultură din Braşov şi a desfăşurat activitatea de Şef de Ocol, din cadrul O.S.E.G. pe toată perioada în care a fost angajat.

Reclamantul a invocat, ca practică judiciară, sentinţa nr. ........ dată în dosarul nr. ............, de către T.V. menținută prin decizia Curţii de Apel Piteşti, nr. ...., sentinţa nr. ......., dată de C.A.B. şi sentinţa nr. ...., dată de către T.G. prin care au fost admise acţiunile prin care s-a cerut sporul de risc în cuantum de 25%.

În drept, reclamantul a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 127 alin. 5 din  Legea 46/2008.

În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri, certificate pentru conformitate cu originalul: notificarea nr. ...., răspunsul la notificare, sentinţa nr. ..., dată în dosarul nr. ..., de către T.V. – S.C.A.F., menținută prin decizia C. A.P.nr. ..., sentinţa nr. ...., dată de C.A.B. – S.C. C.A. şi  sentinţa nr. .... extras, dată de către T.G.- S.C.A.F.

Pârâtul O.S.E.G. a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată şi obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea prezentei cauze, potrivit dispoziţiilor art. 451 din Codul de procedură civilă.

A arătat pârâtul că, în opinia sa,  argumentele invocate de către reclamant nu pot fi primite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 127 alin. (5) din Codul silvic, invocat de către reclamant, personalul silvic din cadrul autorităților publice centrale care răspunde de silvicultură, al subunităților teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de rang superior beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază.

De asemenea, art. 122 alin. (1) din cadrul aceluiași act normativ precizează faptul că autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură urmează să elaboreze în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentului cod, normele, regulamentele, instrucțiunile şi ghidurile de bune practici şi le aprobă prin ordin al conducătorului acesteia, exercitând şi controlul modului de aplicare al acestora.

S-a arătat că din analiza dispoziţiilor anterior menţionate, reiese că în cazul sporului de risc, prevăzut de art. 127 alin. (5), acestea trebuie interpretate, în sensul că sporul de risc de 25%, se acordă doar în măsura în care personalul silvic şi implicit reclamantul îndeplineşte condiţiile prevăzute pentru acordarea acestui spor, respectiv a categoriilor de personal silvic cărora li se poate acorda acest spor, condiţii care nu au fost încă reglementate prin legi speciale, regulamente, statut etc.

A precizat pârâtul că nu au fost emise norme de aplicare a Legii 46/2008, aşa încât art. 127 nu poate fi interpretat în sensul acordării sporului de risc de 25%, în lipsa menționării categoriilor de personal silvic ce beneficiază de acest spor, a criteriilor în funcţie de care se acordă dar şi a condiţiilor ce trebuie îndeplinite de către anumite categorii de personal silvic pentru a putea să beneficieze de acest spor.

De asemenea, s-a învederat faptul că, potrivit art. 58 alin. (1) din OG 59/2000, personalului silvic i se aplică dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

A susţinut pârâtul că acordarea sporului de risc de 25%, în lipsa criteriilor, categoriilor de personal silvic dar şi a condiţiilor ce urmează a fi prevăzute în cadrul normelor de aplicare a Codului Silvic, conduce la nerespectarea dispoziţiilor Legii 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care prevede categorii de sporuri, valoarea limită admisă a sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, deosebit de periculoase, nedorite sau dificile.

S-a mai arătat că instituția pârâtă este organizată ca structură ce administrează un fond forestier proprietate privată. Raporturile de muncă desfăşurate între cele 2 părţi se desfăşoară în temeiul unui contract de muncă, în cadrul căruia nu se face referire la acordarea sporului de risc solicitat de către reclamant.

În drept au fost invocate prevederile art. 205 Cod procedură civilă, art.52 lit. b din Legea nr. 53/2003, O.G. 59/2000 şi Legea nr.188/1999.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către pârât şi admiterea cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată , la care a anexat următoarele înscrisuri: contractul individual de muncă, avizul nr....., privind numirea în funcţia şef de ocol, diploma de studii, autorizația de funcţionare  nr........, decizia de desfacere a contractului de muncă.

Prin sentinţa nr. ... din .... a fost admisă excepţia de necompetență  materială invocată din oficiu, declinată competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul C.D. în contradictoriu cu pârâtul O.S.E.G. în favoarea S.C.A.F. din cadrul  T.G.

Pe S.C.A.F. din cadrul T. G. cauza a fost înregistrată sub nr. .... cu prim termen de judecată la data de 23.02.2015 pentru când părţile au fost legal citate.

Prin sentința nr. 1031/16.09.2015 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. ....*, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul C.D., în contradictoriu cu pârâtul O.S.E.G..

Împotriva acestei hotărâri reclamantul C.D. a declarat recurs iar prin decizia nr. ... pronunţată de C.A.C.S.C.A.F în dosarul nr. .....a fost admis recursul declarat de recurentul reclamant C.D., s-a casat sentinţa şi a fost trimisă cauza spre competentă soluţionare la T.G.- S.C.M.A.S.

Cauza a fost înregistrată la T.G.-S.C.M.A.S. sub nr. .... cu prim termen de judecată la data de 31.10.2016 pentru când părţile au fost legal citate.

 La rejudecare, la solicitarea instanței de judecată, pârâtul a depus la dosar contractul individual de muncă al reclamantului și actele adiționale la acesta, decizia nr. .... de încetare a contractului individual de muncă al reclamantului, autorizația de funcționare a O.S.E.G. și statutul acestuia.

Analizând probatoriul administrat în cauză, Tribunalul constată că este neîntemeiată cererea reclamantului, pentru următoarele considerente:

Reclamantul C.D. a fost angajat al pârâtului O.S.E.G. în funcția de șef ocol până la data de 28 mai 2013, când contractul individual al acestuia a încetat prin decizia nr. ....., ca urmare a demisiei.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sporului de risc de 25% din salariul de bază pentru perioada 14.03.2011-28.05.2013, invocând prevederile art. 127 alin. 5 din Codul Silvic ce prevăd că personalul silvic din cadrul autorităților publice centrale care răspunde de silvicultură, al subunităților teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de rang superior beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază, spor care nu i-a fost acordat de către pârât.

La rândul său, pârâtul s-a apărat susținând că dispozițiile art. 127 alin. (5) din Codul silvic trebuie interpretate în sensul că sporul de risc de 25%,se acordă doar în măsura în care personalul silvic şi implicit reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute pentru acordarea acestui spor, respectiv a categoriilor de personal silvic cărora li se poate acorda acest spor, condiții care nu au fost încă reglementate prin legi speciale, regulamente, statut etc.

A învederat pârâtul că nu au fost emise norme de aplicare a Legii 46/2008, aşa încât art. 127 nu poate fi interpretat în sensul acordării sporului de risc de 25%, în lipsa menționării categoriilor de personal silvic ce beneficiază de acest spor, a criteriilor în funcţie de care se acordă dar şi a condiţiilor ce trebuie îndeplinite de către anumite categorii de personal silvic pentru a putea să beneficieze de acest spor. În plus, a arătat că  potrivit art. 58 alin. (1) din OG 59/2000, personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

 Tribunalul reține  că potrivit disp. art.127 alin.5 din Codul Silvic, respectiv art. 120 alin. 5 Codul silvic republicat, „personalul silvic din cadrul autorităților publice centrale care răspunde de silvicultură,  al subunităților teritoriale ale acestuia, al ocoalelor silvice şi al R.N. P.- ROMSILVA , beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază”.

Reclamantul face parte din personalul silvic potrivit legii, în sensul disp. art. 1 alin. 1 din OUG 59/2000 privind statutul personalului silvic, având pregătire de specialitate silvică atestată ca atare, iar  activitatea sa  desfășurată  de acesta este specifică domeniului silviculturii.

Începând cu 01.01.2010, au intrat vigoare dispozițiile Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aplicabilă inclusiv funcționarilor publici, lege care a reglementat posibilitatea acordării unor sporuri la art.18 – 23 şi în cadrul anexei III, referitoare la funcționarii publici. Potrivit dispozițiilor Anexei menționate, sporul general pentru condiții periculoase este de cel mult 15% (art.9) iar pentru anumite categorii de personal (art.10) acesta poate fi de până la 30%. Spre deosebire de art.127 alin.5 din Legea nr.46/2008, legea unică de salarizare nu a mai prevăzut un cuantum fix ci, dimpotrivă, o limită maximă care necesită,  o individualizare din partea ordonatorului de credite, în funcție de specificul muncii şi de condițiile concrete în care îşi desfășoară activitatea fiecare angajat.

Potrivit art. 2 din L.330/2009 dispozițiile prezentei legi se aplica:

a) personalului din autorități si instituții publice, respectiv Parlamentul, Administrația Prezidențiala, autoritatea judecătoreasca, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, alte autorități publice, autorități administrative autonome, precum si instituțiile din subordinea acestora, finanțate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale;

b) personalului din autorități si instituții publice finanțate din venituri proprii si subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale;

c) personalului din autoritățile si instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii.

Dispozițiile alin. 2 din același articol prevăd că legea 330/2009 nu se aplica Băncii Naționale a României, Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor si Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private.

De asemenea alin. 3 al. art. 2 din aceeași lege prevede că intra in categoria personalului din sectorul bugetar personalul încadrat pe baza contractului individual de munca, personalul care ocupa funcții de demnitate publica si asimilat acestuia, precum si personalul care beneficiază de statute speciale, inclusiv funcționarii publici.

Potrivit OUG 59/2000, prin art. 58 alin. 1 s-a statuat că personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii 188/1999 fără a face distincție între personalul care ocupă funcții publice în baza unei numiri sau personalul silvic angajat cu contract individual de muncă.

Reclamantul face parte din categoria personalului silvic, personal cu statut special potrivit OUG 59/2000, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile legii 330/2009, aceasta pentru că, pe de o parte la art. 2 alin. 3 din lege se prevede expres că aplicarea acesteia vizează şi personalul care beneficiază de statute speciale iar pe de altă parte art. 2 alin. 2 din lege nu exclude aplicarea acestuia personalului silvic.

Sporul de risc prevăzut de disp. art. 127 alin. 5 din L.46/2008 nu mai poate fi acordat personalului silvic, după intrarea în vigoare a L.330/2009 nemaiavând o reglementare legală începând cu data de 01.01.2010, dispozițiile noi legi de salarizare fiind aplicabile şi acestei categorii profesionale.

Pe de altă parte, în cauză reclamantul a încheiat contract individual de muncă, negocierea fiind la baza întocmirii acestuia.  Sporul de risc solicitat de  acesta  nu se regăsește între sporurile  convenite cu angajatorul în contractul individual încheiat şi în actele adiționale la acesta, motiv pentru care instanța constată că nu există niciun temei legal care să  justifice acordarea acestuia.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul C.D. în contradictoriu cu pârâtul O.S.E.G.

Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică din 09.01.2017 la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare