Cheltuieli cu achiziţionare de medicamente. Spitalizare în unitate de stat

Decizie 1712 din 18.03.2014


Cheltuieli cu achiziţionare de medicamente. Spitalizare în unitate de stat

-Legea nr. 554/2004: art. 1 alin. (1)

-Hotărârea Guvernului nr. 1389/2010: Anexa 17 art. 12 alin. (1)

-Ordinul MS şi CNAS nr. 1723/950/2013: Anexa nr. 7 art. 12

Refuzul unei instituţii de spitalizare de stat de a achita contravaloarea medicamentelor achiziţionate de pacient, la indicaţia acestei instituţii, este vătămător în condiţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia Contencios administrativ şi fiscal

Decizia civilă nr. 1712 din 18 martie 2014, R.O.

Prin sentinţa civilă nr. 3450/19.06.2013, pronunţată în dosar nr. 10985/30/2012, Tribunalul Timiş a admis acţiunea formulată de S.A. (în prezent decedat) şi continuată de către reclamantele S.M. şi S.K. în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Căi Ferate Timişoara, având ca obiect – obligaţia de a face, a obligat pârâtul la plata contravalorii cheltuielilor reprezentând medicamente suportate de antecesorul reclamantelor, în perioada 09.09.2012 – 12.10.2012, în cuantum de 4933,53 lei şi a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei.

În cauză a declarat recurs pârâtul şi prin decizia civilă nr. 1712 din 18 martie 2014 pronunţată în dosarul nr. 10985/30/2012 Curtea de Apel Timişoara l-a respins conform dispoziţiilor art. 312 C. pr. civ., cu motivarea că din probele dosarului a rezultat că reclamantul S.A. a solicitat obligarea pârâtului Spitalul Clinic Căi Ferate Timişoara – unitate spitalicească la care a fost internat în perioada 9.09.2012-12.10.2012 – la plata contravalorii cheltuielilor reprezentând medicamente prescrise de medicul curant angajat al pârâtei, suportate de către reclamant în perioada respectivă.

Instanţa de fond a admis acţiunea şi a obligat pârâtul la plata sumelor solicitate de reclamant, în temeiul art. art. 12, alin. (2), din Anexa nr. 17 din Ordinul Ministerului Sănătăţii, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare în anul 2012 a Contractului - cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011-2012, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.389/2010.

Examinând hotărârea recurată, Curtea reaminteşte că art. 12 din Anexa nr. 17 din Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1723/950/2011, anexă ce reglementează Condiţiile acordării serviciilor medicale în unităţi sanitare cu paturi şi modalităţile de plată ale acestora, prevede următoarele:

(1) Spitalele sunt obligate să suporte pentru asiguraţii internaţi în regim de spitalizare continuă şi în regim de spitalizare de zi toate cheltuielile necesare pentru rezolvarea cazurilor respective, inclusiv pentru medicamente, materiale sanitare şi investigaţii paraclinice.

(2) În situaţia în care asiguraţii, pe perioada internării în spital, în baza unor documente medicale întocmite de medicul curant din secţia în care aceştia sunt internaţi şi avizate de şeful de secţie şi managerul spitalului, suportă cheltuieli cu medicamente, materiale sanitare şi investigaţii paraclinice la care ar fi fost îndreptăţiţi fără contribuţie personală, în condiţiile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011 - 2012, aprobat prin H.G. nr. 1389/2010 şi ale prezentelor norme, spitalele rambursează contravaloarea acestor cheltuieli la cererea asiguraţilor.

(3) Rambursarea cheltuielilor prevăzute la alin. (2) reprezintă o obligaţie exclusivă a spitalelor şi se realizează numai din veniturile proprii ale acestora, pe baza unei metodologii proprii”.

Ca şi instanţa de fond, Curtea reţine că la dosar au fost depuse reţetele eliberate de medicul curant al reclamantului, bonurile fiscale de achiziţionare a medicamentelor astfel prescrise şi emise în perioada spitalizării reclamantului, precum şi foaia de observaţie clinică generală, semnată de medicul curant al reclamantului şi avizată de şeful de secţie – documente al căror conţinut nu a fost contestat de spitalul pârât. Refuzul de decontare se întemeiază exclusiv pe lipsa avizului reţetelor de către şeful de secţie şi de către managerul spitalului.

Or, în privinţa avizului mediului şef de secţie, Curtea constat că foaia de observaţie clinică generală a reclamantului a fost avizată de şeful de secţie, ceea ce confirmă că acesta şi-a însuşit conţinutul acestui document. Astfel fiind, Curtea constată că nu există motive pentru a scinda efectele acestei semnături şi a le limita exclusiv la prima pagină, în condiţiile în care pârâtul nu a prezentat date din care să rezulte că medicul şef de secţie avea obligaţia de a semna pentru fiecare pagină a acestui înscris.

În ceea ce priveşte lipsa avizului managerului spitalului, Curtea constată că această condiţie ţine exclusiv de voinţa persoanei respective, aceeaşi cu persoana care reprezintă spitalul pârât şi care refuză decontarea cheltuielilor solicitate de reclamant. Din acest punct de vedere, Curtea constată că pârâtul îşi invocă propria culpă, fără a justifica refuzul decontării pe considerente de nelegalitate a prescrierii medicamentaţiei respective. De vreme ce reclamantul a solicitat şi obligarea la avizarea documentaţiei respective, pârâtul avea obligaţia de a justifica un astfel de refuz, întemeindu-se pe reglementările legale, iar nu pe lipsa unei avizări care depinde exclusiv de voinţa sa. Totodată, Curtea consideră abuzivă obligarea reclamantului la a obţine avizarea prealabilă de către managerul spitalului a reţetelor eliberate de medicul curant, în condiţiile în care pârâtul nu a demonstrat că există o practică extinsă în baza căreia managerul spitalului avizează toate reţetele eliberate de medicii spitalului. Curtea subliniază aici şi situaţia dificilă în care se găsea reclamantului, aflat într-o stare medicală gravă (internare pentru 33 de zile, externat ameliorat, iar nu vindecat, cu multiple afecţiuni cronice, decedat la câteva luni de la externare – ceea ce demonstrează gravitatea afecţiunilor respective), situaţie raportat la care este excesivă impunerea cerinţei avizării fiecărei reţete / tratament medicamentos de către managerul spitalului, în condiţiile în care din foaia de observaţie clinică generală rezultă că tratamentul medicamentos a fost modificat şi pe parcursul a două-trei zile în intervalul celor 33 de zile de spitalizare

Constatând că nu există nici un temei rezonabil – în afara celui formal – pentru care managerul şi reprezentantul spitalului pârât au refuzat decontarea cheltuielilor cu medicamentele suportate de reclamant în perioada spitalizării, Curtea a reţinut temeinicia soluţiei de admitere a acţiunii în justiţie.