Raporturi de muncă

Acţiune în plata drepturilor salariale restante ale fostului angajat în cadrul Cabinetului veterinar, cabinet organizat sub forma unei unităţi medicale veterinare conform Legii 160/1998 privind organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, cabinet radiat. Calitatea procesuală pasivă aparţine fostului titular al Cabinetului veterinar.

Tribunalul Mehedinţi-sentinţa din 27.04.2017

Prin cererea de chemare în judecată  înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la data de 18.07.2016, reclamantul P. P. I. a chemat în judecată pârâţii Cabinet Veterinar I. G. A. G. şi  I. G. A. G., în calitate de administrator al acestui cabinet individual, pentru a fi obligaţi în solidar prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa la plata drepturilor salariale (salariul) şi toate drepturile cuvenite, actualizate la zi în momentul plăţii efective, pentru perioada 19.07.2013 – 18.07.2016, precum, obligarea la plata datoriilor către stat pentru această perioadă şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamantul a arătat că a fost angajatul Cabinetului individual - Cabinet Veterinar I. G. A. G. potrivit contractului individual de muncă încheiat în data de 19.07.2010 în calitate de tehnician veterinar pe perioadă nedeterminată cu un salariu la care i se adaugă sporul de vechime şi alte sporuri.

A menţionat că desfăşoară activitate ca tehnician veterinar de aproximativ 17 ani în circumscripţia comunelor Podeni – Cireşu, judeţul Mehedinţi.

Reclamantul a arătat că şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu.

A mai precizat că deşi a încheiat contractul individual de muncă cu acest cabinet veterinar din data de 19.07.2010, nu a primit pe toată această perioadă de trei ani, niciodată nici un salariu iar potrivit adresei nr.3704 din data de 22.05.2013 a I. T. M. Mehedinţi a figurat în programul ReviSal cu contract activ de muncă.

În drept, acţiunea  a fost întemeiată pe dispoziţiile art.253 din Codul Muncii.

În dovedirea acţiunii a arătat că înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii P. F. V. şi P. S., interogatoriul pârâţilor şi proba cu expertiză contabilă.

În susţinerea celor arătate a depus la dosar în copie: adresa înregistrată la I. T. M. Mehedinţi sub nr.3704/22.05.2013 şi extras privind activitatea reclamantului.

Pârâtul I. G. A. G. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei procesuale pasive a pârâtului Cabinetul Veterinar I. G. A. G. iar pe fondul cauzei a solicitat  respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat că în prezent Cabinetul Veterinar nu mai funcţionează, respectiv a încetat activitatea la data de 12.04.2016, motiv pentru care a înţeles să invoce excepţia lipsei procesuale pasive a pârâtului.

Contractul individual de muncă al reclamantului P. P. I. cu acest Cabinet a fost desfăcut, drepturile salariale ale acestuia fiindu-i achitate.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.205 cod procedură civilă

În susţinerea apărărilor formulate prin întâmpinare, pârâtul a arătat că înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri, proba testimonială şi proba cu expertiză contabilă.

Pentru primul termen de judecată acordat la data de 03.11.2016, reclamantul a depus precizare de acţiune prin care a arătat că solicită obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale (salariu), concediu de odihnă, spor de vechime în muncă, obligarea la contribuţiile şi impozitele către instituţiile statului, drepturi actualizate la zi la momentul plăţii efective, drepturi solicitate pentru perioada 19.07.2013 – 18.07.2016 şi daune interese în sumă de 50 000 lei.

Reclamantul a mai precizat că solicită obligarea pârâţilor la plata diferenţei până la salariul minim pe economie stabilit pe fiecare an în parte prin Hotărâri de Guvern  pe anii 2013 – 2016.

Faţă de precizarea de acţiune depusă la dosar de către reclamant, instanţa a pus în vedere avocatului  P. I. G., avocatul ales al reclamantului, să depună precizare de acţiune, sub sancţiunea suspendării cauzei în baza art. 242 alin.1 Cod procedură civilă, în ceea ce priveşte daunele interese în sumă de 50.000, respectiv să indice în ce temei juridic solicită daunele interese şi cum s-a calculat suma în cuantum de 50.000, să precizeze în ce sens nu s-au acordat reclamantului sporurile cuvenite pe anii 2013 - 2016 potrivit salariului minim pe economie, să indice şi motiveze la ce sporuri se referă, de asemenea să precizeze şi motiveze solicitarea de acordare a salariului minim pe economie în condiţiile în care reclamantul are contract individual de muncă încheiat.

Din oficiu, instanţa a dispus emiterea unei adrese către pârâtul I. G. A. G., cu menţiunea de a comunica contractul individual de muncă al reclamantului încheiat în anul 2010 şi după caz, acte adiţionale la contractul individual de muncă, decizia de încetare a contractului individual de muncă, decizia de înfiinţare a Cabinetului Veterinar I. G. A. G., decizia de încetare a activităţii Cabinetului Veterinar I. G. A. G., dacă reclamantului i-au fost achitate drepturile salariale cuvenite pentru perioada 19.07.2013 – 18.07.2016, copii ale statelor de plată privind pe reclamant pentru perioada în litigiu, respectiv să facă dovada achitării drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 19.07.2013 – 18.07.2016 şi să facă dovada achitării concediului de odihnă cuvenit reclamantului.

Pentru termenul de judecată acordat la data de 08.12.2016, avocat M. L., avocatul ales al pârâţilor, a depus în copie Contractul individual de Muncă al reclamantului.

Totodată prin adresă a comunicat că celelalte înscrisuri solicitate de instanţă urmează să fie depuse până la următorul termen de judecată, întrucât nu sunt în posesia pârâtului, aflându-se la persoana care a ţinut contabilitatea Cabinetului Veterinar şi care nu a putut fi contactată.

La solicitarea instanţei, reclamantul a  depus precizare prin care a arătat că solicită obligarea pârâţilor la plata daunelor interese în temeiul dispoziţiilor art.1530 Cod civil.

Referitor la pârâtul Cabinet Veterinar I. G. A. G. au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri constând în: certificatul de înregistrare al cabinetului medical veterinar, Fişa sintetică totală emisă de A.J.F.P. Mehedinţi şi declaraţia de încetare a activităţii a Cabinetului Veterinar I. G. A. G. eliberată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală iar avocat M. L. a învederat  faptul că certificat de radiere nu există, acestea fiind singurele documente deţinute cu privire la situaţia cabinetului medical veterinar, precum şi faptul că nu au fost încheiate acte adiţionale la Contractul individual de muncă al reclamantului.

Din oficiu, instanţa a dispus emiterea unei adrese către A.J.F.P. Mehedinţi pentru situaţia Cabinetului Medical Veterinar, respectiv cu menţiunea să comunice situaţia la zi a Cabinetului Veterinar I. G. A. G., actul de radiere a unităţii Cabinetului Veterinar I. G. A. G., cu sediul social în Dr. Tr. Severin, b-dul Revoluţiei 16 – 22 Decembrie 1989, nr. 17, bl.F4, sc.B, et.3, ap.15, jud. Mehedinţi, cod poştal 220040, CUI 26710435.

A.J.F.P. Mehedinţi a depus răspuns la solicitările instanţei, cu privire la situaţia la zi a Cabinetului Medical Veterinar I. G. A. G., respectiv cu adresa nr. MH 3550/19.01.2017,  prin care a comunicat că activitatea Cabinetului Medical Veterinar I. G. A. G. a încetat prin Declaraţia de radiere 070 înregistrată la A.J.F.P. Mehedinţi cu nr. 3455 din data de 12.04.2016, anexată în copie xerox la dosarul cauzei.

Avocat M. L., avocatul ales al pârâţilor, a depus Fisa sintetică totală privind Cabinetul Medical Veterinar I. G. A. G., fiind-i pus în vedere ca pentru termenul de judecată acordat la data de 23.02.2017, să comunice şi să depună la dosarul cauzei următoarele: decizia de încetare a contractului individual de muncă, dacă reclamantului i-au fost achitate drepturile salariale cuvenite pentru perioada 19.07.2013 – 18.07.2016, copii ale statelor de plată privind pe reclamant pentru perioada în litigiu, respectiv să facă dovada achitării drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 19.07.2013 – 18.07.2016, să facă dovada achitării concediului de odihnă cuvenit reclamantului şi în măsura în care au fost încheiate, actele adiţionale la Contractul individual de muncă al reclamantul.

Întrucât la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisurile solicitate pârâtului I. G. A. G., prin avocatul ales, instanţa a dispus emiterea unei adrese către pârâtul  I. G. A. G., cu menţiunea de a comunica următoarele: decizia de încetare a contractului individual de muncă a reclamantului, dacă reclamantului i-au fost achitate drepturile salariale cuvenite pentru perioada 19.07.2013 – 18.07.2016, copii ale statelor de plată privind pe reclamant pentru perioada în litigiu, respectiv să facă dovada achitării drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 19.07.2013 – 18.07.2016, să facă dovada achitării concediului de odihnă cuvenit reclamantului şi în măsura în care au fost încheiate, actele adiţionale la Contractul individual de muncă al reclamantului, sub sancţiunea amendării în baza art.187 alin.1 pct.2 lit.f Cod procedură civilă, în caz de necomunicare.

La termenul de judecată din data de 09.03.2017 a fost invocată de către avocat N. I. C., prezent în cauză în substituirea avocatului M. L. pentru pârâţi, excepţia autorităţii de lucru judecat privind lipsa calităţii procesual pasive faţă de pârâtul I. G. A. G. -  persoană fizică, sens în care a depus la dosarul cauzei, sentinţa nr. 2761/24.06.2014 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 7933/101/2013, cu menţiunea rămânerii definitive prin respingerea apelurilor.

La solicitarea instanţei,  a fost depus la dosarul cauzei de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Mehedinţi, extras din baza de date informatică a ITM – extras ReviSal pentru reclamantul P. P. I., respectiv referitor la data încetării contractului de muncă al reclamantului cu pârâtul  Cabinet Veterinar I. G. A. G..

Având în vedere cele două excepţii invocate de către pârâţi, respectiv excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Cabinet Veterinar I. G. A. G. şi excepţia autorităţii de lucru judecat privind lipsa calităţii procesual pasive faţă de pârâtul I. G. A. G., excepţii care au fost unite cu fondul cauzei, din oficiu, instanţa a invocat excepţia lipsei capacităţii juridice  a pârâtului Cabinet Veterinar I. G. A. G..

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului I. G. A. G..

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:

În speţă prin acţiunea formulată şi completată ulterior la data de 03.11.2016, în termen legal, reclamantul solicită obligarea în solidar a pârâţilor să-i achite drepturile salariale (salariul), sporul de vechime, indemnizaţia de concediu de odihnă, diferenţa până la salariul minim pe economie stabilit pe fiecare an în parte prin Hotărâri de Guvern  pe anii 2013 – 2016, drepturi solicitate pentru perioada 19.07.2013 – 18.07.2016, obligarea pârâţilor la contribuţiile şi impozitele către instituţiile statului, drepturi actualizate la zi la momentul plăţii efective şi daune interese în sumă de 50 000 lei.

Potrivit Contractului individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată şi înregistrat sub nr.147846/19.07.2010, reclamantul a fost angajat în funcţia de tehnician veterinar în cadrul Cabinetului Veterinar I. G. A. G., titularul şi administratorul Cabinetului Veterinar fiind pârâtul I. G. A. G..

Conform adresei nr.1846/30.03.2017 comunicată instanţei de către I.T.M. Mehedinţi şi a extrasului din baza de date ReviSal, Contractul Individual de muncă al reclamantului a încetat la data de 28.10.2015 (fila 152 dosar).

Potrivit adresei nr. MH 3550/19.01.2017 a A.J.F.P Mehedinţi, Cabinetul Veterinar I. G. A. G. a încetat activitatea la data de 12.04.2016, conform declaraţiei de radiere 070, nr.3455/12.04.2016 (fila 63 dosar).

Prin întâmpinare, pârâtul I. G. A. G., în calitate de fost titular al pârâtului Cabinetul Veterinar a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Cabinetul Veterinar I. G. A. G., care şi-a încetat activitatea (fila 11 şi 34 dosar), iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, menţionând că a încetat Contractul individual de muncă al reclamantului şi drepturile salariale au fost achitate.

Pe parcursul procesului, pârâtul prin avocat a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de pârâtul I. G. A. G., persoană fizică, fostul titular al cabinetului raportat la sentinţa civilă nr.2761/24.06.2014 a Tribunalului Mehedinţi în dosar nr.7933/101/2013, în care s-a reţinut că raporturile de muncă au existat între reclamantul şi pârâtul Cabinet Veterinar I. G. A. G., în  calitate de angajator, respingând  acţiunea faţă de acest pârât.

Instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă  a Cabinetului Veterinar I. G. A. G..

Cu privire la aceste excepţii instanţa reţine următoarele:

Prin Sentinţa nr.2761/24.06.2014 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, rămasă definitivă prin Decizia nr.1443/18.03.2015 a Curţii de Apel Craiova, ca urmare a respingerii ca tardiv a apelului reclamantului P. P. I. şi ca nefundat a apelului declarat de pârâtul Cabinet Veterinar I. G. A. G., a fost admisă în parte acţiunea precizată formulată de reclamant şi obligat pârâtul Cabinet Veterinar I. G. A. G. să-i plătească drepturi salariale aferente perioadei 19.07.2010 – 18.07.2013 şi respinsă acţiunea faţă de pârâtul I. G. A. G., reţinându-se că raporturile de muncă au existat între reclamant şi pârâtul Cabinet Veterinar I. G. A., în calitate de angajator.

Pârâtul invocă de fapt  prezumţia legală de lucru judecat, reglementată de dispoziţiile art.431 alin.2 Cod procedură civilă – întrucât prezenta cauză are alt obiect, o altă perioadă pentru care se solicită plata drepturilor salariale – respectiv autoritatea de lucru judecat privind calitatea procesual pasivă în proces a pârâtului I. G. A. G., întrucât sentinţa judecătorească susmenţionată a reţinut că raporturile de muncă au existat între reclamant şi pârâtul Cabinet Veterinar.

Această excepţie nu subzistă în speţă, având în vedere că în prezenta cauză există o altă perioadă litigioasă prin care reclamantul solicită, în calitate de salariat, achitarea drepturilor salariale restante iar Cabinetul Veterinar I. G. A. şi-a încetat activitatea, fiind radiat, punându-se în discuţie cine este ţinut să achite obligaţiile care decurg în urma raporturilor de muncă cu reclamantul.

Ca atare această chestiune litigioasă nu s-a tranşat în procesul civil anterior între părţi, astfel încât aceasta  să nu fie soluţionată în cauza de faţă.

Potrivit art.25 din Legea nr.160/30 iulie 1998 privind organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, medici veterinari liber – profesionişti, cum este cazul pârâtului de faţă, îşi pot desfăşura activitatea independent, ca persoane fizice sau persoane juridice.

Aceste dispoziţii se completează cu cele ale art.40 din Statutul Medicului Veterinar, adoptat prin H.G 3/2013 (anexa 2) cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora medicii veterinari de liberă practică trebuie să se organizeze ca unităţi medicale veterinare fără personalitate juridică sub forma Cabinetului veterinar individual nr.160/1998 republicată, cu modificările ulterioare, sau ca unităţi medicale veterinare cu personalitate juridică conform Legii nr.31/1990 privind societăţile comerciale republicată, cu modificările ulterioare.

În speţă pârâtul I. G. A. G., în calitate de medic veterinar – liber profesionist şi-a desfăşurat activitatea ca persoană fizică care exercită activităţi independente în forma cabinetului medical veterinar, înregistrat în Registrul Unic al cabinetelor medicale veterinare sub nr.5724/14.03.2010, fiind titularul cabinetului înscris în certificatul de înregistrare (fila 57 dosar), în sensul art.17 lit.a din Statut (filele 57 – 69 dosar).

Cabinetul medical veterinar este o unitate fără personalitate juridică (organizat ca persoană juridică care exercită o profesie liberă în sensul art.17 lit. i din Statutul Medicului veterinar, aşa cum rezultă şi din declaraţia de radiere 070 pentru persoanele care desfăşoară profesii libere (fila 59 dosar) şi nu o societate comercială, persoană juridică, conform Legii nr. 31/1990.

Conform art.33 alin.2 lit. e din Statutul Medicului Veterinar, tehnicianul lucrează sub îndrumarea şi controlul medicului veterinar din cadrul unităţii medicale veterinare la care este angajat.

În formele de organizare a profesiei în cabinetul medical veterinar, medicul veterinar titular poate avea ca salariaţi orice categorie de personal.

Ca atare raporturile de muncă, în baza contractului individual de muncă încheiat se derulează cu titularul Cabinetului veterinar (fila 39 dosar).

În consecinţă, instanţa va respinge excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului I. G. A. G. şi a excepţiei autorităţii de lucru judecat şi va admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă  a Cabinetului veterinar, cabinet radiat la data de 12.04.2016 când şi-a încetat activitatea.

În consecinţă, pârâtul I. G. A. G., în calitate de angajator şi titular al pârâtului Cabinetul Medical Veterinar are calitate procesual pasivă raportat la perioada dedusă judecăţii.

Cu privire la fondul cauzei, acţiunea este întemeiată în parte.

Reclamantului i-a încetat Contractul individual de muncă la data de 28.10.2015 conform extrasului din baza de date ReviSal (fila 152 dosar).

Pârâtul prin întâmpinare susţine că i-a achitat drepturile salariale cuvenite şi deşi s-au întocmit numeroase adrese pentru a face dovada în acest sens, aceste înscrisuri nu s-au depus la dosar, invocând pe parcursul procesului prin avocat că există state de plată semnate de reclamant dar nu sunt în posesia sa, iar la termenul de judecată din 23.03.2017 prin avocat a învederat că nu mai deţine documentele solicitate.

În răspunsul la interogatoriu susţine că a achitat reclamantului salariul integral, salariul de încadrare a fost salariul minim pe economie şi a întocmit state de plată, a plătit impozitele şi contribuţiile aferente în cea ce îl priveşte pe reclamant (fila 154 dosar).

Potrivit art.272 Codul Muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărare sau până la prima zi de înfăţişare.

Potrivit art.168 alin.1 şi 2 Codul Muncii „Plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plată, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit. Statele de plată, precum şi celelalte documente justificative se păstrează şi se arhivează de către angajator în aceleaşi condiţii şi termene ca în cazul actelor contabile, conform legii”.

Pârâtul nu a făcut prin nici un mijloc de probă dovada plăţii salariului şi a indemnizaţiilor de concediu de odihnă cuvenite salariatului şi nu a respectat dispoziţiile prevăzute de art.168 alin.2 Codul Muncii, privind păstrarea şi arhivarea documentelor contabile.

Potrivit Contractului individual de muncă nr.147846/19.07.2010, salariul lunar brut al reclamantului era de 720 lei şi trebuie plătit în datele de 25 ale lunii, durata concediului anual de odihnă de 21 zile lucrătoare, în raport cu durata muncii.

În răspunsul la interogatoriu pârâtul a arătat că salariul reclamantului pe perioada în litigiu a fost salariul minim pe economie , la termenul de judecată din data de 12.01.2017, prin avocat învederând că nu au fost încheiate acte adiţionale la contractul individual de muncă al reclamantului (fila 61 dosar).

Potrivit art.164 alin.3 Codul Muncii angajatorul este obligat să garanteze în plată un  salariu brut lunar cel puţin egal cu salariul de bază minim brut pe ţară, neputând negocia şi stabili salariu de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe ţară, pârâtul invocând că a fost stabilit salariul la acest nivel.

Având în vedere perioada în litigiu, 19.07.2013 – 28.10.2015 sunt incidente prevederile H.G 23/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, respectiv art.1 alin.2 potrivit căruia începând cu data de 1 iulie 2013 salariul minim but pe ţară garantat în plată este stabilit la 800 lei lunar pentru un program complet de lucru de 168, 667 ore în medie pe lună în anul 2013.

Prin H.G 871/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, începând cu data de 01.01.2014 salariul minim brut s-a stabilit la 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 ore în medie pe lună.

Prin H.G 1091/2017, începând cu 1 ianuarie 2015, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată a fost stabilit la 975 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168, 667 ore, în medie pe lună în 2015, iar începând cu data de 1 iulie 2015, s-a stabilit la 1050 lei lunar, pentru programul complet de lucru.

Totodată, pârâtul nu a făcut dovada achitării concediului de odihnă cuvenit reclamantului potrivit contractului individual de muncă pe perioada în litigiu, proporţional cu perioada lucrată (art.150 Codul Muncii).

Pârâtul nu a făcut nici dovada achitării contribuţiilor şi impozitelor aferente drepturilor salariale cuvenite în ceea ce îl priveşte pe reclamant.

În ceea ce priveşte documentul „Fişă sintetică totală cabinet” referitor la contribuţiile pentru asigurarea de sănătate reţinută de la angajator, contribuţii individuale de asigurări sociale reţinute de la asiguraţi (filele 70 – 127 dosar) acesta nu dovedeşte reţinerea şi virarea contribuţiilor şi impozitelor datorate de salariatul reclamant, iar pârâtul în speţă nici nu a făcut dovada plăţii salariului pentru care ar fi calculat respectivele reţineri.

De altfel, potrivit art.7 din Legea nr.263/2010 angajatorii au obligaţia de a întocmi şi depune lunar la casele teritoriale de pensii declaraţiile nominale privind contribuţiile suportate  de către angajator cât şi de salariat aferente drepturilor efectiv încasate, coroborat cu art.40 pct.2 lit.f Codul Muncii,  constată întemeiat şi acest capăt de cerere formulat de reclamant.

Reclamantul solicită şi daune interese în cuantum de 50 000 lei, prin precizarea de acţiune din date 08.12.2016 invocând temeiul legal prevăzut de art.1530 Coc civil.

Capătul de cerere este întemeiat în parte, reclamantul nefăcând dovada cuantumului solicitat.

Potrivit art.1531 alin.1, 2 Cod civil “ (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.

(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor şi beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ţine seama şi de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului”.

De asemenea, art.1532 alin. Cod civil “în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic”.

Din interpretarea dispoziţiilor art.1531, 1532 Cod civil rezultă că daunele interese moratorii constau în dobânda legală care în cauză, urmează să se acorde începând cu data scadenţei fiecărui drept şi până la data plăţii efective.

Totodată, prin neacordarea drepturilor salariale cuvenite, reclamantul a suferit un prejudiciu constând, pe de o parte în contravaloarea drepturilor salariale, iar pe de altă parte în devalorizarea monedei menţionate şi va obliga pârâtul şi la actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective, fiind admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligaţiei cu rata inflaţiei.

În ceea ce priveşte acordarea sporului de vechime, acest spor se poate acorda angajaţilor pe baza prevederilor din contractele individuale de muncă sau din cele colective, constând în acordarea unei sume suplimentare în funcţie de vechimea în muncă a reclamantului.

În contractul individual de muncă al reclamantului nu este stipulat cu asemenea spor nici ca procent din salariul de bază, fie ca sumă fixă.

Ca atare solicitarea reclamantului este fără temei legal, sporul pentru vechime în muncă reprezintă un spor convenţional, pe care angajatorul are obligaţia să-l acorde doar dacă acesta a fost negociat şi inclus în contractul individual de muncă.

Totodată, din actele dosarului rezultă că reclamantul a încetat raporturile de muncă la data de 28.10.2015, pretenţiile ulterioare acestei date, fiind fără temei.

Administrarea unei probe cu expertiză contabilă nu a fost utilă soluţionării cauzei, neexistând documente care să demonstreze achitarea drepturilor salariale către reclamant.

Instanţa va respinge şi cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nedovedită, la dosarul cauzei nefiind depusă chitanţa privind achitarea onorariului de avocat.

Domenii speta

Spete similare