Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006

Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006

 Prin Decizia menţionată s-a admis recursul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, potrivit acţiunii introductive lichidatorul judiciar a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a pârâţilor FA şi FS, până la concurenţa sumei de 159.793,18 lei, pentru ca, ulterior, prin precizarea de acţiune din 22.04.2013, să solicite obligarea acestora la plata întregului pasiv în cuantum de 162.323,62 lei.

Deşi intimaţii, prin întâmpinare, susţin că Raportul lichidatorului judiciar nu constituie o probă suficientă pentru admiterea cererii de angajare a răspunderii personale patrimoniale a acestora, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a, c din Legea nr. 85/2006, Curtea apreciază că acesta poate fi coroborat cu restul materialului probator administrat în cauză, şi anume Raportul de expertiză contabilă judiciară, întocmit în baza documentelor contabile ale societăţii.

Astfel, raportat la considerentele Sentinţei atacate, sunt de observat următoarele:

Deşi, potrivit calculelor întocmite de lichidatorul judiciar, soldul creanţelor de clienţi al debitorului, conform Balanţei din 31.12.2008, era în valoare de 126.828,48 lei, potrivit concluziilor Raportului de expertiză contabilă, a rezultat o altă valoare, inferioară, în cuantum de 94.718,45 lei, a căror situaţie a fost expusă de expertul contabil:

-la data deschiderii procedurii (26.01.2009), erau atinse de termenul de prescripţie creanţe neîncasate în valoare de 9.783,72 lei;

-creanţe neprescrise în cuantum de 16.860,74 lei;

-şi diferenţa de 68.073,99 lei, reprezentând  creanţe neidentificate pe parteneri.

Referitor la aceste sume, Curtea apreciază că, creanţele prescrise, în cuantum de 9.783,72 lei, se impun a fi imputate intimaţilor, având în vedere că  aceştia nu au depus diligenţele pentru recuperarea acestora, deşi aceste obligaţii le reveneau în mod cert, în calitate de administratori ai societăţii falite, atitudinea pasivă a acestora fiind tocmai cauza care a condus la prescrierea creanţelor şi, implicit, imposibilitatea readucerii în patrimoniul societăţii  a contravalorii acestora.

Nu pot fi reţinute susţinerile intimaţilor, din cuprinsul întâmpinării, precum că neefectuarea demersurilor de recuperare a acestora trebuia raportată la situaţia economică a societăţii şi la cuantumul acestor creanţe, întrucât, deşi, este vorba despre sume în valoare medie de cca 250 lei/client, totalul în cuantum, de 9,783,72 lei denotă tocmai atitudinea pasivă a intimaţilor care nu au procedat la recuperarea acestora, cât şi  modul de administrare al societăţii, concretizat în neurmărirea neîncasării creanţelor rezultate din livrările de mărfuri către un număr mare de parteneri comerciali (41 de clienţi).

Referitor la suma de 68.073,99 lei, reprezentând creanţe neidentificate pe parteneri, este de observat că în cuprinsul Raportului de expertiză, se precizează tocmai că această sumă este rezultatul neţinerii contabilităţii în conformitate cu legea, în sensul neefectuării menţiunilor în registrele contabile obligatorii, fiind realizată, aşadar, ipoteza legală prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, temei invocat în cuprinsul cererii de atragere a răspunderii patrimoniale (fila 3, dosar de fond).

Chiar dacă acest temei juridic, art. 138 alin. 1 lit. d din Lege, a fost invocat doar o singură dată în cuprinsul cererii de angajare a răspunderii patrimoniale, din întreaga activitate  desfăşurată de administratorii societăţii, este de observat că, cu privire la această sumă, sunt create premisele angajării răspunderii patrimoniale a acestora, în baza art. 137 alin. 1 lit. c din Lege, respectiv că, cei doi intimaţi au continuat activitatea societăţii, deşi aceasta conducea în mod vădit la încetarea de plăţi.

De remarcat, în acest sens, este faptul că, cu privire la suma de 68.073,99 lei, o parte, respectiv 32.010,03 lei se găseşte în Balanţa de verificare contabilă la Capitolul Clienţi incerţi, în baza unei Note contabile întocmite încă din 2005, celelalte două sume componente şi anume 28.356,88 lei şi 7.607,08 lei regăsindu-se în contabilitatea societăţii înainte de februarie 2005, ceea ce denotă o lipsă de preocupare, de depunere a unor minime diligenţe în vederea clarificării situaţiei acestor clienţi, această atitudine pasivă fiind constantă din 2005 şi până la data deschiderii procedurii.

În ceea ce priveşte mijloacele fixe, potrivit expertizei contabile s-a stabilit că, potrivit lichidatorului judiciar, ar exista o lipsă în valoare de 3.010,23 lei, însă, în urma verificării evidenţei acestor mijloace fixe, s-au constatat erori de evidenţe, astfel încât faptic ar trebui să existe bunuri în valoare de 36.627,34 lei, din care predate către lichidator, bunuri în cuantum de 10.312,89 lei; rezultând, aşadar, o, lipsă totală în cuantum de 26.314,45 lei, calculată cu valoarea de achiziţie a bunurilor.

În cadrul acestei sume, s-a reţinut şi valoarea de inventar a unui camion 5T IFA W50R, care, însă potrivit completării Raportului de expertiză a fost, însă, predat de către lichidator la un centru vechi de colectare (fila 95, dosar de fond), rezultând, aşadar, o lipsă finală la mijloacele fixe în cuantum de 21.814,45 lei. 

Nu poate fi reţinută susţinerea expertului contabil, potrivit căreia o mare parte din mijloacele fixe sunt echipamente de calcul şi birotică, cu o vechime de 4-5 ani, cărora nu li se poate atribui o valoare de piaţă; aceasta în condiţiile în care, în ipoteza deprecierii  acestora, se impunea ca administratorii societăţii să procedeze la casarea acestora, întocmind un proces verbal în acest sens şi, ulterior, radierea acestor valori din evidenţele contabile.

 Referitor la stocurile lipsă, s-a reţinut că materialele consumabile în cuantum de 44,31 lei constatate lipsă de lichidatorul judiciar cu ocazia inventarierii, au fost descărcate din gestiune, că, obiectele de inventar în cuantum de 4.175,07 lei achiziţionate în perioada septembrie 2004 – februarie 2007, aveau un grad ridicat de uzură, fiind fără valoare de piaţă.

S-a reţinut, însă, că stocurile de mărfuri constând în produse alimentare cu un risc de perisabilitate ridicat, se impun a fi imputate administratorilor la valoarea de înlocuire, respectiv suma de 93.282 lei.

Şi cu privire la aceste mărfuri este de remarcat că administratorii societăţii nu au fost în măsură să justifice casarea acestora, în ipoteza în care acestea au devenit inutilizabile ca urmare a perisabilităţii ridicate a acestora, reprezentând, aşadar, o pagubă în gestiunea societăţii, concluzia care se impune fiind aceea că aceştia au folosit aceste bunuri în interes propriu, ipoteză prevăzută de art. 137 alin. 1 din Lege.

În ceea ce priveşte componenţa soldului contului 461, în sumă de 6.534,20 lei, potrivit completării Raportului de expertiză contabilă (fila 95, 96, dosar de fond), s-a arătat că societatea a achiziţionat 1.124 tichete de masă, în valoare totală de 7.306 lei, însă, nu s-au regăsit acte doveditoare de predare a acestora către angajaţii societăţii; şi că, de asemenea, a înregistrat o sumă negativă, la sfârşitul anului 2007, în cuantum de 1.545,15 lei, diferenţa de 5.570,85 lei fiind imputabilă administratorilor societăţii, întrucât aceste tichete nu au fost prezentate expertului contabil.

Aşa fiind, Curtea reţine că, într-adevăr, imposibilitatea prezentării de către pârâţii intimaţi a faptului că au distribuit aceste tichete salariaţilor societăţii, sau că, în caz contrar, aceste tichete există încă, şi atunci ar fi trebuit prezentate, soluţia care se impune cu privire la această sumă, fiind imputarea către intimaţi, aceştia fiind ţinuţi să răspundă şi pentru această sumă.

Concluzionând, Curtea reţine că, prin prisma şi a Raportului privind cauzele care au condus la ajungerea societăţii în stare de insolvenţă, pârâţii intimaţi  prin activitatea depusă şi, mai ales, prin modul defectuos de conducere a activităţii debitoarei, au săvârşit fapte omisive sau comisive, cu bună ştiinţă, aceştia putând să prevadă rezultatul atitudinilor subiective şi care s-a concretizat în ajungerea societăţii în imposibilitatea de continuare a activităţii.

Prin neurmărirea încasării creanţelor datorate de către clienţi, prin pasivitatea manifestată în identificarea creanţelor datorate societăţii, lipsa mijloacelor fixe şi a stocurilor, aceştia au continuat o activitate care, în mod vădit, era de natură să conducă la ajungerea societăţii în încetare de plăţi; neidentificarea nici a contravalorii tichetelor şi nici a acestora, în materialitatea lor, conduc la concluzia că acestea au fost folosite în interes propriu, între faptele ilicite indicate mai sus şi prejudiciile cauzate societăţii, aşa cum acestea au fost individualizate, existând o legătură de cauzalitate, în înţelesul dispoziţiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.

Aşa fiind, Curtea apreciază că hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, ceea ce atrage incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, urmând ca recursul promovat în cauză să fie admis, potrivit art. 312 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, iar hotărârea atacată să fie modificată în tot, în sensul admiterii acţiunii formulate de lichidatorul judiciar şi obligarea pârâţilor FS şi FA, la plata, în solidar, către debitoare, pentru acoperirea totală a pasivului societăţii, a sumei de 162.323,62 lei.

Limitarea întinderii obligaţiei de plată, până la cuantumul sumei de 162.323,62 lei se impune a fi făcută întrucât, prin cererea de angajarea răspunderii patrimoniale, aşa cum a fost precizată, lichidatorul judiciar a solicitat obligarea pârâţilor la plata întregului pasiv, deşi, din considerentele prezentei decizii rezultă că suma pentru care pârâţii ar fi ţinuţi să răspundă patrimonial este net superioară.

Domenii speta

Spete similare