Tentativă de omor. Loviri sau alte violențe. Criterii de diferențiere.

Sentinţă penală 89/P din 05.12.2016


Fapta inculpatului, care prin acțiunea de lovire exercitată și îndreptată în principal către concubina sa, a determinat în mod indirect și lovirea minorului aflat în brațele acesteia, pledează pentru întrunirea laturii obiective a infracţiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2  din Noul Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal privind legea penală mai favorabilă, şi nu a infracţiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal

Prin sentința penală nr. 89/P din 05.12.2016 pronunțată de Tribunalul Neamț –Secția penală, în temeiul art. 386 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.G, în infracţiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, şi în această încadrare a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a pedepsei de către Serviciul de Probațiune Neamț, pe durata unui termen de supraveghere  de 2 ani.

În fapt s-a reținut că la data de 16.01.2014 între M.G și numita T.S(care avea în brațe pe minorul C.M.T) a avut loc un conflict, în sensul că, inculpatul a lovit-o pe concubina sa în zona în zona capului determinând și lovirea activă sau posibil în cădere de un plan dur a minorului, acesta prezentând leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65 – 70 zile de îngrijiri medicale, iar prin gravitatea lor aceste leziuni nu au fost de natură să pună în primejdie viaţa minorului. Din coroborarea probelor administrate, s-a reținut că acțiunea de lovire exercitată de către inculpat și îndreptată în principal către concubina sa Ț.S, a determinat în mod indirect și lovirea minorului C.M.T, această ipoteză rezultând și din concluzia expertizei medico legale, în sensul că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu corp dur sau prin cădere de la alt nivel cu impact cranian și pot data din 16.01.2014. Acţiunea exercitată de către inculpatul M.G. ce a determinat în mod indirect lovirea minorului, pledează pentru întrunirea laturii obiective a infracţiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2  din Noul Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal privind legea penală mai favorabilă, şi nu a infracţiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal, motiv pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice conform art. 386 Cod procedură penală.

 Deosebirea esenţială dintre infracţiunea de lovire sau alte violențe şi infracţiunea de tentativă la omor, este determinată de latura subiectivă a infracţiunilor, în sensul că la infracţiunea de lovire aceasta poate fi imputată făptuitorului sub forma intenţiei depăşite, în timp ce la tentativa de omor este intenţia directă în sensul ca inculpatul prin acţiunea sa să fi urmărit uciderea victimei. Raportând condiţiile existenţei răspunderii penale din punct de vedere al laturii subiective a infracţiunii de tentativă la omor la circumstanţele de fapt în care a avut loc conflictul dintre părţi la data de 16.01.2014(respectiv lovirea de către inculpat în mod direct a numitei Ț.S, dar în mod indirect acțiunea de agresiune s-a răsfrânt asupra minorului C.M.T care se afla în brațele mamei sale), tribunalul  a constatat că nu poate fi reţinută răspunderea penală a inculpatului sub forma tentativei la omor, deoarece acesta niciun moment nu a urmărit lovirea minorului și cu atât mai mult uciderea acestuia, actul său de agresiune fiind îndreptat și exercitat doar asupra numitei Ț.S. Pe cale de consecinţă, relevantă şi esenţială în stabilirea încadrării juridice a infracțiunii reținute, este elementul intelectiv sub impulsul asupra căruia inculpatul a reacţionat(respectiv latura subiectivă) care exclude forma intenţiei specifică infracţiunii de ucidere a victimei, rezultatul mai grav fiindu-i imputabil acestuia sub forma intenției depășite.