Neacordarea tichetelor de masă pentru funcţionarii publici din administraţia publică locală, dacă nu sunt prevăzute în bugetul instituţiei publice angajatoare. Aplicarea obligatorie a Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 14/18.02.2008 d...

Neacordarea tichetelor de masă pentru funcţionarii publici din administraţia publică locală, dacă nu sunt prevăzute în bugetul instituţiei publice angajatoare. Aplicarea obligatorie a Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie  nr. 14/18.02.2008 de interpretare a Legii nr. 142/1998.

Curtea a constatat că, prin Sentinţa civilă nr.353/08.04.2008 a Tribunalului Covasna – Secţia civilă, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţii Aczel Melinda Cecilia, Bocor Agnes Imola, Bordas Eniko, Bodoki Lorinczi Maria Magdolna, Dalnoki Erno, Gyorbiro Istvan Csaba, Kanyadi Lenke, Komives Istvan, Murkuly Adel, Posea Csaba şi Szabo Lenke, împotriva pârâţilor Consiliul Local al Comunei Ozun şi Primarul Comunei Ozun, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, reclamanţii au calitatea de funcţionari publici, fiind salariaţi în cadrul Primăriei Ozun.

Potrivit art.1 din Legea nr.142/1998 “salariaţii din cadrul societăţilor comerciale, regiilor autonome şi din sectorul bugetar, …pot primi o alocaţie individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unităţile din sectorul bugetar, şi în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori”.

Din aceste prevederi legale rezultă că reclamanţii pot beneficia de aceste tichete de masă, în limita bugetului local. Acest beneficiu nu reprezintă un drept, ci o vocaţie, ce se poate realiza doar în condiţiile în care angajatorul are prevăzute şi aprobate în buget sume cu respectiva destinaţie. În speţă însa, această condiţie nu este îndeplinită.

Aceste argumente au fost reţinute şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr.14/18.02.2008, dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii în aceeaşi materie.

Celelalte considerente pe care reclamanţii îşi fundamentează cererea, considerente vizând existenţa în speţă a  discriminării, în raport de alţi funcţionari publici, nu pot fi reţinute de instanţă în raport de cele deja expuse,  mai mult decât atât,  dreptul de acordare a tichetelor de masă  şi a tichetelor  cadou, nu reprezintă un drept fundamental prevăzut de Constituţie, ci un drept subiectiv, iar acordarea acestora este condiţionată şi de posibilitatea angajatorului de a suporta aceste costuri.  Totodată, art.16 din Constituţie nu este încălcat, întrucât principiul egalităţii impune aplicarea aceluiaşi regim juridic  unor situaţii identice, ceea ce nu se poate reţine în situaţia de faţă.

Prin urmare, legea nu prevede în mod imperativ obligaţia pârâţilor de a acorda aceste drepturi, fiind vorba de o normă dispozitivă, astfel încât pentru considerentele deja expuse mai sus,  tribunalul a respins acţiunea formulată de reclamanţi.

 Împotriva sentinţei primei instanţe, au declarat recurs reclamanţii Aczel Melinda Cecilia, Bocor Agnes Imola, Bordas Eniko, Bodoki Lorinzi maria Magdolna, Dalnoki Erno, Gyorbiro Istvan Csaba, Kanyadi Lenke, Komives Istvan, Murkuly Adel, Posea Csaba şi Szabo Lenke, iar în dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că prima instanţă,  în pronunţarea hotărârii, s-a bazat pe soluţia angajatorului, care iniţial a refuzat să plătească aceste drepturi, însă ulterior a fost de cord, fiind întrunite condiţiile art.1 din Legea nr.142/1998.

Recursul este nefondat.

Analizând actele şi lucrările dosarului de fond raportat la sentinţa atacată şi la motivele de recurs invocate de recurenţi , precum şi din prisma dispoziţiilor art. 304/1 Cod procedură civilă , se constată că prima instanţă a reţinut greşit situaţia de fapt şi de drept dedusă judecăţii , pronunţând o sentinţă nelegală şi netemeinică.

Prima instanţă a interpreta în mod corect dispoziţiile art. 1 alin.1 din Legea 142/1998 privind tichetele de masă.

Conform acestor dispoziţii legale , salariaţii din cadrul societăţilor comerciale , regiilor autonome şi din sectorul bugetar , precum şi din cadrul unităţilor cooperativiste  şi al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin  încheierea unui contract individual de muncă , denumite angajator , pot primi o alocaţie individuală  de hrană , sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator.

Textul prevederilor legale mai sus arătate nu reglementează la modul imperativ acordarea tichetelor de masă , rezultând astfel că acordarea acestora nu este o obligaţie ci este lăsată la latitudinea angajatorului care se raportează la limitele aprobărilor bugetare. În acest mod au fost interpretate dispoziţiile Legii 142/1998 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 14 din 18.02.2008 pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii. Prin decizia pronunţată , Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că dispoziţiile art. 1 alin.1 şi 2 din Legea 142/1998 se interpretează în sensul că alocaţia individuală de hrană sub  forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor , procurorilor , personalului auxiliar de specialitate şi funcţionarilor publici , iar pentru personalul contractual din cadrul instanţelor şi parchetelor aceste beneficii nu reprezintă un drept , ci o vocaţie , ce se poate realiza doar în condiţiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinaţie şi acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.

Deci dacă pentru personalul contractual , există posibilitatea acordării tichetelor de masă în cazul în care angajatorul are prevăzut în buget sume cu această destinaţie  şi acordarea acestora a fost negociată prin contractul colectiv de muncă , pentru funcţionarii publici tichetele de masă nu se acordă , neexistând o prevedere legală expresă în acest sens , aceste drepturi neputând fi negociate de către această categorie de personal.

Dezlegarea dată problemelor de drept judecate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin deciziile de soluţionare a recursurilor în interesul legii este obligatorie pentru instanţe conform  art. 329 alin.3 din Codul de procedură civilă.

Faţă de aceste considerente, Curtea a respins recursul reclamanţilor, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.304 Cod procedură civilă pentru casarea sau modificarea sentinţei atacate. 

Decizia nr. 447/R/CA din 1 iulie 2008 – G.B.M.

Domenii speta

Spete similare