Reconstituire vechime

Reconstituire vechime

Prin Decizia menţionată s-a admis apelul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.

Instanţa de control judiciar a reţinut că prin cererea de chemare în judecată din prezentul dosar, apelantul reclamant a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele SC M SA prin lichidator judiciar şi Casa Judeţeană de Pensii Harghita, să se constate că în perioada 01.06.1974 – 19.03.1984 a desfăşurat în cadrul prim-pârâtei activitate în meseria de strungar, ce se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, stabilită astfel prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 9/1991; să se constate că beneficiată de reducerea vârstei standard de pensionare şi să se dispună obligarea pârâtei de rang 2 la emiterea deciziei de pensionare începând cu data de 24 iunie 2013. 

Prin adresa nr. 6719/06.03.2014 intimata pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Harghita a respins cererea prin care apelantul reclamant solicita înscrierea la pensia pentru limită de vârstă, pe considerentul că apelantul nu are vârsta standard de pensionare prevăzută de art. 55 din Legea nr. 263/2010 şi că nu îndeplineşte toate condiţiile necesare pentru a beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare. S-a reţinut că adeverinţa nr. 462/1992 emisă de angajatorul SC M SA ( societate în insolvenţă) nu a fost întocmită conform prevederilor legale în vigoare, motiv pentru care nu poate fi valorificată la acordarea pensiei. Din cuprinsul acestei adrese mai rezultă că intimata Casa Judeţeană de Pensii Harghita s-a adresat şi deţinătoarei arhivei SC M SA, care i-a comunicat că nu a găsit documentele din care să rezulte că apelantul a lucrat în grupa a II-a de muncă.

Pe de altă parte, apelantul aduce în susţinerea prestării activităţii în grupa a II-a de muncă în perioada în discuţie, înscrierile din carnetul de muncă (prezentat în original şi depus în copie integrală în apel) şi adeverinţa nr. 462 din 13 aprilie 1992 emisă de SC M SA din care rezultă că apelantul a fost angajatul acestei societăţi în perioada 01.06.1974-19.03.1984 (9 ani, 9 luni şi 18 zile), perioadă care se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării, conform Hotărârii Consiliului de Administraţie nr.9/1991.

În carnetul de muncă al apelantului reclamant se menţionează faptul că în perioada 01.06.1974-19.03.1984, acesta şi-a desfăşurat activitatea în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, la angajatorul intimat, activitatea fiind astfel încadrată conform Ordinului nr. 50/1990 şi Hotărârii Consiliului de Administraţie nr. 9/1991.

În justificarea refuzului de a soluţiona favorabil cererea apelantului reclamant, intimata pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Harghita invocă inexistenţa de documente scrise, care să fi fost întocmite cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute în actele normative în vigoare în perioada în discuţie – faptul că în carnetul de muncă acea menţiune privind desfăşurarea muncii în grupa a II-a nu apare în spaţiul de la coloana 3 la coloana 7, ci pe o latură unde în mod normal se înscriau date despre unitatea unde lucrează persoana şi că pe de altă parte, nu s-au mai găsit la societatea care a preluat arhiva angajatorului, înscrisuri verificabile care să ateste prestarea de către apelant a muncii în aceste condiţii.

Din adresa nr. 165/17.01.2014 transmisă de SC S SRL rezultă că în urma inventarierii documentelor de la SC M SA nu s-au  mai găsit documente interne emise de acea unitate conform Ordinului nr. 50/1990. S SRL precizează că deţine decizii şi tabele nominale din anii 1986, 1987 şi 1988, însă nu şi pentru anul 1984 care îl viza pe reclamantul apelant.

Chiar dacă atributul emiterii acestor documente cu respectarea condiţiilor de formă, este al angajatorului, o îndeplinire defectuoasă a documentelor ce i-au fost eliberate apelantului nu poate atrage pierderea dreptului salariatului de a uza la pensionare, de beneficiul acordat prin lege pentru munca prestată în grupa a II-a.

Suntem în prezenţa unei imposibilităţi obiective a reclamantului apelant de a prezenta alte documente scrise emise de angajator în perioada în discuţie, cu referire la grupa de muncă.

Pentru toate aceste motive, având în vedere circumstanţele concrete ale cauzei generate de împrejurarea că fostul angajator al apelantului este o societate în insolvenţă, iar societatea care a preluat arhiva acestuia a precizat că nu se mai găsesc documentele solicitate de intimata Casa Judeţeană de Pensii Harghita, coroborat cu vechimea de 30-40 de ani a documentelor în discuţie (aferente perioadei  iunie 1974 - martie 1984), este excesivă stabilirea în sarcina apelantului a unei obligaţii de a prezenta C.J.P. Harghita şi alte documente scrise (pe lângă cele amintite mai sus), care să emane de la angajator.

În aceste condiţii proba testimonială solicitată de apelantul reclamant este admisibilă, întrucât vizează lămurirea aspectelor de fapt legate de munca prestată de  apelant în perioada în discuţie. Această probă urmează a fi coroborată cu înscrisurile care emană de la angajator, depuse de apelant în dosar. 

Astfel, Curtea are în vedere că din cuprinsul prevederilor art. 159 coroborat cu art. 17 din Legea nr. 263/2010 rezultă că dovada vechimii în muncă realizată până la 1 aprilie 2001 se face cu carnetul de muncă.

Menţiunea cuprinsă în carnetul de muncă al apelantului (chiar dacă a fost aplicată sub forma unei ştampile în dreptul coloanei 1), conţine toate elementele necesare pentru a determina condiţiile de muncă: se atestă funcţia deţinută de apelantul reclamant (aceea de strungar), perioada în care a desfăşurat activitate în grupa a II-a de muncă (01.06.1974-19.03.1984), în ce procent (100%) şi în baza cărui temei – Ordinul nr. 50/1990 şi Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 9/1991.

Această menţiune din carnetul de muncă al apelantului conduce la prezumţia existenţei la acel moment a unor documente interne emise de angajator în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în Ordinul 50/1990.

În plus, această stare de fapt a fost atestată de angajator şi prin adeverinţa nr. 462/13.04.1992.

Martorii lămuresc împrejurările de fapt, concrete, ale muncii prestată de apelant. Ambii martori au arătat că au fost colegi de muncă cu apelantul în perioada în discuţie, au lucrat ca şi strungari. Au mai declarat că a lucrat împreună cu apelantul la acelaşi strung, în schimburi diferite (se lucra în trei schimburi de 8 ore pe zi, numai la strung). Martorul mai arată că lui i s-a recunoscut grupa a II-a de muncă.

Pornind de la aceste elemente ale cauzei, Curtea apreciază că apelul declarat de reclamant este întemeiat şi atrage conform art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, schimbarea sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Pe cale de consecinţă, în baza probelor administrate şi reţinând considerentele prezentate mai sus, instanţa constată că în perioada 01.06.1974-19.03.1984 apelantul a fost angajatul societăţii pârâtă de rând 2, în funcţia de strungar şi a prestat activitate în grupa a II-a de muncă, cu  timp efectiv lucrat de 100%.

Reţinând că din Adresa nr. 6719/06.03.2014, reiese faptul că intimata pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Harghita nu a analizat pe fond cererea de înscriere la pensie formulată de apelant, instanţa va dispune obligarea acestei pârâte la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului începând cu data de 24 iunie 2013, cu luarea în considerare conform art. 158 alin. 1 din Legea 263/2010, a celor constatate mai sus.

Acestea fiind limitele efectului devolutiv al prezentului apel, determinate conform art. 477 alin. 1 din Codul de procedură civilă de ceea ce s-a apelat, dispoziţiile primei instanţe neatacate urmează a fi menţinute.

Cu privire la cererea apelantului de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în apel, instanţa are în vedere că din cuprinsul prevederilor art.452 din Codul de procedură civilă rezultă că partea care solicită cheltuieli de judecată trebuie să le dovedească sub aspectul existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului. În cauză, apelantul a formulat în scris o cerere de obligare a intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată, la care a anexat două chitanţe, însă cererea a fost depusă prin registratura Curţii de Apel Tg.Mureş, după închiderea dezbaterilor. În aceste condiţii, reţinând că apelantul nu a dovedit în condiţiile legii cheltuielile de judecată solicitate, prezenta cerere urmează a fi respinsă.

Domenii speta

Spete similare