Plângere în temeiul Legii nr. 18/1991. Respingere ca prematură. Desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei la acelaşi tribunal, pentru judecarea cauzei pe fond

Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia civilă nr. 129/A din 13 mai 2010

Prin sentinţa civilă nr. 2909/17.12.2009, pronunţată de Tribunalul Sălaj, s-a admis acţiunea reclamantei K.J., în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Zalău şi, în consecinţă, s-a constatat lipsa nejustificată a pârâtului de a răspunde la Notificarea nr. 382/2001; Primarul a fost obligat să răspundă la această notificare prin decizie motivată; s-a respins ca prematură cererea de restituire în natură sau de acordare de despăgubiri.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei faptul că prin Notificarea înregistrată sub nr. 382/13.08.2001, reclamanta, în calitate de moştenitoare a foştilor proprietari, a solicitat restituirea prin echivalent şi în natură a imobilelor situate în Zalău, cartier Dumbravă Nord, înscrise în CF nr. 2501, nr. top 1821/1, această notificare nefiind soluţionată până la momentul pronunţării sentinţei, pe motiv că reclamanta nu ar fi depus actele necesare în vederea soluţionării notificării. Întrucât aceste acte au fost depuse la dosarul instanţei, în temeiul art. 23 din Legea nr. 10/2001, se impune admiterea acţiunii reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, reclamanta K.J., solicitând admiterea apelului, modificarea sentinţei instanţei de fond, cu consecinţa restituirii în natură a terenului cu nr. top 1827 din CF nr. 2501 Zalău, iar în subsidiar, acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, pentru porţiunea nerestituibilă în natură, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului s-a arătat că reclamanta, în calitate de moştenitoare a defunctului K.I., a solicitat în baza Legii nr. 10/2001, restituirea acestui imobil, notificarea însă rămânând nesoluţionată.

În mod greşit a fost respinsă cererea reclamantei, de soluţionare pe fond a notificării, ca prematură, în condiţiile în care prin Decizia nr.  XX/19.03.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat în sensul că lipsa răspunsului entităţii învestită cu soluţionarea notificării echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar acest refuz dă dreptul persoanei îndreptăţite de a se adresa instanţei de judecată competente în vederea realizării dreptului.

Întrucât numai anumite suprafeţe de teren sunt restituibile în natură, se impune administrarea unei expertize tehnice în acest sens.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, Primarul municipiului Zalău a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că poate fi reţinut refuzul nejustificat de soluţionare a notificării de către entitatea învestită cu soluţionarea acesteia  doar în măsura în care notificatoarea a depus toate actele necesare, condiţie care nu este îndeplinită în speţă.

Astfel, apelanta nu a depus acte din care să reiasă dacă terenul preluat abuziv era situat în intravilan sau în extravilan la momentul preluării; nu a făcut dovada calităţii de moştenitor; nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului; nu a ţinut seama de faptul că antecesorul său a depus o cerere şi în baza Legii nr. 18/1991.

La termenul de judecată din data de 13.05.2010 Curtea, din oficiu, a invocat un motiv de apel de ordine publică, şi anume, pronunţarea ultra petita de către prima instanţă, prin sentinţa prin care a soluţionat fondul cauzei, cu încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. final C.proc.civ., decurgând din aceea că a dispus obligarea pârâtului Primarul municipiului Zalău să răspundă printr-o decizie motivată, notificării reclamantei, deşi reclamanta nu a învestit instanţa cu un asemenea petit.

Apelul este fondat.

Prin cererea introductivă de instanţă reclamanta a solicitat instanţei să constate lipsa nejustificată a răspunsului pârâţilor Primarul municipiului Zalău şi Municipiul Zalău, în soluţionarea Notificării nr. 382/2001; să dispună restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr. 2501 Zalău, cu nr. top 1827, teren ce a avut destinaţia de „arător la Tog”, iar în subsidiar, pentru porţiunea de teren nerestituibilă în natură, a solicitat acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.

În conformitate cu prevederile art. 129 alin. final C.proc.civ., în toate cazurile judecătorii hotărăsc doar asupra obiectului cererii deduse judecăţii.

Prin urmare, prima instanţă trebuia să se pronunţe strict asupra petitelor cu care a fost învestită, respectiv, după o prealabilă şi formală constatare a lipsei nejustificate a răspunsului Primarului municipiului Zalău la notificarea reclamantei, instanţa de fond trebuia să se pronunţe asupra solicitării reclamantei vizând posibilitatea restituirii în natură, în temeiul Legii nr. 10/2001, a terenului înscris în CF nr. 2501 Zalău, nr. top 1827.

Raportat la petitele cererii de chemare în judecată, dispozitivul hotărârii primei instanţe apare ca fiind pronunţat cu nesocotirea dispoziţiilor art. 129 alin. final C.proc.civ., întrucât, deşi nu a fost învestită cu o solicitare expresă, din partea reclamantei, de obligare a Primarului municipiului Zalău să răspundă notificării reclamantei printr-o decizie motivată, totuşi, instanţa de fond dispune în acest sens prin dispozitivul sentinţei, dispoziţie care reprezintă o pronunţare ultra petita, asupra a ceva ce reclamanta nu a solicitat prin cererea de chemare în judecată şi cu care prima instanţă nu a fost legal învestită.

Sub acest aspect, hotărârea primei instanţe apare ca fiind nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea art. 129 alin. final C.proc.civ.

Soluţia primei instanţe este însă criticabilă şi sub aspectul dispoziţiei referitoare la respingerea ca prematură a cererii reclamantei, de restituire în natură sau de acordare de despăgubiri, dispoziţie motivată de prima instanţă prin aceea că o astfel de cerere, „de restituire în natură a imobilului din litigiu sau a se acorda despăgubiri pentru acesta, apare ca prematură în condiţia în care nu există un răspuns la notificarea făcută de către reclamantă”, având în vedere că o atare soluţie încalcă Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii nr. XX/19.03.2007.

Astfel, prin această decizie în interesul legii, obligatorie pentru instanţe, în conformitate cu art. 329 C.proc.civ., „în aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci şi notificarea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate”.

Prin prisma acestei decizii în interesul legii, prima instanţă era ţinută să soluţioneze pe fond cererea reclamantei de restituire în natură a imobilului pretins în temeiul Legii nr. 10/2001, prin Notificarea înregistrată sub nr. 382/13.08.2001 (f. 29 dosar fond), notificare prin care, în calitate de moştenitoare a numitului K.I., reclamanta a solicitat restituirea în natură şi prin echivalent a terenului în suprafaţă de 44.301 mp., identificat în CF nr. 2501, nr. top 1827/1, mai ales că la dosarul cauzei a fost depusă cartea funciară a acestui imobil (f. 38 dosar fond), au fost depuse acte de stare civilă, precum şi actele privitoare la trecerea în proprietatea Statului Român a imobilului.

Prin respingerea ca prematură a cererii reclamantei, de restituire în natură a imobilului notificat, prima instanţă a pronunţat o soluţie nelegală, cu încălcarea Deciziei în interesul legii nr. XX/19.03.2007, soluţie ce se circumscrie totodată prevederilor art. 297 alin. 1 C.proc.civ., respectiv, prima instanţă  nu a cercetat fondul cauzei dedusă judecăţii.

Aşa fiind, în temeiul art. 297 alin. 1 C.proc.civ., se va admite apelul, se va desfiinţa în întregime sentinţa apelată, cu consecinţa trimiterii cauzei pentru rejudecare pe fond la aceeaşi instanţă, Tribunalul Sălaj.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de rejudecare va verifica: calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 lit. a şi art. 4 alin. 2, 3 şi 4 din Legea nr. 10/2001; existenţa caracterului abuziv al preluării imobilului de către Statul Român, în condiţiile art. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată; incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată – raportat la susţinerea pârâtului intimat, conform căreia, antecesorul reclamantei ar fi solicitat acelaşi teren şi în baza legii fondului funciar -; admisibilitatea restituirii în natură a întregului număr topografic 1827 din CF nr. 2501 Zalău, sau a unei părţi din acesta, în baza unei expertize de specialitate în acest sens, prin raportare şi la dispoziţiile H.G. nr. 250/2007.

Instanţa de rejudecare va putea administra orice probe apreciate ca pertinente şi concludente pentru justa soluţionare a cauzei.

Domenii speta

Spete similare