Anulare decizie compensare fiscală

Anulare decizie compensare fiscală

Prin Decizia menţionată s-a admis recursul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.

Instanţa de control judiciar a reţinut că instanța de fond a reținut și aplicat corect prevederile art. 28 alineat 1 din OG 2/2001 coroborat cu art. 24 din OG 92/2003 și a făcut distincția clară între stingerea obligațiilor prin plată și compensare, concluzionând corect că acordarea facilității fiscale este condiționată de plată.

 În ceea ce privește însă caracterul cert și exigibil al creanței cuprinse în procesul-verbal de contravenție, trebuie arătat că art. 37 alineat 1 din OG 2/2001 atribuie caracter de titlu executoriu procesului-verbal neatacat în termen iar art. 32 alineat 3 din același act normativ prevede că plângerea suspendă executarea sancțiunii. Aceste texte coroborate cu prevederile art. 28 alineat 1 duc la concluzia unei derogări de la principiul executorialității actului administrativ, în considerarea specificului materiei contravenționale, aspect ce nu echivalează însă cu caracterul incert al creanței. Practic, termenul de 15 zile pentru exercitarea căii de atac împotriva procesului-verbal de contravenție, are caracter suspensiv, sens în care organul fiscal nu poate solicita executarea dar, debitorul obligației fiscale are posibilitatea de a achita debitul, termenul fiind în favoarea acestuia. Doar în această interpretare se poate justifica dispoziția din art. 28 alineat 1 din OG 2/2001.

În altă ordine de idei, Curtea reține ca fiind relevant în cauză actul administrativ fiscal – Decizia de compensare a obligațiilor fiscale nr. 142762/31.03.2014, act prin care s-a admis cererea recurentei privind compensarea sumei reprezentând jumătate din amenda contravențională aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenției.

Curtea apreciază ca întemeiate susținerile recurentei privind faptul că această Decizie, emisă de organul fiscal produce efecte juridice și nu poate fi ignorată, tocmai pentru respectarea regimului juridic al actelor administrative. Așadar, în condițiile în care organul fiscal a acceptat stingerea creanței reprezentând jumătate din amenda contravențională aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenției, în modalitatea solicitată de recurent, respectiv prin compensare, urmează a se da eficiență acestei manifestări de voință. Soluția se impune pe de o parte în considerarea efectelor actului administrativ fiscal neanulat iar pe de altă parte în considerarea principiului previzibilității sarcinilor fiscale.

Urmare a Deciziei 142762/31.03.2014, recurentul a considerat în mod rezonabil că s-au stins obligațiile aferente angajării răspunderii sale contravenționale, fapt ce poate constitui un motiv suficient pentru a renunța la posibilitatea exercitării căii de atac a plângerii contravenționale.

Având în vedere cele ce preced,  Curtea reține că judecătorul fondului a aplicat greșit dispozițiile art. 116 alineat 6 și 7 Cod procedură fiscală,  prin prisma efectelor pe care le are Decizia142762/31.03.2014. Pe cale de consecință, în temeiul art. 488 alin. 1 pct. 8 și art.496 alin. 2 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe are a fi casată în tot cu consecința admiterii acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta SC Tropical SRL și anulării deciziei nr. 146044/4.06.2014 şi deciziei privind compensarea obligaţiilor fiscale nr. 143166/09.04.2014.

Domenii speta

Spete similare