Actualizare preţ

Actualizare preţ

Prin Decizia menţionată s-a admis recursul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, în ceea ce priveşte primul motiv de recurs, şi anume excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru o parte din facturile emise în baza Contractului nr. 4230/17.12.2007, Curtea reţine următoarele:

Conform disp. art. 6 alin. 4 din Noul Cod civ., art. 201, art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prescripţiile începute la data intrării în vigoare a Noului Cod civil, inclusiv cele începute şi neîmplinite, rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit –  excepţie făcând doar instituţia suspendării cursului prescripţiei şi numai în condiţiile strict prevăzute de art. 203 din Legea nr. 71/2011 (normă care face trimitere la cazurile reglementate de art. 2352 pct. 6, 7 Cod civ.).

Odată cu intrarea în vigoare a Dec. nr. 167/1958, la data de 21 aprilie 1958, şi până la abrogarea acestuia prin art. 230 lit. p din Legea nr. 71/2011, începând cu 1 octombrie 2011, normele care reglementau prescripţia aveau caracter imperativ, prescripţia extinctivă fiind o instituţie de ordine publică, astfel că sub imperiul acestei reglementări nu se putea deroga prin convenţie de la normele referitoare la prescripţie, instanţa de judecată putând şi fiind chiar obligată să invoce din oficiu prescripţia – art. 18 din Dec. nr. 167/1958 -, oricând, chiar şi în calea de atac a recursului. Această soluție este, de altfel, confirmată prin jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – e.g., Decizia nr. 3537/9 septembrie 2013, Secţia I Civilă.

În aceste condiţii, prin prisma prevederilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, Curtea reţine că, în raport de data introducerii acţiunii la instanţa de fond, 22.07.2013, facturile emise la data de 30.06.2009, 30.07.2009, 31.08.2009, 30.09.2009 şi 30.10.2009, acţiunea este prescrisă, cuantumul total al facturilor de mai sus fiind de 39.531,3 lei.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, potrivit motivelor cuprinse în cererea de recurs şi cererea de intervenţie accesorie, este de observat că, se invocă, în primul rând, greşită aplicare a dispoziţiilor art. 97 din HG nr. 925/2006.

Mai exact, se susţine că, instanţa în mod eronat a interpretat acest articol, fără a corobora teza a II-a a alin. 5 cu prevederile alin. 3 şi 4 însă, prima precizare care se impune este că trebuie avută în vedere forma actului normativ de mai sus, la data semnării contractului, caz în care trebuie avute în vedere dispoziţiile HG nr. 925/2006, cu modificările survenite până la data  de 17.12.2007, prin HG nr. 1056/2006 şi HG nr. 1337/2006.

În raport de aceste dispoziţii legale se observă că prevederea de la alin. 4 lit. b din HG nr. 925/2006 invocată de recurent nu era în vigoare la data încheierii contractului, nefiind posibilă ajustarea preţului contractului în cazul prelungirii duratei de aplicare a procedurii, peste perioada preconizată iniţial, fiind posibilă ajustarea preţului contractului doar în raport de ipotezele legale cuprinse la art. 97 alin. 2 şi 3 din acelaşi act normativ.

Potrivit alin. 4 al art. 97, în forma în vigoare la data încheierii contractului, posibilitatea ajustării preţului  contractului trebuia precizată de către autoritatea contractantă, atât în documentaţia de atribuire, cât şi în  contractul care urma să fie încheiat, prin instituirea unor informaţii sau clauze speciale în acest sens.

Sancţiunea aplicabilă în cazul în care respectivele informaţii sau clauze ar lipsi din documentaţia de atribuire şi contractul tip, a fost prevăzută de legiuitor în teza finală a alin. 4, aceasta constând în excluderea de la aplicare a prevederilor referitoare la posibilitatea de ajustare a preţului contractului de achiziţie publică.

Or, în speţa de faţă este de necontestat faptul că în documentaţia de atribuire s-a prevăzut în mod expres că nu se acceptă actualizarea preţului contractului de achiziţie publică (fila 20, dosar de fond), preţul convenit fiind de 6.621.924,37 lei+TVA, potrivit clauzei 5.1. din contract (fila 33, dosar de fond).

Obiectul acţiunii îl vizează, însă, Capitolul 19 din contract, potrivit căruia preţul contractului se ajustează conform ratei de inflaţie stabilite de Institutul Naţional de Statistică.

Pe de altă parte, atât în vechea reglementare, cât şi în cea avută în vedere de recurentă, art. 97 alin. 1 prevede că preţul contractului de achiziţie publică este ferm, de la acest principiu fiind posibile derogări vizând ajustarea acestuia doar în situaţiile limitativ şi expres prevăzute de legiuitor în cuprinsul ar. 97 alin. 2 şi 3 din HG nr. 925/2006.

În altă ordine de idei, nu poate fi reţinută susţinerea recurentei potrivit căreia nu s-ar fi alterat rezultatul procedurii de atribuire prin introducerea clauzei vizând ajustarea preţului, în condiţiile în care toţi participanţii la procedură au avut cunoştinţă de conţinutul contractului, anterior deschiderii ofertelor. Aceasta întrucât instanţa reţine că în cauză nu este vorba despre o alterare a rezultatului procedurii de atribuire, ci, despre inserarea în cuprinsul contractului a unei clauze nelegale, în condiţiile în care aceasta nu avea la bază vreuna din situaţiile prevăzute de art. 97 alin. 2 şi 3 din HG nr. 925/2006.

Şi nu în ultimul rând, este de remarcat că referitor la sancţiunea aplicabilă în cauză, deşi recurenta susţine că nu este posibilă anularea clauzei vizând ajustarea preţului pentru că, potrivit art. 28710 din OUG nr. 34/2006 acest lucru nu este posibil pentru că această situaţie nu este prevăzută de textul legal precitat, Curtea apreciază că în cauză, într-adevăr, nu se poate proceda la anularea acestei clauze în considerarea argumentelor expuse de recurentă, însă, sancţiunea aplicabilă încălcării dispoziţiei imperative cuprinsă la art. 97 alin. 1 din  HG nr. 925/2006, este lipsirea de eficacitate a acestei clauze, fără a afecta derularea contractului de achiziţie publică, în ceea ce priveşte celelalte clauze.

Pentru argumentele de mai sus, Curtea apreciază că hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, ceea ce atrage incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488  pct. 8 NCPC, urmând ca recursul promovat în cauză să fie admis, potrivit art. 496  teza I NCPC; şi, de asemenea, urmare a admiterii căii de atac, va fi admisă şi cererea de intervenţie accesorie, potrivit art. 63 alin. 2, art. 67 NCPC.

 În consecinţă, urmează ca hotărârea atacată să fie modificată în parte, în sensul constatării că, urmare a prescripţiei intervenite cu privire la o parte a sumelor ce fac obiectul acţiunii, cuprinse în Facturile anterioare datei de 29.07.2013, recurenta va fi exonerată de la plata sumei de 39.531,3 lei, obligaţia de plată rămânând pentru suma de 315.328,7 lei, reprezentând actualizarea nelegală a preţului lucrărilor realizate în  baza Contractului de achiziţie publică nr. 4230/17.12.2007.

Domenii speta

Spete similare