Reconstituire vechime

Reconstituire vechime

Prin Decizia menţionată s-a admis apelul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.

Instanţa de control judiciar a reţinut că prin Decizia nr. 2360 din 17.06.2014, Casa Judeţeană de Pensii Harghita a respins cererea reclamantei de înscriere la pensie anticipată parţială, motivat de faptul că perioada 16.04.1982-06.05.1990 nu s-a avut în vedere în grupa superioară de muncă, deoarece funcţia nu este încadrabilă în temeiul juridic specificat, nefiind întrunite condiţiile art. 65 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.

Reclamanta a contestat această decizie în cuprinsul cererii de chemare în judecată, solicitând instanţei să dispună revocarea acestei decizii şi obligarea pârâtei la recunoaşterea perioadei indicate mai sus ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă şi implicit stabilirea, pe seama sa, a pensiei anticipate parţiale.

În susţinerea cereri sale reclamanta s-a prevalat de două adeverinţe, emise de fostele unităţi angajatoare, adeverinţe care nu au fost luate în considerare de către instituţia pârâtă, pe considerentul că acestea nu au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.

Curtea apreciază însă că aceste adeverinţe sunt în deplină concordanţă cu prevederile legale aplicabile în perioada în care s-au stabilit condiţiile de muncă.

Astfel, prin adeverinţa nr. 791/07.10.1996 se certifică faptul că în perioada 16.04.1982-15.03.1985 reclamanta a prestat activitate în cadrul societăţii, în calitate de laborantă, funcţie ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, având ca temei juridic prevederile H.G. nr. 1223 din 20.11.1990, coroborate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990.

Prin adeverinţa nr. 1315/16.09.1992 emisă de SC A SA se certifică faptul că reclamanta a desfăşurat activitate în perioada 15.03.1985-11.06.1990, în calitate de laborantă, funcţie ce se încadrează în grupa a II-a de muncă.

Prin Ordinul nr. 50/5.093.1990 se precizează locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cu condiţii deosebite ce se încadrează în grupele I şi II de muncă, în vederea pensionării. La pct. 1 şi 2 din acest Ordin se prevede că locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale ce se încadrează în grupa I şi II de muncă sunt cuprinse în anexele 1 şi 2.

În cauză sunt aplicabile şi prevederile art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, art. 160 din Anexa II la Ordinul nr. 50/1990, precum şi dispoziţiile HG nr. 1223/1990, privind încadrarea în grupa a II-a de muncă, în vederea pensionării, a unor locuri de muncă sau activităţi din construcţii montaj.

Astfel, art. 3 din Ordin prevedea că: „beneficiază de încadrarea în grupele I şi II de muncă, potrivit celor menţionate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2”. Art. 160 din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990 prevedea că se încadrează în grupa a II-a de muncă „personalul de la locurile de muncă sau activităţile cu condiţii nocive, grele sau periculoase, cu temperaturi scăzute sau ridicate, în mediu cu pulberi diverse, umiditate, zgomot, trepidaţii, gaze toxice, radiaţii, vapori de lacuri sau vopsele, în întreprinderile materialelor de construcţii”.

Art. 1 şi 2 din HG nr. 1223/1990 prevede că „personalul care este în activitate şi care a lucrat în locurile de muncă sau activităţile cu condiţii de muncă nocive grele sau periculoase de pe şantierele de construcţii-montaj, grupurile de şantiere şi întreprinderile-şantier, inclusiv unităţile de deservire ale acestora: bazele de producţie, depozitele, laboratoarele, unităţile de mecanizare, se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării, pentru întreaga perioadă efectiv lucrată după 18 martie 1969. Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă se face de consiliile de administraţie, împreună cu sindicatele libere din unităţi”.

Activitatea desfăşurată de reclamantă în perioada indicată, aceea de laborantă, se încadrează în condiţiile de muncă definite la art. 1 din HG nr. 1223/1990, regăsindu-se printre activităţile specifice unităţilor de deservire ale celor enumerate în prima parte a art. 1.

Se poate astfel aprecia că unităţile angajatoare au respectat, la momentul nominalizării funcţiilor încadrabile în grupa a II-a de muncă, dispoziţiile legale aplicabile, citate mai sus. Pârâta nu are printre atribuţii pe aceea de a aprecia asupra condiţiilor de muncă în care reclamanta şi-a desfăşurat activitatea, doar angajatorii împreună cu sindicatele puteau defini în ce măsură un loc de muncă se încadrează în categoria celor prevăzute de Ordinul nr. 50/1990.

Actuala lege în vigoare, nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, prevede la art. 29 alin. 1 şi art. 158 alin. 1, că sunt încadrate în condiţii deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor şi metodologiei prevăzute de legislaţia în vigoare la data încadrării acestora. Perioadele de vechime în muncă realizate în grupele I şi a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiţii deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare, cu excepţia celor realizate în activităţile care, conform prevederilor art. 30 alin. 1, sunt încadrate în condiţii speciale.

Nu în ultimul rând, ca un argument definitoriu pentru admiterea cererii reclamantei, trebuie menţionat şi faptul că în carnetul de muncă al reclamantei, la poziţia 35, apare trecută menţiunea că în perioada 15.03.1985-11.06.1990 a lucrat la SC A SA în condiţii grele, în grupa II de muncă, conform HG nr. 1223/1990, în total 5 ani, 2 luni şi 26 zile. Această menţiune în carnetul de muncă s-a efectuat în baza adeverinţei nr. 1315/1992.

De asemenea, la poziţia 54 din carnetul de muncă al reclamantei este inserată menţiunea că în perioada 16.04.1982-15.03.1985 a lucrat în condiţii grele, conform HG nr. 1223/1990 şi Legea nr. 3/1977, în grupa a II-a de muncă, în total 2 ani, 10 l uni şi 29 zile, la SC T SA, menţiunea efectuată în baza adeverinţei nr. 791/1995.

Astfel, este nefondată susţinerea pârâtei din înscrisul depus la dosarul de apel, că aceste menţiuni nu ar fi fost trecute în carnetul de muncă al reclamantei şi nu ar fi putut fi luate în considerare din acest motiv la calculul pensiei anticipate parţiale a reclamantei. Din aceste menţiuni în carnetul de muncă se constată că angajatorul a respectat obligaţiile impuse prin Decretul nr. 92/1976, privind carnetul de muncă, precum şi Ordinul nr. 136/1976.

Aceste menţiuni nu au fost combătute de nicio persoană interesată, prin nici un mijloc procedural civil sau penal, fiind probe pertinente, utile, concludente, câştigate cauzei.

Pentru toate cele arătate mai sus, Curtea apreciază că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a legii, în urma unei interpretări eronate a dispoziţiilor legale aplicabile. Opinează Curtea că în cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de Ordinul nr. 50/1990, de HG nr. 1223/1990, de Legea nr 19/2000 şi Legea nr. 263/2010, motiv pentru care, în baza art. 480 Codul de Procedură Civilă, va admite apelul declarat de reclamantă, va schimba în tot hotărârea atacată, în sensul că va admite acţiunea civilă formulată, va anula decizia nr. 2360 din 17.06.2014, emisă de pârâtă şi va obliga pârâta la emiterea unei noi decizii, cu luarea în considerare a datelor cuprinse în adeverinţele menţionate mai sus, privind recunoaşterea perioadei în litigiu ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă.

Solicitarea din cererea de chemare în judecată, privind stabilirea implicită a pensiei anticipate parţiale se va soluţiona de către pârâta CJP Harghita prin intermediul noii decizii, care va fi emisă în concordanţă cu cele dispuse prin prezenta decizie, aceasta având competenţa a statua asupra solicitării reclamantei, după analizarea tuturor înscrisurilor şi a perioadei de timp considerată vechime în muncă, după încadrarea în grupa I sau II de muncă.

Domenii speta

Spete similare